Sfânt, Sfânt, Sfânt este Domnul Oştirilor

De la Gospel Translations Romanian

Isaia 6:1-8

Pe data de 1 Iunie, 1973, Charles Colson l-a vizitat pe prietenul său Tom Philips, pe când toată presa scria despre Watergate. El a rămas uimit și șocat de cuvintele lui Philip: “l-am acceptat pe Isus Cristos”. Totuși a văzut că Tom avea pacea pe care el nu o avea. Când Colson a părăsit casa, n-a mai putut să se abțină și a început să plângă foarte tare. El spune:

În acea noapte m-am confruntat cu păcatul meu – nu doar cu lucrurile murdare de la Watergate, ci cu păcatul adânc sădit în mine, răul ascuns care locuiește în inima fiecărui om. Era dureros și nu puteam scăpa. Am strigat la Dumnezeu și m-am trezit în brațele Lui de așteptare. Aceea a fost noaptea în care mi-am predat viața lui Isus Cristos și am început cea mai mare aventură a vieții mele. (Loving God, p.247)

Cuprins 1 Noua înțelegere a lui Dumnezeu a lui Charles Colson 2 Iov îl vede din nou pe Dumnezeu 3 Perseveranță și Speranță în urmărirea Dumnezeului Sfânt 4 Șapte sclipiri ale lui Dumnezeu din viziunea lui Isaia 5 1. Dumnezeu este viu 6 2. Dumnezeu este Autoritar 7 3. Dumnezeu este Omnipotent (Atotputernic, ndr) 8 4. Dumnezeu este Strălucitor 9 5. Dumnezeu este Venerat 10 6. Dumnezeu este Sfânt 11 7. Dumnezeu este Glorios

Noua înțelegere a lui Dumnezeu a lui Charles Colson

Această istorie a fost povestită sute de ori în ultimii zece ani. Ne place să o auzim. Dar departe de prea mulți dintre noi este dorința ca această istorie să fie prezentă și în viețile și Bisericile noastre. Nu așa a fost și cu Charles Colson. Nu a fost numai omul “topor” al Casei Albe, dispus să plângă în 1973; a fost de asemenea dispus să se pocăiască, câțiva ani mai târziu, de concepția teribilă și necorespunzătoare despre Dumnezeu. Aceasta s-a petrecut într-o perioadă neobișnuită de uscăciune spirituală. (dacă și tu te afli într-o așa stare, fii curajos! Mulți sfinți, mai mulți decât îți dai tu seama, au avut schimbări în viața lor cănd s-au întâlnit cu Dumnezeu în mijlocul deșertului.) Un prieten l-a sfătuit pe Colson ca să privească o serie de prelegeri de ale lui R.C. Sproul despre sfințenia lui Dumnezeu. Acestea sunt cuvintele pe care le-a scris Colson in noua sa carte, Loving God (p. 14-15):

Tot ce știam despre Sproul era faptul că a fost un teolog, așa că nu am fost tare entuziasmat. După părerile mele, teologia era pentru persoane care aveau timp pentru studiu, închiși în turnuri de fildeș, departe de câmpul de luptă al necesităților umane. Totuși, în urma cererilor prietenului meu, am acceptat că sa privesc aceste serii ale lui Sproul. La sfârșitul serii a șasea eram plecat pe genunchi, în rugăciune profundă, venerând sfințenia absolută a lui Dumnezeu. A fost o experiență care mi-a schimbat viața fiindcă dobândisem o înțelegere complet nouă despre Dumnezeul sfânt, în care credeam și cu care aveam părtășie. Seceta spirituală încetase, dar gustând din măreția lui Dumnezeu am început să fiu tot mai însetet de El.

In 1973, Colson a văzut destul din Dumnezeu și din el însusiși ca să-și dea seama de nevoia sa de Dumnezeu, și a fost condus în mod “irezistibil” (așa cum el se exprimă) în brațele lui Dumnezeu. Dar câțiva ani mai târziu, altceva extraordinar se întâmplă. Un teolog vorbea despre sfințenia lui Dumnezeu și Charles Colson spune că a căzut pe genunchi și că “a obținut o înțelegere complet nouă despre Dumnezeul sfânt.” Din acel moment, el a avut ceea ce numește “gust pentru măreția lui Dumnezeu”. Ai văzut destul din sfințenia lui Dumnezeu ca să ai și tu un insațiabil gust pentru măreția lui Dumnezeu

Iov îl vede din nou pe Dumnezeu

“Era în ţara Uţ un om care se numea Iov. Şi omul acesta era fără prihană şi curat la suflet. El se temea de Dumnezeu şi se abătea de la rău.” (Iov 1:1). Iov era un credincios, un om al rugăciunii și profund devotat. Îl cunoștea pe Dumnezeu așa cum El dorea. Avea și el “gust pentru măreția lui Dumnezeu”. Dar vine durerea și mizeria deșertului său fizic și spiritual. Și în mijlocul întunericului lui Iov, Dumnezeu îi vorbește în măreția Sa:

"Vrei să nimiceşti până şi dreptatea Mea? Şi să Mă osândeşti, ca să-ţi scoţi dreptatea? Ai tu un braţ ca al lui Dumnezeu şi un glas de tunet ca al Lui? Împodobeşte-te cu măreţie şi mărime, îmbracă-te cu strălucire şi cu slavă! Varsă-ţi valurile mâniei tale şi doboară cu o privire pe cei trufaşi! Smereşte cu o privire pe cei trufaşi, zdrobeşte pe loc pe cei răi…ascunde-i pe toţi împreună în ţărână, înveleşte-le faţa în întuneric! Şi atunci voi aduce şi Eu lauda puterii dreptei tale… Nimeni nu este atât de îndrăzneţ ca să-l întărâte. Cine Mi s-ar împotrivi în faţă? Cui sunt dator, ca să-i plătesc? Sub cer totul este al Meu." (Iov 40:8-14; 41:10-11)

La sfârșit Iov răspunde, ca și Colson, la o “înțelegere complet nouă a Dumnezeului Sfânt.” El spune:

„Da, am vorbit, fără să le înţeleg, de minuni, care sunt mai presus de mine şi pe care nu le pricep… „Urechea mea auzise vorbindu-se de Tine; dar acum ochiul meu Te-a văzut. De aceea mi-e scârbă de mine şi mă pocăiesc în ţărână şi cenuşă.” (Iov 42:3-6)

Perseveranță și Speranță în urmărirea Dumnezeului Sfânt

Poate acest lucru să se întâmple și la Bethlehem (numele bisericii unde slujește ca pastor autorul…ndr)? Poate, și chiar se întâmplă. Dacă nu vedeam nici un semn, mi-ar fi fost greu să continuez chiar dacă știu că perseveranța este cheia pentru renaștere (Trezire Spirituală, ndr). A.J. Gordon a scris în cartea sa, The Holy Spirit in Missions (Duhul Sfânt în Misiuni), p.139, 140:

Au trecut șapte ani înante ca Carey să boteze primul său convertit în India; au trecut șapte ani înante ca Judson să aibă primul său ucenic în Burma; Morrison s-a trudit șapte ani înainte ca primul chinez să fie adus la Cristos; Moffat a mărturisit că a așteptat șapte ani înainte ca să vadă prima întervenție a Duhului Sfânt în Bechaunas din Africa; Henry Richards a lucrat șapte ani în Congo înante ca să aibă loc prima convertire în Banza Manteka.

Perseveranță, rugăciune și efort este cheia pentru renaștere. Dar asta înseamnă așteptare și speranță. Și Dumnezeu mi-a dat semne de speranță că experiențe ca ale lui Isaia, Iov și Charles Colson pot să aibă loc și aici dacă vom continua să stăruim după Dumnezeul Cel Sfìnt. De exemplu, cu o săptămână în urmă unul din membrii noștri mi-a scris o scrisoare unde spunea că slujirea de aici

„m-a făcut să-L consider pe Dumnezeu ca mai măreț, mai minunat, mai mare și mai glorios decât mi L-am imaginat până acum… Concepția mea despre Dumnezeu devine tot mai mare și Omniputerea și Măreția Sa curge prin toate lucrurile, fiind atotsuficientă. În cele zece luni în care am fost la Bethlehem s-a petrecut în inima mea o renaștere și flăcările ard tot mai luminoase și mai mari ca niciodată.”

Renașterea are loc când noi îl vedem pe Dumnezeu măreț în sfințenie și pe noi înține ca un praf neascultător. Zdrobire, pocăință, bucuria de nedescris a iertàrii, “gust pentru măreția lui Dumnezeu”, foame după sfințenia Sa – s-o vezi și s-o trăiești tot mai mult: aceasta este renașterea. Și ea vine când îl privești pe Dumnezeu.

Șapte sclipiri ale lui Dumnezeu din viziunea lui Isaia

Isaia ne invită să luăm parte cu el la viziunea sa despre Dumnezeu din Isaia 6:1-4.

“În anul morţii împăratului Ozia, am văzut pe Domnul şezând pe un scaun de domnie foarte înalt, şi poalele mantiei Lui umpleau Templul. Serafimii stăteau deasupra Lui, şi fiecare avea şase aripi: cu două îşi acopereau faţa, cu două îşi acopereau picioarele, şi cu două zburau. Strigau unul la altul şi ziceau: „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul oştirilor! Tot pământul este plin de mărirea Lui!” Şi se zguduiau uşorii uşii de glasul care răsuna, şi Casa s-a umplut de fum.”

În aceste patru versete, eu văd șapte sclipiri ale lui Dumnezeu, cel puțin sapte.

1. Dumnezeu este viu

În primul rând, El este viu. Ozia este mort dar Dumnezeu este viu. “Din veşnicie în veşnicie, Tu eşti Dumnezeu!” (Ps. 90:2). Dumnezeu era Dumnezeul cel viu când acest univers a luat ființă. El era Dumnezeul cel viu când Socrate a băut otrava. El era Dumnezeul cel viu când William Bradford guverna Plymouth Colony. El era Dumnezeul cel viu în 1966 când Thomas Altizer L-a proclamat mort și revista Time a anunțat acest lucru pe prima pagină. Și el va fi Dumnezeul cel viu peste zece trilioane de vremuri când toate acuzațiile impotriva realității Sale vor fi scufundate în oceanul uitării ca și plantele de pe fundul Oceanului Pacific. “În anul morţii împăratului Ozia, am văzut pe Domnul”. Nici unul din capii statelor din toată lumea nu va mai fi peste cincizeci de ani. Rotația persoanelor din conducerea lumii este de 100%. Într-o scurtă perioadă de 110 ani, această planetă va fi populată de zece miliarde de persoane noi si noi toti cei patru miliarde de persoane vii ne vom evapora de pe acest pământ ca și Ozia. Dar nu așa stau lucrurile și cu Dumnezeu. El niciodată nu a avut un început si prin urmare exisitența Sa nu depinde de nimic. El mereu a fost și mereu va fi viu.

2. Dumnezeu este Autoritar

În al doilea rând, El este autoritar. „Am văzut pe Domnul şezând pe un scaun de domnie.” Nici o viziune cerească nu-L arată pe Dumnezeu lucrând pământul, tăind iarba, lustruind încălțămintea, completând rapoarte sau încărcând un camion. Cerul nu vine pe bucăți. Dumnezeu nu este niciodată fără putere in regatul Său ceresc. El stă. Și El stă pe tron. Totul este in pace și El are controlul.
Tronul este dreptul Său de a conduce lumea. Noi nu dăm autoritate lui Dumnezeu asupra vieților noastre. El o are, fie că ne place sau nu nouă. Este o nebunie completă să acționezi ca și când noi am avut drpturi ca să-L chemăm pe Dumnezeu in cauză. Avem nevoie ca să auzim acum și apoi să rostim cuvinte ca acele scrise de Virginia Stem Owens în Reformed Journal,

Să înțelegem acest lucru corect. Dumnezeu poate să facă tot ceea ce-I place. Și dacă-I place să osîndească, acest lucru este făcut bine. Activitatea lui Dumnezeu este ceea ce ea este. Nu există altceva. Fără de ea nu ar exista nici o ființă, chiar și ființa umană care îndrăznește să-L judece pe Creator în tot ceea ce este.

Puține lucruri sunt mai umilitoare, puține lucruri ne dau acet simț al măreției ca și adevărul că Dumnezeu autoritar in mod absolut. El este Curtea Supremă, Legislatura și Directorul Executiv. După El nu mai există nici un apel.

3. Dumnezeu este Omnipotent (Atotputernic, ndr)

În al treilea rând, Dumnezeu este omnipotent. Tronul autorității Sale nu este unul dintre toate celelalte. El este mare și ridicat. „Am văzut pe Domnul şezând pe un scaun de domnie foarte înalt.” Acest scaun de domnie a lui Dmnezeu, mai mare decât orișicare alt scaun de domnie, exprimă puterea superioară a lui Dumnezeu pentru a exercita autoritatea Sa. Nici o autoritate opusă nu poaye zădărnici decretele lui Dumnezeu. Ceea ce El își propune, El și realizează. „Hotărârile Mele vor rămâne în picioare şi Îmi voi aduce la îndeplinire toată voia Mea” (Isaia 46:10). „El face ce vrea cu oastea cerurilor şi cu locuitorii pământului, şi nimeni nu poate să stea împotriva mâniei Lui” (Daniel 4:35). A fi cuprins de omnipotența (sau suveranitatea) lui Dumnezeu este ori minunat, fiindcă El este de partea noastră, sau înfricoșător, fiindcă este împotriva noastră. Nepăsare față de omnipotența Sa înseamnă că nu am văzut-o așa cum este ea în realitate. Suverana autoritate a Dumnezeului cel viu este un adăpost al bucuriei și al puterii pentru cei care păzesc legământul Său.

4. Dumnezeu este Strălucitor

În al patrulea rând, Dumnezeu este strălucitor. „am văzut pe Domnul şezând pe un scaun de domnie foarte înalt, şi poalele mantiei Lui umpleau Templul.” Ați văzut poze de mirese ale căror rochii sunt adunate în jurul lor acoperînd pașii și platform. Care poate să fie semnificatul mantiei care umple sala, acoperă locurile și corul, împletind toate într-o singură bucată? Mantia lui Dumnezeu care umple templul ceresc, îl arată pe Deumnezeu de o incomparabilă splendoare. Plinătatea splendoarei lui Dumnezeu se arată în mii de feluri. Un mic exemplu este articolul din revista Ranger Rick care vorbește despre speciile de pești care locuiesc în adâncul întunecat al mării și care au lumina lor proprie – unii au lămpi agățate de barba lor, unii au nasuri luminescente, unii au semnalizatoare sub ochii lor. Există mii de specii de pești luminescenți care trăiesc în adîncimile oceanului unde nimeni dintre noi nu-i vede și nu se poate minuna de ei. De ce sunt acolo? De ce nu doar o duzină de așa eficiente modele simplificate? Pentru că Dumnezeu este generos in splendoare. Plinătatea creativității Sale se revarsă într-o frumusețe excesivă. Și dacă lumea este așa, cu cât mai mult de strălucitor trebuie să fie Domnul care a gândit-o și a creat-o!

5. Dumnezeu este Venerat

În al cincilea rând, Dumnezeu este venerat. „Serafimii stăteau deasupra Lui, şi fiecare avea şase aripi: cu două îşi acopereau faţa, cu două îşi acopereau picioarele, şi cu două zburau.” Nimeni nu știe ce sunt aceste neobișnuite creaturi cu șase aripi care au picioare, ochi și înțelepciune. Ele nu mai apar niciodată in Biblie – cel puțin nu cu numele de serafim. Având în vedere grandoarea scenii și puterea oștirilor angelice, am face bine dacă nu am picta niște copii înaripați zburând în jurul urechilor Domnului. Conform versetului 4, când unul din ei vorbea, se cutremurau uşorii uşii templului. Am face mai bine dacă ne-am gândi la niște Îngeri Albaștri scufundători, ordinați înaintea anturajului prezidențial, care sparg bariera suntelui chiar înaintea feței Sale. În cer nu există creaturi plăpânde sau stupide. Acolo sunt numai creaturi magnifice.

Și punctul este următorul: nici măcar ei nu pot să privească pe Domnul sau se socot vrednici să-și lase picioarele expuse în prezența Sa. Mari și puternici cum sunt ei, nealterați de păcatul omului, venerează Creatorul lor în mare umilință. Un înger îngrozește pe un om cu strălucirea și puterea sa. Dar îngerii înseși se ascund cu o frică sfântă și cu reverență de splendoarea lui Dumnezeu. Cu cât mai mult ne vom înfiora și cutremura noi în prezența Sa, El care nu poate îndura nici măcar splendoarea îngerilor Săi.

6. Dumnezeu este Sfânt

În al șaselea rând, Dumnezeu este sfânt. „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul oştirilor!” Vă aduceți aminte cum Reepcheep, șoarecele galant, la sfârșitul cărții The Voyage of the Dawn Treader , a navigat până la sfârșitul lumii cu mica sa barcă? Bine, cuvântul „sfânt” este mica marcă cu care ajungem la sfârșitul lumii în oceanul limbajului. Limbajul omenesc nu este în stare să-L descrie pe Dumnezeu, fiindcă El se află dincolo de marginile lumii, într-un vast necunoscut. „Sfințenia” ne duce până la acea margine, și de acolo experimentarea lui Dumnezeu nu are cuvinte ca să fie descrisă.

Motivul pentru care spun aceste lucruri este că orice efort de a defini sfințenia lui Dumnezeu, în cele din urmă ne duce la concluzia: când spunem că Dumnezeu este sfânt spunem că Dumnezeu este Dumnezeu. Lăsați-mă să vă ilustrez acest lucru. Cuvântul „sfânt” probabil se trage de la cuvâtul „a tăia, a separa”. Un lucru sfânt este tăiat și separat de lucrurile comune (sau am putea spune seculare). Lucrurile pământești și persoanele sunt sfinte atunci când sunt separate de lume și devotate lui Dumnezeu. Astfel Biblia vorbește despre un pământ sfânt (Exod 3:5), adunări sfinte (Exod 12:16), sabate sfinte (Exod 16:23), națiune sfântă (Exod 19:6); haine sfinte (Exod 28:2), oraș sfânt (Neemia 11:1), promisiuni sfinte (Psalmul 105:42), oameni (2 Petru 1:21) și femei sfinte (1 Petru 3:5), scripturi sfinte (2 Timotei 3:15), mâini sfinte (1 Timotei 2:8), sărutare sfântă (Romani 16:16) și credință sfântă (Iuda 20). Aproape totul poate deveni sfânt dacă este separat de comun și devotat lui Dumnezeu.

Dar notați ce se întâmplă când această definiție este aplicată lui Dumnezeu. De ce poți să-L separi pe Dumnezeu ca să-L faci sfânt? Dumnezeirea lui Dumnezeu înseamnă separare de tot ce nu este Dumnezeu. Există o infinită diferență în calitate dintre Creator și creatură. Dumnezeu face parte din altă clasă. Sui generis. Este singurul din această clasă. În acest sens este El sfânt în mod absolut. Dar atunci nu spui altceva decât că El este Dumnezeu.

Acum dacă sfințenia unui om derivă din faptul că este separat de lume și devotat lui Dumnezeu, cui este devotat Dumnezeu astfel încât să obțină sfințenia Sa? Nimeni altuia decât Lui Însuși. Este o blasfemie să afirmi că există o realitate mai mare decât Dumnezeu căruia El trebuie să se conformeze ca să devină sfânt. Dumnezeu este realitatea absolută în afara căruia nu există altceva decât Dumnezeu. Când a fost întrebat care-I este numele în Exod 3:14, El răspunde, „Eu sunt Cel ce sunt.” Ființa și caracterul Său sunt în mod absolut nedeterminate de nimic din exteriorul Său. El nu este sfânt fiindcă păzește poruncile. El a scris poruncile! Dumnezeu nu este sfânt fiindcă păzește legea. Legea este sfântă fiindcă ea îl revelează pe Dumnezeu. Dumnezeu este absolut. Orice altceva este derivat.

Atunci ce este sfințenia Sa? Ascultați trei texte. 1 Samuel 2:2, „Nimeni nu este sfânt ca Domnul; nu este alt Dumnezeu decât Tine.” Isaia 40:25, „Cu cine Mă veţi asemăna, ca să fiu deopotrivă cu el? – zice Cel Sfânt.” Osea 11:9, „căci Eu sunt Dumnezeu, nu un om. Eu sunt Sfântul în mijlocul tău.” Deci Dumnezeu este sfânt fiindcă El este Dumnezeu, nu om. (Compară Leviticul 19:2 și 20:7. Notați structura paralelă al lui Isaia 5:16). El este incomparabil. Sfințenia Sa este esența Sa unică divină. Ea determină tot ceea ce El este și face și nu este determinată de nimeni. Sfințenia Sa este ceea ce El este ca Dumnezeu, și nimeni nu este sau va fi ca El. Numiți-o maiestatea Sa, divinitatea Sa, măreția Sa, valoarea Lui ca mărgăritar de mare preț. În final limbajul expiră. În cuvântul „sfânt” noi navigăm pînă la marginile pământului într-o tăcere totală de respect, uimire și venerație. Există încă mult de cunoscut despre Dumnezeu, dar este imposibil de descris prin cuvinte. „Domnul însă este în Templul Lui cel sfânt. Tot pământul să tacă înaintea Lui!” (Habacuc 2:20).

7. Dumnezeu este Glorios

Dar înaintea tăcerii, cutremurului ușiorilor și a fumului care acoperă totul, învățăm ultimul și al șaptelea lucru despre Dumnezeu. Dumnezeu este glorios. „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul oştirilor! Tot pământul este plin de mărirea (gloria, ndr) Lui!” Gloria lui Dumnezeu este manifestarea sfințeniei Sale. Sfințenia lui Dumnezeu este incomparabila perfecțiune a naturii Sale divine; gloria Sa este desfășurarea acestei sfențenii. „Dumnezeu este glorios” înseamnă: „sfințenia lui Dumnezeu este expusă în mod public”. Gloria Sa este revelația secretului sfințeniei Sale. În Leviticul 10:3 Dumnezeu spune, „Voi fi sfinţit de cei ce se apropie de Mine şi voi fi proslăvit în faţa întregului popor.” Când Dumnezeu se arată pe Sine Însuși fiind sfînt, ceea ce vedem noi este gloria Sa. Sfințenia lui Dumnezeu este gloria Sa ascunsă. Gloria lui Dumnezeu este revelarea sințeniei Sale.

Serafimul spune, „ Tot pământul este plin de mărirea (gloria, ndr) Lui”, fiindcă de pe înălțimile cerului poți să vezi marginile pământului. De aici de jos vizuala gloriei lui Dumnezeu este limitată. Dara ea este limitată mai tare de nebuna noastră preferință pentru bibelouri. Folosind o pildă de a lui Søren Kierkegaard, noi suntem ca niște persoane care ne plimbăm cu trăsurile nostre prin țară în timp de noapte pentru a vedea gloria lui Dumnezeu. Dar deasupra noastră, pe fiecare parte a scaunelor, arde un felinar. Atâta timp cât capul nostru este înconjurat de această lumină artificială, cerul deasupra este lipsit de glorie. Dar dacă un vânt plin de har al Duhului Sfânt ne stinge luminile noastre pământești, atunci în întunericul nostru cerurile lui Dumnezeu sunt pline de stele.

Într-o bună zi Dumnezeu va sufla și va stinge orice glorie concurentă și va face cunoscută sfințenia Sa în minunată splendoare la fiecare creatură umilă. Dar nu este nevoie să așteptăm. Iov, Isaia, Charles Colson și mulți dintre voi care s-au smerit și s-au străduit după Dumnezeul cel Sfânt, au dezvoltat un gust pentru măreția Sa. Pentru tine și pentru toți cei care încep să-L simțească, las această promisiune a lui Dumnezeu, care este mereu viu, autoritar, omnipotent, strălucitor, venerat, sfânt și glorios: „ Voi Mă veţi chema şi veţi pleca; Mă veţi ruga, şi vă voi asculta. Mă veţi căuta, şi Mă veţi găsi, dacă Mă veţi căuta (vă veți strădui după mine) cu toată inima.” (Ieremia 29:12-13).