Ce portretizează Botezul?

De la Gospel Translations Romanian

Romani 5:20 - 6:4

„Ba încă și Legea a venit pentruca să se înmulțească greșala; dar unde s’a înmulțit păcatul, acolo harul s’a înmulțit și mai mult; 21.pentruca, după cum păcatul a stăpânit dând moartea, tot așa și harul să stăpânească dând neprihănirea, ca să dea viața veșnică, prin Isus Hristos, Domnul nostru. 6:1 Ce vom zice dar? Să păcătuim mereu, ca să se înmulțească harul? 2 Nicidecum! Noi, cari am murit față de păcat, cum să mai trăim în păcat? 3.Nu știți că toți câţi am fost botezați în Isus Hristos, am fost botezați în moartea Lui? 4.Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropați împreună cu El, pentruca, după cum Hristos a înviat din morți, prin slava Tatălui, tot așa și noi să trăim o viață nouă.ˮ

Acesta este ultimul mesaj care face parte din seriile succcinte despre botez. Ştiu că ar fi mult mai multe lucruri de spus. Îmi cer scuze dacă au rămas întrebări fără răspuns, însă vom avea şi alte ocazii în diferite cadre să discutăm asupra acestor lucruri.

Aduceţi-vă aminte că motivaţiile principale pentru care am început aceste serii la începutul verii este faptul că credem că Noul Testament cheamă oamenii să vină la Hristos în mod deschis şi curajos. Dorim să vedem oameni care au fost credincioşi şi au ajuns să aibă o mărturie publică şi dorim să vedem oameni care au devenit credincioşi prin mărturia ta şi prin slujirea prin Cuvânt care s-a făcut de-a lungul verii.

Cuprins 1 De ce a hotărât Isus actul Botezului? 2 Scufundare sau spoială? 3 Ce portretizează Botezul 4 Botezul portretizează ceea ce noi am experimentat când am devenit creștini

De ce a hotărât Isus actul Botezului?

Câteodată ne putem întreba de ce Isus a hotărât actul botezului. De ce există un asemenea act? Dacă mântuirea este datorită harului, de ce să instituie un ritual sau un simbol exterior al acestei credinţe? Biblia nu răspunde acestei întrebări, însă experiența ne învaţă nişte lucruri deosebite.

De exemplu, după primul meu mesaj de acum trei săptămâni o fostă misionară a Filipinezilor a venit la mine şi şi-a exprimat aprecierea pentru seriile acestea şi mi-a spus şi de ce. Mi-a spus că în Filipine unde există o părticică de Catolicism nominal şi sincretistic, convertiţii erau toleraţi şi treceau neobservaţi de familie până în punctul în care se ajungea la botez. Apoi previziunile biblice ale ostilităţii se potriveau ca o mănuşă. Există ceva referitor la acest ritual deschis al unei credinţe noi găsite care clarifică unde se situează acea persoană şi ce anume face. Cu alte cuvinte, în multe culturi în zilele noastre situaţia este asemănătoare cu cea a lui Ioan Botezătorul. A venit şi a predicat un botez al căinţei şi cei care credeau că deja au tot ceea ce era necesar erau adesea furioşi.

În aceeaşi săptămână a apărut şi revista misionară („The Dawn Reportˮ, 30 Mai). Pe pagina 7 este o fotografie cu un bărbat botezat într-un cadru misionar, într-un râu, cu următoarea descriere sub fotografie: „Serviciile în aer liber şi botezurile în râu sunt uneori cele mai bune modalităţi de creştere.ˮ Nu cunoaştem întreaga constelaţie de motive pe care Dumnezeu le-a avut în înţelepciunea Lui pentru a institui botezul ca şi o formă normativă de a exprima credinţa în Hristos şi identificarea cu El şi urmaşii Lui. Putem lua în calcul câteva motive de ce botezul este un lucru bun, însă cel mai probabil nu vom reuşi să ne apropiem să gândim toate efectele bune pe care le-a intenţionat Dumnezeu. În cele din urmă este un act de încredere în Tatăl nostru că El ştie ceea ce face şi noi suntem fericiţi să acţionăm la porunca Lui.

Scufundare sau spoială?

Însă astăzi voi încerca să vă arăt din Romani 5:20 - 6:4 puţin mai mult din semnificaţia acestui act. Acest pasaj va răspunde la întrebarea unora în legătură cu modalitatea botezului - scufundare în apa botezului sau spoială. De fapt, daţi-mi voie să încep cu un cuvânt despre modul de scufundare spre deosebire de spoială. Există cel puţin trei dovezi pentru a crede că botezul nou testamental se făcea prin scufundare. 1) Semnificaţia cuvântului baptizo din greaca se referă în esenţă la afundare sau scufundare şi nu spoială. 2) Descrierile botezurilor în Noul Testament sugerează faptul că oamenii au mers în apă să fie botezaţi şi nu le-a fost adusă apă într-un recipient care să fie turnat sau stropit. (Matei 3:6 „în râul Iordan;ˮ 3:6 „a ieşit afară din apă.ˮ Ioan 3:23 „pentru că acolo erau multe ape;ˮ Fapte 8:38, „s-au coborât amândoi în apă,ˮ). 3) Cufundarea completează simbolistica îngropării noastre împreună cu Hristos. (Romani 6:4; Coloseni 2:12)

Nu vom poposi asupra acestui subiect, însă daţi-mi voie să vă spun cum privim la faptul că Biserica şi confesiunea noastră fac din botezul prin scufundare o parte definitorie din calitatea de membru în comunitatea locală (dar nu şi în trupul lui Hristos universal). Nu credem că felul în care se botează cineva este un act esenţial pentru mântuire. Aşadar nu punem la îndoială dacă o persoană este sau nu creştin bazat pe modalitatea botezului lor. Poate cineva se întreabă: nu ar trebui să acceptăm ca membrii pe cei cu adevărat născuţi din nou dar care au fost doar stropiţi și nu scufundați în apa botezului ca şi credincioşi? Sunt două modalităţi pentru care putem explica de ce nu îi acceptăm.

1) Ar trebui să numim metoda oamenilor de a boteza „botezˮ dacă bazat pe dovezi credem că această modalitate se îndepărtează de felul în care Hristos a iniţiat acest act? Oare aceasta nu ar minimaliza semnificaţia faptului că însuşi Hristos a investit în această iniţiere a botezului?

2) Comunităţile creştine locale, numite biserici, sunt construite în jurul convingerilor biblice împărtăşite, dintre care unele sunt esenţiale pentru mântuire. Noi nu ne definim viaţa de legământ împreună doar după cel mai îngust set de convingeri după care omul poate fi mântuit. Credem mai degrabă că importanţa Adevărului şi autoritatea Scripturii sunt mai onorate atunci când comunităţile creştinilor credincioşi se definesc printr-un mănunchi de convingeri biblice şi le păstrează, mai degrabă decât re-definirea semnificaţiei apartenenţei la comunitate de fiecare dată când convingerile sunt dezbătute. Când diferite comunităţi creştine pot să răspundă în dragoste frăţească pentru alţi credincioşi, adevărul şi dragostea sunt slujite cuviincios. De exemplu, majoritatea vorbitorilor invitaţi la Conferinţa pentru Păstori, la Bethlehem nu au putut fi membrii acestei biserici arată faptul că luăm dragostea şi unitatea în mod serios şi de asemenea şi adevărul.

Lucrurile non-esentiale care vor fi incluse din generaţie în generaţie în definirea comunitățiilor variate depind în mare măsură de circumstanţe şi estimări variate a căror adevăruri vor fi accentuate.

Ce portretizează Botezul

Cu acest istoric în minte haideţi să privim la Romani 5:20 -6:4 să vedem ce portretizează botezul şi în mod secundar ce implicaţii are acesta pentru modalitatea botezului. Scopul meu aici este să vă ajut să vedeţi realitatea glorioasă înspre care îndreaptă acesta. În principiu, realitatea înseşi te va apuca tare şi în plan secund, frumuseţea şi semnificaţia actului botezului vor fi înălţate în minţile şi inimile voastre. Romani 5:20-6:4:

„Ba încă şi Legea a venit pentru ca să se înmulţească greşeala; dar unde s-a înmulţit păcatul, acolo harul s-a înmulţit şi mai mult; 21. Pentru că, după cum păcatul a stăpânit dând moartea, tot aşa şi harul să stăpânească dând neprihănirea, ca să dea viaţa veşnică, prin Isus Hristos, Domnul nostru.6:1. Ce vom zice, dar? Să păcătuim mereu, ca să se înmulţească harul? 2. Nicidecum! Noi, care am murit faţă de păcat, cum să mai trăim în păcat? 3. Nu ştiţi că toţi câţi am fost botezaţi în Isus Hristos, am fost botezaţi în moartea Lui? 4.Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El, pentru că, după cum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă.ˮ

Unul dintre lucrurile minunate despre acest text este că ne arată faptul că dacă tu înţelegi ceea ce portretizează botezul înseamnă că înţelegi exact ceea ce s-a petrecut când ai devenit creştin. Mulţi dintre noi au venit la credinţă şi au fost botezaţi la un moment în care nu cunoşteam multe. Acesta este un lucru bun. Există aşteptări ca botezul să aibă loc timpuriu în umblarea de creştin când nu ai multe cunoştinţe. Însă în aceeaşi măsură ţi se cere ca să înveţi pe parcurs tot mai mult despre ce înseamnă botezul.

Nu te gândi, „Of, trebuie să mă întorc înapoi şi să mă botez din nou. Nu ştiam de toate aceste semnificaţii.ˮ Nu, nu. Aceasta ar însemna ca de fiecare dată când urmezi un curs de teologie biblică, să te botezi din nou. Ci mai degrabă, bucură-te că ţi-ai exprimat credinţa simplă, în ascultare de Isus şi acum înveţi tot mai mult ce a însemnat botezul. Pavel, prin acest text, speră ca cititorii săi să cunoască semnificaţia botezului, însă oricum ar fi, fie că ştiu, sau au uitat, el continuă să îi înveţe. Învaţă din aceste versete cu ce ochi te-a privit Dumnezeu în momentul botezului şi ce anume ţi s-a întâmplat când tu ai devenit creştin.

Voi detalia despre ceea ce portretizează botezul în concordanţă cu aceste două versete:

1.Botezul portretizează moartea noastră în moartea lui Hristos. Versetele 3-4a: „Nu ştiţi că toţi câţi am fost botezaţi în Isus Hristos, am fost botezaţi în moartea Lui? 4. Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu Elˮ. Acesta este un adevăr măreţ despre creştini. Am murit. Când Hristos a murit, El a murit moartea noastră. Aceasta înseamnă cel puţin două lucruri: 1) Nu mai suntem aceeaşi oameni; vechea noastră fire a murit. Nu mai suntem aceeaşi. 2) Un alt lucru este faptul că viitorul nostru fizic nu va mai avea aceeaşi însemnătate pe care o are pentru noi cum ar fi avut dacă Hristos nu ar fi murit în locul nostru. Din momentul în care am murit împreună cu Hristos, şi El a murit de moartea care trebuia să murim noi, nu vom avea parte de moartea înfricoșătoare care o meritam. „Unde îţi este biruinţa, moarte? Unde îţi este boldul, moarte?.ˮ(1 Corinteni 15:55) Răspunsul se află în faptul că Hristos prin jertfa Sa a înghiţit biruinţa şi boldul morţii. Amintiţi-vă de săptămâna trecută: a băut întreg paharul patimilor. Observaţi repetiţia cuvântului „înˮ în versetele 3 şi 4. Botezaţi în Hristos Isus şi botezaţi „în moartea luiˮ (versetul 3), şi botezul în moartea Lui (versetul 4a). Botezul nostru portretizează uniunea noastră cu Hristos, suntem uniţi cu El din punct de vedere spiritual astfel moartea Lui devine moartea noastră şi viaţa Lui devine viaţa noastră. Cum experimentăm aceasta? Cum poţi ştii că tu ai trăit aceasta?

Prin credinţă trăim această experienţă. În versetele paralele poţi vedea asta. În Galateni 2:20 se creează legătura cu credinţa: „Am fost răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc... dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa, pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu...ˮ Cu alte cuvinte, „euˮ cel care a murit a fost omul vechi necredincios şi răzvrătit, iar „euˮ cel care trăiesc acum, este omul nou, cel credincios -„Şi viaţa, pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu...ˮ. Iar fundamentul întregii uniuni cu Hristos este chiar faptul că -„Hristos trăieşte în mineˮ. Iar eu trăiesc în El - în uniune spirituală. Moartea Lui e moartea mea iar viaţa Lui e trăită în viaţa mea.

O altă ilustraţie o găsim în Coloseni 2:6-7a: „Astfel, dar, după cum aţi primit pe Hristos Isus, Domnul, aşa să şi umblaţi în El, fiind înrădăcinaţi şi zidiţi în El, întăriţi prin credinţă...ˮ Aici putem vedea din nou cum credinţa în Hristos este calea prin care trăim experiența uniunii cu Hristos. Îl primeşti în inima ta ca şi Domn şi Mântuitor iar în credinţa aceasta eşti unit cu El şi umbli „în Elˮ şi ești întărit în credinţă „în Elˮ.

Aşadar când versetele din Romani 6:3-4a ne spun că am fost botezaţi în Hristos şi în moartea Lui, înţeleg că botezul exprimă credinţa prin care trăim experimentând uniunea cu Hristos. După câte s-ar putea presupune, Dumnezeu a menit ca modalitatea prin care ne botezăm să portretizeze o „îngropareˮ. Aceasta reprezintă moartea pe care o experimentăm când ne unim cu Hristos, de aceea suntem scufundaţi: este o îngropare simbolică. Iar acum, credincios, care ai murit, vechiul om necredincios şi răzvrătit a fost răstignit cu Hristos. Aceasta este semnificaţia botezului, ceea ce a însemnat şi încă semnifică.

2. Botezul portretizează viaţă nouă în Hristos. Versetul 4: „Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El, pentru că, după cum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă.ˮ Nimeni nu stă sub apă botezului, noi ieșim afară din apă. După moarte vine o nouă viață. Vechiul om, „euˮ al necredinței și rebeliunii a murit când am fost unit cu Hristos prin credință. Dar, în clipa când vechiul „euˮ a murit, i-a fost dată o nouă viaţă - un om nou spiritual a fost înviat din morți.

Comentariul cel mai important cu privire la acest adevăr se afla în Coloseni 2:12. Pavel spune: „fiind îngropaţi împreună cu El, prin botez, şi înviaţi în El şi împreună cu El, prin credinţa în puterea lui Dumnezeu care L-a înviat din morţi.ˮ Priviţi cu atenţie: Suntem înviaţi cu Hristos la fel cum este scris în Romani 6:4 unde spune că umblăm în înnoirea vieții. Și acolo este lucrarea lui Dumnezeu, care L-a înviat din morți, la fel cum Romani 6: 4 spune că Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui. Și acest lucru se întâmplă prin credința în lucrarea lui Dumnezeu, care l-a înviat pe Isus din morți.

Așa că Coloseni 2:12 detaliază ceea ce Romani 6:4 indică în mod implicit - botezul exprimă credința noastră în lucrarea lui Dumnezeu de a-L învia pe Isus din morți. Noi credem că Hristos a fost înviat din mormânt și domnește astăzi la dreapta Tatălui din ceruri de unde va reveni în putere și glorie. Iar credința în lucrarea lui Dumnezeu - Pavel o numeşte slava lui Dumnezeu - este modul în care împărtășim viaţa nouă pe care Hristos o are în El însuși. De fapt, viaţa nouă este viaţa de credinţă prin slava şi lucrarea lui Dumnezeu. „Am fost răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc... dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa, pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu...ˮ Viaţa nouă este viața de zi cu zi, având încredere în lucrarea lui Dumnezeu şi slava lui Dumnezeu.

Botezul portretizează ceea ce noi am experimentat când am devenit creștini

Aşadar să sumarizăm lucrurile menționate mai sus şi să tragem o concluzie. Botezul portretizează ceea ce ni s-a întâmplat atunci când am devenit creștini: am fost uniți cu Hristos. Moartea sa a devenit moartea noastră. Am murit împreună cu el. Și, în aceeași clipă, viața lui a devenit viața noastră. Noi acum trăim viața lui Hristos în noi. Și toate acestea le trăim prin credință.

Aceasta înseamnă să fii creștin - să trăieşti în realitatea a ceea ce reprezintă botezul nostru: zi de zi să ne luăm privirea de la noi înşine să privim la Dumnezeu și să spunem: „Datorită lui Hristos, Fiul tău, vin la Tine. Prin Hristos îţi aparțin Ţie, sunt acasă cu Tine. El este singura mea nădejde că Tu mă accepţi. Primesc această acceptare înnoită, în fiecare zi. Speranţa mea se bazează pe moartea lui pentru mine și moartea mea în El. Viaţa mea în Hristos este o viață de credință în Tine, Părinte. Datorită Lui am încredere în lucrarea Ta în mine și pentru mine. Aceeaşi putere și slava cu care l-ai înviat din morți, lucrează acum în mine pentru a mă ajuta. Cred în această promisiune a harului viitor și în aceasta nădăjduiesc. Nădejdea aceasta îmi înoiește viața mea. Hristoase, câtă slavă este în ceea ce portretizează botezul meu! Îţi mulțumesc că ai murit moartea mea dându-mi o viață nouă. Aminˮ.