Uniţi cu Hristos în Moarte şi Viaţă, Partea 3

De la Gospel Translations Romanian

Ce vom zice dar? Să păcătuim mereu, ca să se înmulţească harul? 2 Nicidecum! Noi, care am murit faţă de păcat, cum să mai trăim în păcat? 3 Nu ştiţi că toţi câţi am fost botezaţi în Isus Hristos, am fost botezaţi în moartea Lui? 4 Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El, pentru ca, după cum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă. 5 În adevăr, dacă ne-am făcut una cu El, printr-o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi una cu El şi printr-o înviere asemănătoare cu a Lui. 6 Ştim bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentru ca trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui, în aşa fel ca să nu mai fim robi ai păcatului; 7 căci cine a murit, de drept, este izbăvit de păcat.

Săptămâna trecută ne-am concentrat în mod deosebit asupra versetelor 3-4, mai ales asupra însemnătăţii botezului. Săptămâna aceasta ne vom ocupa de versetul 5. Aceste cuvinte ale lui Pavel sunt incredibil de relevante pentru tot ceea ce faceţi. Puteţi vedea relevanţa lor în mai multe feluri.

Cuprins 1 Relevanţă pentru întreaga voastră viaţă 2 O viaţă nouă 3 Uniunea cu Hristos 4 Importanţa acestei uniuni 5 Cheia înţelegerii atât a îndreptăţirii cât şi a sfinţirii 6 Credeţi-L pe Dumnezeu: cine Este El şi cine sunteţi voi în Hristos

Relevanţă pentru întreaga voastră viaţă

Uitaţi-vă la finele versetului 4. Însemnătatea botezului, spune Pavel, este aceea că a avut loc o schimbare profundă în noi astfel încât acum „trăim o viaţă nouă”. „O viaţă nouă” – aceasta înseamnă toată viaţa – nu doar o parte a vieţii, ci întreaga viaţă. Acum urmează versetul 5 care începe explicaţia lui Pavel cu privire la modul cum are loc această înnoire a vieţii. Care este baza înnoirii acesteia – originea ei? Acest pasaj se referă la modul cum devenim oameni noi în toate aspectele vieţii.

Sau puteţi vedea lucrul acesta din nou la finele versetului 6: „... ca să nu mai fim robi ai păcatului.” Acesta este scopul acestor versete. Eliberare de păcat în toate aspectele vieţii. De aceea spun că acest text este incredibil de relevant pentru tot ceea ce faceţi. Nu este vorba doar despre un mic colţ religios al vieţii voastre. Este vorba despre întreaga voastră viaţă. Despre cum sunteţi implicaţi în politică şi cum votaţi. Cum vă uitaţi la televizor şi cum vă petreceţi timpul liber. Cum vă administraţi afacerea şi cum vă împliniţi vocaţia. Cum vă îmbrăcaţi, cum mâncaţi şi cum vă cheltuiţi banii. Cum vă purtaţi cu partenerul de viaţă, cu copiii, cu prietenii, cu vecinii şi cu colegii. Cum vă implicaţi în misiuni.

Ceea ce spune Pavel în aceste versete ne slujeşte în lupta noastră împotriva păcatului. Vrea să ne ajute să nu mai continuăm în păcat. Vă amintiţi versetele 1-2, „Să păcătuim mereu, ca să se înmulţească harul? Nicidecum!” Aşadar vrea să ne ajute să nu mai continuăm în păcat. Pavel crede că Dumnezeu va lua cuvintele acestei epistole şi le va face un instrument al victoriei noastre asupra păcatului – sau, dacă privim dintr-o perspectivă pozitivă, un instrument al trăirii unei vieţi noi. Doreşte să fim astfel de oameni.

Pavel a început arătându-ne că înţelesul botezului este acela că ne îndreaptă privirile înspre moartea noastră împreună cu Hristos şi înspre învierea noastră la o viaţă nouă. Este o reconstituire dramatică a îngropării noastre împreună cu Hristos şi a învierii noastre împreună cu El prin lucrarea lui Dumnezeu din vieţile noastre. Vedeţi lucrul acesta în versetul 4: “Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El, pentru ca, după cum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă.”

O viaţă nouă

Dar acum versetul 5 ne duce un pas mai departe. Acesta explică cum se poate să ne gândim la noi înşine ca la unii care suntem “îngropaţi împreună cu Hristos” şi cum se face că învierea lui Hristos ne garantează trăirea unei vieţi noi. Versetul 5 ne face explicită uniunea noastră cu Hristos care este motivul pentru felul în în care vorbeşte Pavel despre moartea şi învierea noastră cu Hristos. El spune, “În adevăr, dacă ne-am făcut una cu El, printr-o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi una cu El şi printr-o înviere asemănătoare cu a Lui.”

S-ar putea să gândiţi că expresia “moarte asemănătoare cu a Lui” se referă la botez.¹ Scufundarea noastră în apă este “asemănătoare” cu îngroparea Lui. Însă ideea aceasta nu va funcţiona în a doua parte a versetului care se referă la o “învierea asemănătoare cu a Lui.” Aceasta ar trebui să facă referire tot la botez – la ieşirea noastră din apă – dar remarcaţi că aici avem de-a face cu timpul viitor în versetul 5. Acest lucru nu s-a petrecut încă. “În adevăr, dacă ne-am făcut una cu El, printr-o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi una cu El şi printr-o înviere asemănătoare cu a Lui.” Aceasta este o referinţă la o înviere viitoare care este sigură datorită uniunii noastre cu Hristos. Deci nu se poate referi la botez – la un eveniment care a avut loc în trecut. Deci prima jumătate a versetului probabil nu se referă nici aceasta la botez – “ne-am făcut una cu El, printr-o moarte asemănătoare cu a Lui.”

Deci ceea ce ne spune Pavel este că moartea noastră împreună cu Hristos şi învierea noastră viitoare cu Hristos nu sunt identice cu moartea lui Hristos şi învierea Lui, dar sunt foarte asemănătoare cu acestea. Hristos a murit pentru noi ca o jertfă fără de păcat; moartea noastră împreună cu El nu este identică cu moartea Sa. Şi Hristos a înviat ca primul rod al unei mari recolte şi care a învins moartea; învierea noastră cu El nu va fi identică cu învierea Sa. Mai degrabă moartea şi învierea noastră sunt asemănătoare cu ale Lui, dar nu sunt identice (comparaţi cu termenul “asemănătoare” din Romani 8:3).

Însă punctul principal al versetului 5 este acela că toată pledoaria lui Pavel din acest capitol cu privire la moartea şi învierea noastră cu Hristos se datorează uniunii noastre cu Hristos. Lucrul acesta este extrem de important. Dacă nu face parte din modul vostru de gândire cu privire la voi înşivă şi la relaţia voastră cu Hristos, atunci adăugaţi-l la spectrul gândirii voastre. Pavel a folosit această mică frază “în Hristos” de şaptezeci şi trei de ori.² A fi unit cu Hristos – a fi “în Hristos” – este o realitate atotcuprinzătoare.

Uniunea cu Hristos

Uniunea cu Hristos este aşa de importantă încât vreau să-i dedic toată atenţia în dimineaţa aceasta. Îmi doresc să înţelegem şi să ne bucurăm de acest mare adevăr privitor la viaţa noastră şi la relaţia noastră cu Hristos. Dacă putem înţelege ce înseamnă uniunea cu Hristos, vom fi nişte oameni foarte fericiţi şi sfinţi.

Nu pierdeţi din vedere cuvintele de o importanţă crucială din versetul 5: “Ne-am făcut una cu El.” Uniţi cu El! Aici este marea doctrină a uniunii noastre cu Hristos. Sau mai bine zis: marea realitate a uniunii cu Hristos. Haideţi să poposim aici şi să ne umplem minţile cu această realitate, atât cât ne-a mai rămas din timp în dimineaţa aceasta.

Mai sunt şi alte texte în scrierile lui Pavel care arată locul foarte important al uniunii noastre cu Hristos. De exemplu, în 1 Corinteni 1:30 Pavel spune, “Şi voi, prin El [Dumnezeu], sunteţi în Hristos Isus [= uniţi cu Hristos, aveţi uniunea cu Hristos]. El a fost făcut de Dumnezeu pentru noi înţelepciune, neprihănire, sfinţire şi răscumpărare.” Dumnezeu creează uniunea: “Prin El, sunteţi în Hristos Isus.” Noi o îmbrăţişăm şi o experimentăm prin credinţă (Galateni 2:20).

Importanţa acestei uniuni

Remarcaţi importanţa acestei uniuni cu Hristos!

Dacă sunteţi în Hristos, prin lucrarea lui Dumnezeu, Hristos devine pentru voi “înţelepciune de la Dumnezeu, şi neprihănire şi sfinţire şi răscumpărare.” Tot ceea ce este Hristos pentru voi, este pentru voi, pentru că voi sunteţi “în El.” Pentru că sunteţi uniţi cu El. Pentru că aveţi uniunea cu El despre care vorbeşte Pavel în Romani 6:5.

În această uniune Hristos devine înţelepciunepentru voi şi aceasta învinge ignoranţa voastră care orbeşte şi omoară.

În această uniune Hristos devine neprihănirepentru voi şi aceasta învinge vina şi condamnarea voastră.

În această uniune Hristos devine sfinţirepentru voi şi aceasta învinge stricăciunea şi întinăciunea voastră.

În această uniune Hristos devine răscumpărarepentru voi şi aceasta învinge în cele din urmă toată nefericirea, durerea şi inutilitatea care vin din păcat şi vină – ca şi boala şi moartea (comparaţi termenul “răscumpărare” din Romani 8:23).¹

Vreţi să fiţi eliberaţi de efectele ignoranţei spirituale dătătoare de orbire spirituală? Vreţi să aveţi neprihănirea lui Hristos atribuită vouă şi să fiţi acceptaţi, achitaţi şi îndreptăţiţi de Dumnezeu? Vreţi să aveţi în viaţa voastră puterea dătătoare de sfinţenie a lui Hristos care să vă ajute să învingeţi păcatul iertat? Vreţi să fiţi eliberaţi în final de nefericire şi moarte? Dacă vreţi – şi mă rog să vă doriţi lucrul acesta – atunci preţuiţi uniunea voastră cu Hristos. Iubiţi uniunea cu El. Creşteţi în cunoaşterea acestor lucruri. Trăiţi în ele. Savuraţi-le. Purtaţi-le cu voi de-a lungul întregii zile. Meditaţi la ele zi şi noapte. Gândiţi-vă deseori la ce înseamnă să fiţi uniţi cu Hristos. Ce înseamnă că “prin El voi sunteţi în Hristos Isus.”

O cât de multe alte texte laudă această mare uniune cu Hristos! Putem merge la 2 Corinteni 5:21, “Pe Cel ce n-a cunoscut nici un păcat, El [Dumnezeu] L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El.” Remarcaţi această frază mică dar atât de importantă de la finele versetului: “în El.” “Ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El.” Aceasta înseamnă că în virtutea uniunii noastre cu Hristos – a faptului că suntem “în Hristos” – devenim neprihăniţi în acelaşi fel în care Hristos a devenit păcat. El era fără de păcat şi Dumnezeu a pus păcatele noastre în contul Lui. Noi eram păcătoşi şi Dumnezeu a pus neprihănirea lui Hristos în contul nostru. Şi a făcut aceasta pentru că noi eram “în El.”

Acest verset (2 Corinteni 5:21) subliniază marele adevăr pe care l-am văzut în Romani 3-5 – şi anume că îndreptăţirea noastră, aşezarea noastră iniţială într-o poziţie corectă înaintea lui Dumnezeu, se datorează uniunii noastre cu Hristos prin credinţă. Lui Pavel îi place foarte mult să atribuie uniunii noastre cu Hristos faptul că avem o poziţie neprihănită înaintea lui Dumnezeu. În Galateni 2:17 el spune că noi “căutăm să fim neprihăniţi în Hristos.” În Romani 8:1 el spune, “Acum dar nu este nici o osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus.” Îndreptăţiţi în Hristos! Nici o osândire în Hristos! Nimic nu este mai scump decât să-L auzim pe Dumnezeu spunându-ne personal: Nici o osândire. Sau să-L auzim pronunţând deasupra capetelor noastre vinovate verdictul: Îndreptăţit! Dacă preţuiţi acest verdict şi această poziţie înaintea lui Dumnezeu, atunci preţuiţi uniunea voastră cu Hristos. Faceţi-o parte a ceea ce preţuiţi cel mai mult în lume.

Cheia înţelegerii atât a îndreptăţirii cât şi a sfinţirii

Însă în Romani 6 trecem de la îndreptăţirea în Hristos la sfinţirea în Hristos (cu toate că vom vedea săptămâna viitoare în versetul 7 o legătură foarte profundă dintre cele două). Cu alte cuvinte, uniunea noastră cu Hristos nu este numai cheia înţelegerii îndreptăţirii – stând îndreptăţit înaintea lui Dumnezeu doar prin credinţă. Uniunea cu Hristos este de asemenea cheia înţelegerii sfinţirii – devenind oameni noi, care nu mai continuă să păcătuiască, care nu mai sunt robiţi de păcat, dar care trăiesc o viaţă nouă.

Săptămâna viitoare vom privi mai în detaliu la modul cum lucreză de fapt uniunea noastră cu Hristos pentru a ne face oameni noi. Astăzi vreau pur şi simplu să vedeţi cât de centrală este această realitate atât în a căpăta o poziţie dreaptă înaintea lui Dumnezeu cât şi în a deveni oameni noi – cât de centrală este ea atât în îndreptăţire cât şi în sfinţire.

Un alt loc în care vedem cât de centrală este uniunea noastră cu Hristos în a deveni oameni noi din punct de vedere moral şi spiritual este în Efeseni 2:10, unde Pavel spune, “Căci noi suntem lucrarea Lui, şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune.” Aceasta nu este îndreptăţire. Este transformare morală. Prin uniunea cu Hristos, Dumnezeu ne-a făcut oameni noi. Acesta este un alt mod de a vorbi despre a muri împreună cu Hristos şi a învia pentru a trăi o viaţă nouă. În Hristos noi suntem făpturi noi, suntem lucrarea lui Dumnezeu. Şi ţelul acestei realităţi în Hristos sunt faptele bune – “zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune.” Adică pentru sfinţire.

Pavel mai spune lucrul acesta în alt fel în 2 Corinteni 5:17, “Dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă; toate cele vechi s-au dus; iată că toate lucrurile s-au făcut noi.” Remarcaţi, nu este nici o îndoială cu privire la acest lucru. Dacă eşti în Hristos, EŞTI o făptură nouă. Dumnezeu te-a creat ca pe o făptură nouă în uniunea ta cu Hristos Isus. Dacă eşti credincios în Hristos Isus eşti o fiinţă nouă. Toate cele vechi s-au dus. Şi au venit lucruri noi. Ceea ce este la fel cu a spune în Romani 6:6, “omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, … în aşa fel ca să nu mai fim robi ai păcatului” – ci să trăim o viaţă nouă. “Toate cele vechi s-au dus” = “omul nostru cel vechi a fost răstignit.” “Toate lucrurile s-au făcut noi” = “o viaţă nouă.”

Aceştia suntem noi în Hristos Isus – în uniune cu Hristos. Suntem morţi faţă de păcat. “Ne-am făcut una cu El printr-o moarte asemănătoare cu a Lui” (Romani 6:5). Omul nostru cel vechi a murit. Am înviat spiritual ca să trăim o viaţă nouă, şi într-o zi “vom fi una cu El şi printr-o înviere asemănătoare cu a Lui.” Cele vechi s-au dus. Toate lucrurile s-au făcut noi. Şi ocupaţia noastră zilnică în toate aspectele vieţii – nu doar o parte a vieţii – este să trăim o viaţă nouă. Să ne socotim morţi faţă de păcat şi vii pentru Dumnezeu. Să devenim în experienţa de zi cu zi ceea ce suntem în Hristos.

Credeţi-L pe Dumnezeu: cine Este El şi cine sunteţi voi în Hristos

Ceea ce înseamnă, la modul cel mai simplu: credeţi atunci când Dumnezeu vă spune ce vi s-a întâmplat, cine sunteţi şi cine este El pentru voi în Hristos. Credeţi-L. Încredeţi-vă în El, de exemplu, atunci când spune prin Pavel, “Şi Dumnezeul meu să îngrijească de toate trebuinţele voastre, după bogăţia Sa, în slavă, în Isus Hristos” (Filipeni 4:19). Încredeţi-vă în El atunci când spune, “Nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălţimea, nici adâncimea, nici o altă făptură, nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostru” (Romani 8:38-39).

Pentru a deveni ceea ce suntem în Hristos trebuie să credem aceste lucruri. Credeţi că datorită faptului că sunteţi în Hristos toate nevoile vă vor fi împlinite. Credeţi că datorită faptului că sunteţi în Hristos nu veţi fi niciodată separaţi de dragostea nepieritoare a lui Dumnezeu. A crede aceste lucruri înseamnă a fi mulţumiţi cu tot ceea ce este Dumnezeu pentru voi în Hristos, şi a deveni tot ceea ce sunteţi în El.

Credeţi în El.

_______________________________

1 Cred că traducerea NIV (Noua Versiune Internaţională, n.tr.) se îndepărtează de adevăratul înţeles aici când traduce versetul 5: “Dacă am fost uniţi cu El în acest fel în moartea Sa, cu siguranţă că vom fi uniţi cu El în învierea Sa.” Cuvintele, “în acest fel,” par să facă referire în trecut la botez, ceea ce nu este deloc sigur. Iar paralela cu actul viitor al învierii este pierdută complet în traducere. Pentru a fi consecventă traducerea ar trebui să spună, “… cu siguranţă că vom fi uniţi cu El în acest fel şi în învierea Sa.” Dar aceasta ar dezvălui greşeala, din moment ce botezul este în trecut, şi nu în viitor.

2 Nu toate aceste şaptezeci şi trei de întrebuinţări fac referire la uniunea noastră cu Hristos.

3 Am folosit aici câteva din cuvintele lui John Flavel din predica lui din 1 Corinteni 1:30 – John Flavel, The Method of Grace (Grand Rapids, MI: Baker Book House, 1977), p. 14.