Slujește în umbra la adăpostul căreia te așază Dumnezeu

De la Gospel Translations Romanian

“Andrei. Oh, ești fratele lui Simon Petru, nu?”

Cu siguranță că Andrei se obișnuise cu asta. Chiar și Noul Testament ni-l prezintă drept Andrei, „fratele lui Simon Petru” (Ioan 1:40). Umbra lui Petru este deasupra lui Andrei încă de la bun început.

Andrei este menționat pe nume de 12 ori în Noul Testament. În 10 din aceste menționări, el este numit alături de Petru, de obicei drept fratele lui Petru. Petru, de cealălaltă parte, a fost menționat de peste 150 de ori și chiar a contribuit la scrierea Noului Testament.

Este interesant de remarcat faptul că Andrei avea, în primul rând, CV-ul mai bogat. El fusese ucenicul lui Ioan Botezătorul. Nu doar atât, ci el fusese unul din primii ucenici ai lui Isus (Ioan 1:35-40). De fapt, Andrei a fost acela care „a găsit pe fratele său Simon” și l-a adus la Isus (Ioan 1:41-42).

Totuși, încă de la această primă întâlnire a fost clar că Isus avea planuri diferite în ceea ce-l privea pe Petru, față de planurile pe care le avea cu Andrei. Înainte ca Simon să fi spus sau să fi facut ceva, Isus i-a dat noul lui nume: „Chifa” (Petru), piatra.

Petru era „lucrarea Lui (Dumnezeu) și a fost zidit în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte ca să umble în ele (Efeseni 2:10). Cunoaștem multe dintre aceste fapte bune deoarece Dumnezeu le face cunoscute pe multe dintre acestea.

Dar și Andrei era tot lucrarea lui Dumnezeu, în mod egal. Și el fusese zidit în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, numai că Dumnezeu a ales să nu evidențieze faptele lui Andrei în aceeași măsură în care a făcut-o cu ale lui Petru. Așadar Andrei a slujit în umbra lui Petru.

Dar Andrei a avut un mentor care slujea în umbră grozav – Ioan Botezătorul. Andrei învățase de la Ioan că „Omul nu poate primi decât ce-i este dat din cer” (Ioan 3:27). Ioan văzuse cum Isus fusese înălțat și cum el însuși scăzuse în importanță și a spus cu o credință plină de bucurie: „Trebuie ca El să crească, iar eu să mă micșorez” (Ioan 3:30).

Iar acesta este strigătul oricărui ucenic autentic. Tot acest lucru nu e deloc despre importanța noastră. Totul e despre importanța lui Isus. Ca apostolii (Marcu 9:33-34), avem tendința să pierdem din vedere cu ușurință acest aspect.

Când Dumnezeu îi dă unuia dintre ucenicii Săi cinci talanți, altuia doi, iar unui altuia unul (Matei 25:15), El are motivele Sale. Foarte probabil ca ele să fie foarte departe de ceea ce credem noi (Isaia 55:9). Dumnezeu știe ce face. Putem să avem încredere în El.

Astăzi mulțumește-te cu ce ai (Evrei 13:5) și fii credincios în lucrurile care ți s-au dat (Matei 25:21). Smerește-te dar sub mâna tare a lui Dumnezeu, având încredere că El te va înălţa la momentul potrivit, într-un fel potrivit (1 Petru 5:6).

Fii ca Andrei! Acest slujitor din umbră a fost credincios, ascultător, sensibil, de încredere, binevoitor și curajos. Tradiția spune că el a continuat să predice Evanghelia și să planteze biserici până a fost martirizat prin răstignire în anii 60 AD.

Hai să slujim în umbra la adăpostul căreia ne așază Dumnezeu cu aceeași credință plină de bucurie și biruitoare.