Pus deoparte pentru a muri și a trăi

De la Gospel Translations Romanian

“Când Hristos îl cheamă pe un om, El îi poruncește să vină și să moară.”. Dietrich Bonhoeffer avea aproximativ 30 de ani când a scris aceste cuvinte în lucrarea sa clasică, Costul uceniciei. Opt ani mai târziu, el a fost executat pentru crimele sale împotriva celui de-Al Treilea Reich. Medicul închisorii, care fusese martor la execuția lui Bonhoeffer a scris: “În aproape 50 de ani de când lucrez ca medic, am văzut rar un om care să moară în supunere totală voii lui Dumnezeu.”. Cuvintele medicului nu ar fi putut mai potrivite pentru a descrie nu doar felul în care Bonhoeffer s-a supus lui Dumnezeu prin moartea lui, ci și felul în care s-a supus lui Dumnezeu prin viața lui. În viața și la moartea lui, Bonhoeffer a înțeles un adevăr crucial: să fii pus deoparte pentru Dumnezeu înseamnă să fii pus deoparte pentru a muri, pentru a muri față de păcat, față de sine și față de viață însăși – să ne luăm zilnic crucile și să trăim în Hristos și să acceptăm libertatea adevărată, care vine doar când Hristos cheamă un om să moară și să trăiască din belșug în El.

Sfințirea este una din cele mai simple doctrine biblice, totuși probabil că este doctrina cea mai grea de înțeles. Pe de o parte, sfințirea este pe cât de simplă este înțelegerea limbajului biblic al termenilor a fi pus deoparte, consacrat sau sfânt. Pe de altă parte, este pe atât de cuprinzătoare precum aplicarea sfintelor Scripturi în întreaga noastră viață și închinare. Adunarea Westminster ne-a oferit una din cele mai folositoare și succinte explicații ale sfințirii (Westminster Shorter Catehism 35), totuși rămân întrebări cu privire la natura exactă a lucrării lui Dumnezeu și partea noastră în lucrarea de sfințire înfăptuită de Duhul Sfânt. Doar prin har, doar prin credință și mulțumită doar lui Hristos noi suntem puși într-o poziție de sfințire; totuși, în chip tainic, Dumnezeu a hotărât să lucreze suveran în noi, prin noi și cu noi pentru a ne sfinți treptat prin harul Său fără plată, prin pocăință, credință și ascultare, ca să putem muri mai mult și mai mult față de păcat și să trăim în neprihănire.

Cu toate acestea, deși ar putea exista un anumit nivel al tainelor cu privire la modul în care noi suntem aduși la starea de sfințenie, fără de care nimeni nu Îl va vedea pe Dumnezeu, noi știm acest lucru: sfințirea noastră este stabilită de El, Care n-a cunoscut niciun păcat, dar S-a făcut păcat pentru noi, ca noi să putem muri în El și să trăim pentru El, ca să putem domni cu El fără puterea sau prezența păcatului dinăuntrul nostru. Doar atunci chipurile noastre își vor arată împlinirea adevărată și neîntreruptă în Cel Care ne-a poruncit să venim, să murim și să trăim în El.