Rut, providenţă dulce şi amară

De la Gospel Translations Romanian

Cartea lui Rut, capitolul 1

1 Pe vremea judecătorilor, a fost o foamete în ţară. Un om din Betleemul lui Iuda a plecat cu nevasta sa şi cu cei doi fii ai lui, să locuiască pentru o vreme în ţara Moabului. 2 Numele omului aceluia era Elimelec, numele nevestei lui era Naomi, şi cei doi fii ai lui se numeau Mahlon şi Chilion: erau Efratiţi, din Betleemul lui Iuda. Ajungând în ţara Moabului, şi-au aşezat locuinţa acolo. 3 Elimelec, bărbatul Naomei, a murit, şi ea a rămas cu cei doi fii ai ei. 4 Ei şi-au luat neveste Moabite. Una se numea Orpa, şi cealaltă Rut, şi au locuit acolo aproape zece ani. 5 Mahlon şi Chilion au murit şi ei amândoi, şi Naomi a rămas fără cei doi fii ai ei şi fără bărbat. 6 Apoi s-a sculat, ea şi nurorile ei, ca să se întoarcă în ţara ei din ţara Moabului, căci aflase în ţara Moabului că Domnul cercetase pe poporul Său şi-i dăduse pâine. 7 Ea a ieşit din locul în care locuia însoţită de cele două nurori ale ei, şi a pornit ca să se întoarcă în ţara lui Iuda. 8 Naomi a zis atunci celor două nurori ale ei: "Duceţi-vă şi întoarceţi-vă fiecare la casa mamei ei! Domnul să Se îndure de voi, cum v-aţi îndurat şi voi de cei ce au murit şi de mine! 9 Să vă dea Domnul să găsiţi odihnă fiecare în casa unui bărbat!" Şi le-a sărutat. Ele au ridicat glasul, şi au plâns; 10 şi i-au zis: "Nu; noi vom merge cu tine la poporul tău." 11 Naomi a zis: "Întoarceţi-vă, fiicele mele! Pentru ce să veniţi voi cu mine? Mai am eu oare fii în pântecele meu, ca să poată fi bărbaţii voştri? 12 Întoarceţi-vă, fiicele mele, şi duceţi-vă! Eu sunt prea bătrână ca să mă mărit din nou. Şi chiar dacă aş zice că trag nădejde; chiar dacă în noaptea aceasta aş fi cu un bărbat, şi aş naşte fii, 13 aţi mai aştepta voi până să se facă mari şi aţi vrea voi să nu vă măritaţi din pricina lor? Nu, fiicele mele! Eu sunt mult mai amărâtă decât voi, pentru că mâna Domnului s-a întins împotriva mea." 14 Şi ele au ridicat glasul, şi iarăşi au plâns. Orpa a sărutat pe soacra sa şi a plecat, dar Rut s-a ţinut de ea. 15 Naomi a zis către Rut: "Iată, cumnata ta s-a întors la poporul ei şi la dumnezeii ei; întoarce-te şi tu după cumnata ta." 16 Rut a răspuns: "Nu sta de mine să te las, şi să mă întorc de la tine! Încotro vei merge tu voi merge şi eu, unde vei locui tu, voi locui şi eu; poporul tău va fi poporul meu, şi Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu; 17 unde vei muri tu, voi muri şi eu, şi voi fi îngropată acolo. Facă-mi Domnul ce o vrea, dar nimic nu mă va despărţi de tine decât moartea!" 18 Naomi, văzând-o hotărâtă să meargă cu ea, n-a mai stăruit. 19 Au călătorit împreună până ce au ajuns la Betleem. Şi când au intrat în Betleem, toată cetatea s-a pus în mişcare din pricina lor şi femeile ziceau: "Naomi (Plăcută) este aceasta?" 20 Ea le-a zis: "Nu-mi mai ziceţi Naomi; ziceţi-mi Mara (Amărăciune), căci cel Atotputernic m-a umplut de amărăciune. 21 La plecare eram în belşug, şi acum Domnul mă aduce înapoi cu mâinile goale. De ce să-mi mai ziceţi Naomi, când Domnul S-a rostit împotriva mea, şi Cel Atotputernic m-a întristat?" 22 Astfel s-au întors din ţara Moabului Naomi şi nora sa Rut, Moabita. Au ajuns la Betleem la începutul seceratului orzurilor.

Scopul meu este să predic despre cartea lui Rut în următoarele patru duminici – câte un capitol în fiecare duminică. Una din modalităţile de a face această lună de iulie o lună de neuitat pentru viaţa voastră spirituală şi pentru reînnoirea voastră interioară este citirea acestei minunate poveşti câte o parte în fiecare sfârşit de săptămână. (Durează cam 25 de minute în ritm lent). E o poveste ce arată cum „Dumnezeu lucrează în mod tainic pentru a face minunile sale” E o poveste pentru cei care se întreabă unde este Dumnezeu atunci când nu mai există vise sau viziuni sau profeţi. Este destinată celor care se întreabă unde este Dumnezeu când un şir de tragedii le atacă credinţa. Este o poveste pentru cei care se întreabă dacă se merită să duci o viaţă integră în timpuri dure. Şi este o poveste pentru cei care nu-şi pot imagina că ceva minunat ar putea interveni în viaţa lor de credinţă obişnuită. Este o carte ce aduce înviorare şi încurajare, iar eu doresc să fiu înviorat şi înviorat în această vară.

Lucrarea lui Dumnezeu în cele mai întunecate timpuri

Conform 1:1, întâmplarea a avut loc în timpul judecătorilor. Aceasta a fost o perioadă de 400 de ani după ce Israel a intrat în Ţara Făgăduită sub conducerea lui Iosua şi înainte ca în Israel să fi fost regi (în mare aproximativ între 1500 şi 1100 înainte de Cristos). Cartea Judecătorilor vine exact înaintea Cărţii lui Rut în Bibliile noastre englezeşti şi puteţi vedea din ultimul verset ce fel de perioadă era. Judecători 21:25 spune, „În acele zile nu era un rege în Israel; fiecare făcea ceea ce era drept în ochii săi.” Erau vremuri foarte grele pentru Israel. Poporul păcătuia, Dumnezeu trimitea duşmani împotriva lor, poporul striga după ajutor, iar Dumnezeu, în marea sa milostivire, ridica un judecător pentru a-i elibera. Şi iarăşi se răzvrătea poporul, iar dinafară părea că toate planurile lui Dumnezeu de glorie şi neprihănire pentru Israel se năruiau. Iar ceea ce face cartea lui Rut este să ne lase să aruncăm o privire asupra lucrării ascunse a lui Dumnezeu în timpurile cele mai grele.

Citiţi ultimul vers din Rut (4:22). Copilul care li s-a născut lui Rut şi Boaz în timpul Judecătorilor este Obed. Obed va fi tatăl lui Iese, iar Iese va fi tatăl lui David care l-a condus pe poporul lui Israel pe cele mai înalte culmi de glorie. Unul din mesajele principale a acestei cărţi de mici dimensiuni este acela că Dumnezeu este la lucru în cele mai grele timpuri. Chiar prin păcatele poporului său el poate şi chiar concepe planuri pentru gloria lor. A fost adevărat la nivel naţional. Şi vom vedea că este adevărat şi la nivel personal şi familial. Dumnezeu este la lucru în cele mai grele timpuri. Când credeţi că e departe de voi, sau chiar că s-a întors împotriva voastră, adevărul e că pune pietrele de temelie unei fericiri mai mari în viaţa voastră.

Nu cu slabe simţuri să-l judecaţi pe Domnul
Dar să vă încredeţi căci mare-i e harul
Când providenţa pare înnegurată rău
De după aparenţe zâmbeşte chipul său.

Cred că acesta este mesajul lui Rut. Haideţi să vedem cum acest autor necunoscut, sub inspiraţia Duhului Sfânt ne învaţă acest lucru.

Adăugând mâhnire la foamete

Versetele 1–5 descriu nefericirea lui Naomi. Mai întâi (1:1), a venit foametea în Iudeea, unde locuiesc Naomi, soţul ei Elimelec şi fii lor Mahlon şi Chilion. Naomi ştie foarte bine cine anume cauzează foametea. Este Dumnezeu. Cartea Leviticului26:3-4 spune

„ Dacă veţi merge pe căile mele şi veţi respecta poruncile mele şi le veţi împlini, vă voi da ploaie la vreme potrivită, iar pământul îşi va da rodul său.

Când ploaia este reţinută, este mâna grea a Domnului.

Apoi, mai este şi hotărârea de a călători spre Moab- un pământ păgân cu zei străini (1:15; Judecători 10:6). Aceasta a fost ca şi cum s-ar fi jucat cu focul. Dumnezeu şi-a chemat poporul să se separeu de ţările învecinate. Deci când a murit soţul lui Naomi (1:13), ce altceva a putut ea simţi decât că judecata lui Dumnezeu o urmărise şi a adăugat mâhnire la foamete?

Apoi (în 1:4), cei doi fii ai ei îşi iau soţii moabite, una pe nume Orpa, cealaltă pe nume Rut. Şi din nou cade mâna lui Dumnezeu. Versetul 5 însumează tragedia lui Naomi după zece ani de căsnicii fără prunci:” Atât Mahlon cât şi Chilion au murit, astfel încât femeia a fost lipsită de cei doi fii ai ei şi de soţul ei.” Foametea, mutarea în Moab, o ţară păgână, moartea soţului ei, căsătoria fiilor ei cu soţii străine şi moartea fiilor ei- lovitură după lovitură, tragedie peste tragedie. Ce mai urmează acum?

Încercările lui Naomi să le întoarcă pe Rut şi Orpa

În versetul 6 Naomi spune că „Domnul a vizitat pe poporul Său şi le-a dat hrană.” Aşadar se hotărăşte să meargă înapoi în Iudeea. Cele două nurori ale sale, Rut şi Orpa, o însoţesc o bună bucată de drum, după câte se pare, dar apoi, în versetele 8-13 încearcă să le convingă să se întoarcă acasă. Cred că există trei motive pentru care autorul dedică atât de mult spaţiu eforturilor lui Naomi de a le întoarce din drum pe Rut şi Orpa.

Nefericirea lui Naomi

În primul rând, scena scoate în evidenţă nefericirea lui Naomi. De exemplu, versetul 11: Naomi spuse, „Întoarceţi-vă, fiicele mele, de ce să mergeţi cu mine? Oare mai am eu fii în pântece ca să devină soţii voştri? Întoarceţi-vă, fiicele mele, mergeţi pe drumul vostru, căci sunt prea bătrână să mai am soţ.” Cu alte cuvinte, Naomi nu are ce să le ofere. Situaţia ei este mai rea decât a lor. Dacă ele încearcă să fie credincioase ei şi numelui soţilor lor, nu vor găsi altceva decât durere. Aşadar, trage concluzia la sfâşitul versetului 13, „Nu, fiicele mele, căci este prea mult pentru mine de dragul vostru căci mâna Domnului s-a întins împotriva mea.” Nu veniţi cu mine căci Dumnezeu este împotriva mea. Viaţa voastră ar putea fi la fel de nefericită ca şi a mea.

Un obicei israelit

Cel de-al doilea motiv al versetelor 8-13 este să ne pregătească pentru un obicei în Israel care va schimba situaţia în ceea ce o priveşte pe Naomi în capitolele ce urmează. Obiceiul consta în faptul că atunci când murea un iudeu, fratele său sau o rudă apropiată trebuia să se căsătorească cu văduva şi să continue numele fratelui său (Deuteronom 25:5–10). Naomi se referă la acest obicei ( în versetul 11) când spune că nu mai are fii pe care să-i dea ca soţi lui Rut şi Orpa. Ea crede că nu mai există speranţă pentru care Rut şi Orpa să rămână legate de numele familiei. Evident, nu îşi aminteşte că mai există o rudă, pe nume Boaz, care ar putea să-şi facă datoria de frate.

De aici se poate trage o învăţătură. Când am decis că Dumnezeu este împotriva noastră, de obicei exagerăm situaţia noastră fără speranţă. Devenim atât de nefericiţi încât nu mai vedem nicio rază de lumină mijind de după nori. Dumnezeu a fost cel care a făcut să înceteze foametea şi a deschis drumul către casă. (1:6). Dumnezeu a fost cel care a păstrat o rudă apropiată pentru a continua descendenţa lui Naomi (2:20). Şi tot Dumnezeu a fost cel care a constrâns-o pe Rut să rămână cu Naomi. Însă Naomi este atât de încrâncenată de providenţa amară a lui Dumnezeu încât nu mai vede mila lui acţionând în viaţa sa.

Loialitatea lui Rut

Cel de-al treilea motiv al versetelor 8-13 este pentru a face loialitatea lui Rut faţă de Naomi să apară uimitoare. Versetul 14 spune că Orpa a sărutat-o pe Naomi şi a plecat, dar Rut s-a ţinut de ea. Nici măcar argumentul din versetul 15 nu a determinat-o pe Rut să plece. Acest lucru este cu atât mai uimitor după descrierea întunecată a lui Naomi în ceea ce priveşte viitorul cu ea. Rut rămâne alături de ea în ciuda unui viitor aparent fără speranţă de văduvie şi lipsită de copii. Naomi a descris în negru viitorul iar Rut i-a luat mâna şi a păşit alături de ea în această situaţie.

Uimitoarele cuvinte ale lui Rut se găsesc în 1:16–17,

16 Rut a răspuns: "Nu sta de mine să te las, şi să mă întorc de la tine! Încotro vei merge tu voi merge şi eu, unde vei locui tu, voi locui şi eu; poporul tău va fi poporul meu, şi Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu;  17 unde vei muri tu, voi muri şi eu, şi voi fi îngropată acolo. Facă-mi Domnul ce o vrea, dar nimic nu mă va despărţi de tine decât moartea!"

Femeia ideală din punctul de vedere al lui Dumnezeu

Cu cât medităm mai mult asupra acestor cuvinte cu atât devin mai uimitoare. Angajamentul lui Rut faţă de nefericita sa soacră este pur şi simplu uimitor. În primul rând aceasta înseamnă să-şi părăsească propria familie şi ţară. În al doilea rând înseamnă, din câte ştie ea, o viaţă de văduvie, fără copii, fiindcă Naomi nu mai are cum să-i dea un soţ, iar dacă ea s-ar căsători cu o persoană ce nu-i este rudă, angajamentul său faţă de familia lui Naomi s-ar pierde. În al treilea rând asta înseamnă să meargă într-o ţară necunoscută, la un popor nou, cu obiceiuri noi şi o limbă nouă. În al patrulea rând, era un angajament chiar mai radical decât căsătoria: „ Unde vei muri tu voi muri şi eu şi acolo voi fi înmormântată” (v.17). Cu alte cuvinte, nu se va mai întoarce vreodată acasă, nici măcar dacă moare Naomi.

Însă angajamentul cel mai surprinzător dintre toate este acesta: „Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu”(V. 16). Naomi tocmai spusese în versetul 13, „Mâna Domnului s-a întins împotriva mea.” Experienţa lui Naomi cu Dumnezeu a fost amărăciunea. Însă în ciuda acestor lucruri, Rut lasă în urmă moştenirea sa religioasă şi îl acceptă pe Dumnezeul lui Israel ca Dumnezeul ei. Probabil că îşi luase acest angajament cu mulţi ani înainte, când soţul ei i-a povestit despre marea iubire a lui Dumnezeu pentru Israel şi despre puterea Sa la Marea Roşie şi despre scopul său măreţ de pace şi neprihănire. Într-un fel sau altul Rut ajuns să se încreadă în Dumnezeul lui Naomi în ciuda experienţelor nefericite ale soacrei ei.

Aici avem portretul femeii ideale din punctul de vedere al lui Dumnezeu. Credinţa în Dumnezeu care vede dincolo de evenimentele negative din prezent. Detaşare faţă de siguranţa şi confortul lumii. Curajul de a se aventura în necunoscut şi printre străini. Angajament radical în relaţiile rânduite de Dumnezeu. O, fie ca Betleemul să hrănească acest fel de femeie!

Teologia lui Naomi: bine şi rău

Aşadar, Rut şi Naomi se întorc împreună în Betleemul din Iudeea (Versetul 19). Însă ea răspunde în versetul 20,

20 Ea le-a zis: "Nu-mi mai ziceţi Naomi (cea plăcută); ziceţi-mi Mara (Amărăciune), căci cel Atotputernic m-a umplut de amărăciune.  21  La plecare eram în belşug, şi acum Domnul mă aduce înapoi cu mâinile goale. De ce să-mi mai ziceţi Naomi, când Domnul S-a rostit împotriva mea (a dat mărturie împotriva mea), şi Cel Atotputernic m-a întristat?

Ce înţelegeţi din teologia lui Naomi? Aş aplica teologia lui Naomi oricând şi nu viziunile sentimentale despre Dumnezeu care domină revistele şi cărţile evanghelice din ziua de azi. Naomi este neclintită şi sigură de trei lucruri: Dumnezeu există. Dumnezeu este suveran. Dumnezeu a întristat-o. Problema lui Naomi este că a uitat istoria lui Iosif care a mers de asemenea în ţară străină. A fost vândut ca sclav. A fost încolţit de o femeie adulteră şi băgat la închisoare. Avea toate motivele să spună, împreună cu Naomi, „Cel Atotputernic m-a întristat.” Însă el şi-a păstrat credinţa, iar Dumnezeu a întors lucrurile spre binele său personal şi spre binele naţional al lui Israel. Învăţătura principală din Geneză 50:20 este aceasta: „În ceea ce vă priveşte, voi mi-aţi dorit răul (spune Iosif fraţilor săi); dar Dumnezeu l-a întors spre bine.” Naomi are dreptate să creadă într-un Dumnezeu suveran şi atotputernic care guvernează evenimentele naţiunilor şi ale familiilor şi pune în fiecare zi o porţie de durere şi de bucurie. Însă ea trebuie să-şi deschidă ochii la semnele scopurilor sale pline de îndurare.

Dumnezeu a fost cel care a alungat foametea şi a deschis drumul spre casă. Observaţi delicata atingere de speranţă de la sfârşitul versetului 22. „ Şi ele au ajuns la Betleem la începutul recoltei.” O, dacă Naomi ar fi putut vedea ce urma să însemne acest lucru. Şi nu numai atât. Naomi trebuie să-şi deschidă ochii în ceea ce o priveşte pe Rut. Ce dar! Ce binecuvântare! Totuşi, când ea şi Rut au ajuns la poporul din Betleem, Naomi spune în versetul 21, „Domnul m-a adus înapoi cu mâinile goale.” Nu aşa, Naomi! Eşti atât de epuizată de noaptea adversităţilor, că nu mai vezi zorii bucuriei. Ce ar spune dacă ar putea vedea că prin Rut va dobândi un copil de parte bărbătească, iar acest copil de parte bărbătească va fi bunicul celui mai mare rege al Israelului, şi că acest rege al Israelului îl va prevesti pe Regele regilor, Isus Cristos, Domnul Universului? Cred că ar spune,

Nu cu slabe simţuri să-l judecaţi pe Domnul Dar să vă încredeţi căci mare-i e harul Când providenţa pare înnegurată rău De după aparenţe zâmbeşte chipul său.

Patru lecţii pe scurt

Voi trage patru concluzii ce cuprind o învăţătură.

1. Regula suverană a lui Dumnezeu

Dumnezeu cel atotputernic domneşte peste toate evenimentele din viaţa oamenilor. El guvernează naţiunile (Daniel 2:21) şi domneşte peste familii. Providenţa sa se întinde de la Congresul american până la bucătăria ta. Haideţi să fim ca femeile credincioase din Vechiul Testament. Indiferent de ce s-au îndoit, niciodată nu au pus la îndoială faptul că Dumnezeu se implică în fiecare arie din viaţa lor şi că nimeni nu i se poate împotrivi (Daniel 4:35). El dă ploaia şi el o reţine. El dă viaţa şi tot el o ia la sine. În el trăim şi ne mişcăm şi vieţuim. Nimic—de la un banal dinte până la Taj Mahal— nu este corect înţeles decât în raport cu Dumnezeu. El este cel care le cuprinde pe toate, şi este toată realitatea înconjurătoare. Naomi avea dreptate, iar noi ar trebui să ne alăturăm ei în această convingere. Dumnezeu cel Atotputernic domneşte peste toate evenimentele omeneşti.

2. Providenţa misterioasă a lui Dumnezeu

Providenţa lui Dumnezeu este uneori foarte dură. Domnul a întristat-o pe Naomi—cel puţin o scurtă bucată de vreme nu s-a simţit decât sub formă de amărăciune. Poate că unii vor spune: toate i s-au tras de la păcatul de a merge în ţara Moabului şi pentru că şi-au luat soţii moabite. Poate că da. Dar nu neapărat. Psalmul 34:19 spune „ Multe sunt nenorocirile celui neprihănit; dar Domnul îl va scăpa din toate necazurile din această viaţă”. Nici Vechiul Testament, nici Noul Testament nu promit credincioşilor că vor fi scutiţi de necazuri în această viaţă. Dar să presupunem că nenorocirea lui Naomi s-a datorat neascultării sale. Acest lucru devine o dublă încurajare pentru că demonstrează că Dumnezeu este în stare şi doreşte să transforme judecăţile sale în bucurii. Dacă Rut a fost adusă în sânul familiei de păcat, este de două ori mai uimitor faptul că a fost făcută bunica lui David şi strămoaşă a lui Isus Cristos. Nici să nu vă gândiţi că păcatul din trecutul vostru înseamnă că nu mai există speranţă pentru viitorul vostru.

3. Scopurile bune ale lui Dumnezeu

Asta duce la o a treia lecţie. Nu doar că Dumnezeu domneşte peste evenimentele omeneşti şi nu doar că providenţa sa este uneori dură, dar în toate evenimentele, scopurile sale lucrează spre binele şi fericirea poporului său. Cine şi-ar fi imaginat că în cele mai dificile timpuri din care au existat vreodată în istorie—perioada judecătorilor—Dumnezeu a lucrat în tăcere prin tragedia unei singure familii pentru a pregăti calea celui mai mare rege al lui Israel? Dar nu numai atât, el a lucrat pentru a-i umple pe Naomi, Rut, Boaz şi pe prietenii lor de mare bucurie. Dacă în această vară vi s-a întâmplat ceva care a făcut ca viitorul să vă pară fără speranţă, învăţaţi de la Rut că Dumnezeu este la lucru chiar în acest moment pentru ca să vă dea un viitor şi o speranţă. Încredeţi-vă în el; aşteptaţi răbdători. Norii atotputernici sunt imenşi şi plini de îndurare şi vor revărsa binecuvântare asupra capetelor voastre.

4. Libertate precum cea a lui Rut

În cele din urmă, aflăm că dacă ne încredem că bunătatea şi milostivirea suverană a lui Dumnezeu ne vor urma în toate zilele vieţii noastre, atunci vom fi liberi precum Rut. Dacă Domnul ne cheamă, putem să ne lăsăm familia, serviciul, Minessota şi putem face angajamente radicale şi să pornim în noi aventuri. Sau putem găsi libertatea, tăria şi curajul de ţine un angajament pe care l-am făcut deja. Când credeţi în suveranitatea lui Dumnezeu şi că îi face o enormă plăcere să lucreze cu mână tare pentru cei care se încred în el, acest lucru dă o libertate şi o bucurie ce nu pot fi zdruncinate în timpuri dificile. Cartea lui Rut ne lasă să aruncăm o privire în lucrarea ascunsă a lui Dumnezeu în vremuri din cele mai grele. Şi astfel, ca toate celelalte scripturi, aşa cum spune apostolul Paul (Romani 15:4, 13), Rut a fost scrisă pentru ca noi să avem speranţă din belşug.