Suferinţa are mereu un Scop?

De la Gospel Translations Romanian

Ce urmeaza reprezinta o transcriere editata din format audio

Suferinţa are mereu un scop?

Cu siguranţă, pentru noi acest lucru nu are nici un sens. Dar are sens la Dumnezeu. Aşa că nu este nici pe departe iraţională şi absurdă.

Perspectiva noastră nu este perspectiva lui Dumnezeu. Nu avem vederea pe care o are El. Există multe analogii ale acestui lucru. Cea care îmi place mie cel mai mult este aceea a covorului. Această istorioară era folosită, cred, de Corrie ten Boom, care a suferit mult în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, când a fot închisă pentru că i-a ajutat pe evrei.

Ea spunea că suferinţa lumii este ca şi cum te-ai uita la partea de jos a unui covor. Dumnezeu îl flutură de sus în jos şi vede imaginea care se formează. Noi ne uită, la el de jos în sus şi nu vedem decât părţi ale unui întreg, dar niciodată întregul. Pentru noi nu pare a avea nici un sens, dar este unul şi acelaşi covor.

În Biblie, Dumnezeu ne dă destule dovezi ale înţelepciunii Sale, exact ca un ţesător de covoare, destule indicii ca să vedem întreg covorul şi destule promisiuni prin care să vedem că el va lega toate firele vieţii noastre atât de frumos încât, chiar dacă nu vedem decât unele părţi ale vieţii, să avem încredere în Dumnezeu. Şi asta facem atunci când avem necazuri.

Nu trebuie să înţelegem suferinţa noastră sau a celorlalţi sau de ce avem parte de acea suferinţă într-un anume moment al vieţii. Nu putem vedea toate acestea. Ceea ce vedem sunt doar promisiunile lui Dumnezeu „Voi face totul ca ţie să îţi fie bine” şi „Voi înmulţi Harul Meu în viaţa ta.” Dumnezeu ne-a dat nouă destulă informaţie în Biblie pentru a şti că există acolo, undeva, un covor din care facem parte şi noi şi care va ieşi minunat în final, când va fi gata. Mă voi baza pe acest lucru.

Te rogi pentru cel care este în suferinţă chiar acum?

Amin. Să ne rugăm.

Tată, mă rog împreună cu Sfântul Apostol Pavel, ca toată lumea să mă asculte acum, să fie întăriţi în ei înşişi, după bogăţia Harului Tău, prin Sfântul Duh. Mă rog ca Hristos să lupte în inimile lor cu credinţă, ca ei să fie legaţi prin iubire şi să aibă iubirea ca rădăcină a tuturor faptelor lor. Mă rog ca ei să fie puternici, din punct de vedere spiritual, ca toţi sfinţii să le înţeleagă dimensiunea, adâncimea, lungimea şi profunzimea, şi să cunoască dragostea lui Hristos care trece dincolo de cunoaşterea umană, chiar în mijlocul suferinţei lor.

Mă rog ca Hristos să fie pentru ei ca o comoară, va El să fie speranţa lor, puterea lor, fericirea lor. Doamne, fă-L pe Hristos atât de real, atât de puternic, atât de profund, atât de autentic, atât de nezdruncinat în inimile lor, încât să nu se plece în faţa necredinţei, atunci când vor fi puşi în faţa suferinţelor din vieţile lor.

Doamne, trimite Harul Tău cel ajutător.

Nu harul care să suporte ceea ce nu străluceşte
Nu fuga din faţa suferinţei, ci:
Harul care ne ajută în suferinţe şi durere,
Şi care este acolo în zilele cele mai negre.

Ai grijă de toată lumea, Doamne, prin Harul Tău, după cum vin şi ei la Tine şi îşi pun nădejdea în Tine.

Mă rog în numele lui Iisus. Amin.