Plăcerea pe care Dumnezeu o găseşte în justiţia publică

De la Gospel Translations Romanian

Proverbe 11:1

O balanţă falsă este o urâciune pentru Domnul, dar o greutate plină este desfătarea Lui.

Aprofundând analiza dinspre interior spre exterior

Studiul nostru s-a desfăşurat dinspre interiorul spre exteriorul vieţii în ultimele trei săptămâni. Dumnezeu găseşte plăcere în cei care îşi pun speranţa în iubirea Sa. Dumnezeu găseşte plăcere în rugăciunile celor drepţi. Dumnezeu găseşte mai mult plăcere în ascultare decât în jertfe. Speranţa se află în adâncul fiinţei noastre. Aceasta îţi găseşte exprimarea în rugăciune. Apoi este dezvăluită ascultarea despre care vorbeam. Dar până acum ne-am limitat în special la ceea ce am putea numi partea religioasă a vieţii.

Astăzi facem un ultim pas spre acea parte a vieţii care în mod obişnuit nu este considerată religioasă. Se poate numi partea „laică” a vieţii, adică acea parte care include relaţiile comune cu lumea. Am putea să-i spunem partea practică a vieţii. Se referă la activităţi precum umplerea rezervorului cu benzină, cumpărarea de antichităţi, perforarea fişei de pontaj şi plătirea impozitelor.

Îl interesează pe Dumnezeu această parte a vieţii? Găseşte El plăcere în felul în care ne facem cumpărăturile la magazin sau cum lucrăm la birou ori cum gătim în bucătărie? Există vreun comportament greşit în aceste domenii lipsite de religiozitate care să fie atât de important încât Dumnezeu să îl considere respingător?

Viaţa nereligioasă, practică

Prin această idee, studiul a atins un punct limită: de la speranţă la rugăciune la ascultarea generală la viaţa nereligioasă, practică. Dar mai este un pas pe care am putea să-l facem, şi doresc să facem acel pas astăzi. Am putea întreba, găseşte Dumnezeu vreo plăcere în modul de comportare al oamenilor necreştini, în domeniile nereligioase ale vieţii?

Deci avem de fapt două aspecte de analizat astăzi: viaţa nereligioasă, practică a creştinilor şi viaţa nereligioasă, practică a necreştinilor. Găseşte Dumnezeu plăcere în vreunul din aceste aspecte? Dacă da, atunci de ce?

Scopul, ca întotdeauna, este acela de a clarifica caracterul şi natura Lui Dumnezeu studiind ceea ce El iubeşte (amintiţi-vă ceea ce a spus Henry Scougal! „Valoarea unui suflet este dată de obiectul iubirii lui”). Dar ştiu că acest mesaj va avea sfaturi practice pentru viaţa de zi cu zi, astfel sper că veţi acorda atenţie ambelor aspecte.

Ce fel de detalii cuprinde textul nostru?

Mai întâi, să luăm în considerare ambele aspecte şi să analizăm ce fel de detalii sunt incluse în textul nostru, Proverbe 11:1. În acest verset nu se specifică dacă numai credincioşii sau şi necredincioşii sunt luaţi în considerare, ci spune doar atât,

O balanţă falsă este o urâciune pentru Domnul,
dar o greutate plină este desfătarea Lui.

Cadrul specific al textului

Implicaţiile din acest text sunt foarte cuprinzătoare. Dar să ne creăm o imagine clară în mintea noastră. Să presupunem că aţi fi un negustor în vremea Vechiului Testament şi aţi vinde făină de orez. Şi să presupunem că în acele timpuri zece cenţi pentru o livră ar fi un preţ convenabil. Cineva ar veni la voi şi ar dori să cumpere cinci livre de făină de orez. Luaţi măsura de greutate de cinci livre şi o aşezaţi pe vas într-o parte a balanţei. Apoi luaţi sacul mare de făină şi începeţi să turnaţi din el în vasul din partea cealaltă a balanţei. Turnaţi până când cele două vase se balansează la acelaşi nivel. Apoi vărsaţi vasul plin de făină în vasul cumpărătorului, iar acesta ştie că a primit cantitatea corectă de cereale. Dimensiunea unei măsuri de greutate de cinci livre este o informaţie destul de comună.

Dar apoi să presupunem că în timpul nopţii aţi luat o lamă foarte ascuţită, rezistentă şi aţi scobit o mică gaură în marginea măsurii de greutate şi aţi lărgit-o împrejur, golind măsura pe interior până când a cântărit doar patru livre. Apoi aţi acoperit gaura mică cu lut de aceeaşi culoare cu măsura şi aţi lăsat lutul să se usuce. Ziua următoare nu aţi folosit-o pentru cei educaţi şi cei puternici deoarece aceştia pot fi nemulţumiţi de grămada de făină aparent mai mică şi ar putea chiar să examineze măsura. Dar atunci când vine un copil trimis de mama lui sau atunci când văduva parţial oarbă vine să cumpere făină, folosiţi măsura înşelătoare.

Textul nostru spune că acest lucru reprezintă o urâciune pentru Domnul, dar greutatea plină este desfătarea Lui.

Ce fel de acte din anii 1980 sunt sugerate în expresia „balanţe false” din Proverbe 11:1? Voi menţiona patru categorii, care de fapt sunt două moduri diferite de a împărţi actele în două categorii.

Patru categorii de acte în ziua de astăzi

Mai întâi, acest verset se referă la comercianţi şi se referă la cumpărători:

1. Acte de vânzare

Acestea includ acte de vânzare atunci când comerciantul nu oferă bunuri sau servicii care să corespundă preţului sau onorariului cerut. Vă puteţi imagina o pompă de benzină care indică cu un peni pe galon mai mult decât ar trebui, sau un cântar la băcănie care arată o valoare ridicată, ori o etichetă a unui medicament care are un preţ prea mare, sau un agent imobiliar care nu îl anunţă pe cumpărător despre o problemă de inundaţie la casa pe care o vinde, sau un profesor de facultate care nu a mai scris un curs de zece ani şi îşi petrece timpul refăcând cursul de bază.

2. Acte de cumpărare

Acestea includ acte de cumpărare atunci când cumpărătorul plănuieşte să plătească mai puţin decât valorează în realitate bunurile sau serviciile respective. Putem observa ce spune Dumnezeu despre un astfel de comportament în Proverbe 20:14— „Rău! Rău! zice cumpărătorul, dar se laudă după ce a plecat.” Astfel de acte ar include acordarea unei sume ridicol de mici de bani pentru un covoraş de calitate pe care un comerciant sărac din Mexic l-a făcut, dat fiind că este disperat să îl vândă şi vă dă de înţeles că preţul rămâne la latitudinea voastră. Ar include neplata unei penalizări întârziate la factura de apă, modificând data de pe sigiliu înapoi, înainte de termenul limită.

Celălalt mod de a clasifica actele imputate în Proverbe 11:1 este acesta: se referă la acte de înşelătorie şi acte de nedreptate.

3. Acte de înşelătorie

Se referă la acte care presupun înşelătoria în tranzacţiile cu alţi oameni. Un astfel de act exprimă o minciună. De exemplu, în următoarele zile când veţi depune declaraţiile de venituri, acest verset oferă un indiciu foarte clar pentru a vă da seama dacă Dumnezeu găseşte plăcere în comunicarea voastră sau dacă o consideră respingătoare. Sau aţi putea depune o cerere de despăgubire şi aţi minţi în legătură cu gravitatea pagubelor pentru a obţine o soluţionare mai avantajoasă.

4. Acte de nedreptate

Iar celălalt aspect al acestor acte este faptul că reprezintă o nedreptate care se face unei persoane. O persoană nu primeşte ce i se cuvine. De exemplu, cineva se poate alege cu o maşină nefolositoare deoarece nu aţi fost sincer despre starea acesteia când i-aţi vândut-o. Sau aţi putea să presaţi o familie de refugiaţi să semneze un contract de închiriere pentru un apartament pe care nu l-au văzut şi să le cereţi o chirie exorbitantă şi să lăsaţi apartamentul într-o stare neglijentă, fără îmbunătăţiri.

Prin urmare sper că veţi observa că toate tipuri de lucruri sunt sugerate în 11:1, „O balanţă falsă este o urâciune pentru Domnul, dar o greutate plină este desfătarea Lui.” Puteţi fi un comerciant necinstit sau un cumpărător necinstit. Şi puteţi face o nedreptate unui cumpărător, şi puteţi face o nedreptate unui comerciant.

Interesul Lui Dumnezeu pentru viaţa noastră nereligioasă

O lecţie care trebuie învăţată din acest verset este faptul că Dumnezeu este interesat de viaţa noastră nereligioasă. El acordă importanţă tuturor tranzacţiilor noastre. Dumnezeu nu este atât de distant sau chiar atât de „religios” încât să Îi pese doar de ceea ce se întâmplă în biserică şi în timpul rugăciunilor. Fiecare centimetru al acestei lumi este al Lui şi fiecare minut al vieţii noastre este un împrumut din respiraţia Lui. El este mult mai laic decât credem noi adesea.

Şi desigur acest lucru ar trebui să aibă o mare importanţă pentru modul în care trăim viaţa noastră nereligioasă. Charles Bridges, un pastor evangelic al Bisericii Angliei în urmă cu un secol, a formulat această întrebare importantă: „Nu este o idee solemnă faptul că în ochii Lui Dumnezeu toate relaţiile comune ale vieţii sunt fie respingătoare, fie o încântare?” Cercetaţi-vă. Sunteţi influenţaţi mai mult de spiritul laic al lumii sau de spiritul Lui Dumnezeu? Criteriul este acesta: sunteţi de părere că fraudele minore fac parte din regulile vieţii de zi cu zi sau sunt respingătoare în ochii Lui?

Acum doresc să întreb, De ce este o greutate plină desfătarea Lui Dumnezeu în mâinile unui credincios? Şi apoi aş vrea să întreb, este o greutate plină desfătarea Lui Dumnezeu în mâinile unui necredincios? Dacă da, de ce?

Greutăţile pline în mâinile credincioşilor

De ce este o greutate plină desfătarea Lui Dumnezeu în mâinile unui credincios? Dumnezeu găseşte plăcere în tranzacţiile corecte şi cinstite ale credincioşilor deoarece aceste tranzacţii evidenţiază credinţa lor care Îl onorează pe Dumnezeu. Tranzacţiile corecte şi cinstite pun în evidenţă stăpânirea izbăvitoare a Lui Dumnezeu. Să vă arăt unul dintre fragmentele în care acest lucru este redat în mod clar.

Îndemnurile Lui Dumnezeu din Leviticul

În Leviticul 19:35–37 Dumnezeu oferă îndrumări despre greutăţi şi balanţe corecte şi oferă un motiv.

Să nu faceţi nedreptate la judecată, în măsurile de lungime, de greutate şi de capacitate. Să aveţi balanţe drepte, greutăţi drepte, o efă dreaptă şi un hin drept. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru care v-am scos din ţara Egiptului. Şi să ţineţi toate rânduielile Mele şi toate judecăţile Mele şi să le faceţi. Eu sunt Domnul.

Cum motivează Dumnezeu cinstea şi dreptatea aici?

Trei observaţii

Observaţi trei lucruri în versetul 36:

1. Mai întâi, El spune „Eu sunt Domnul”. Adică, „Eu sunt Iehova”. El foloseşte Numele Său personal pe care l-a comunicat lui Moise chiar înainte să scoată poporul din Egipt. Şi vă amintiţi că a explicat semnificaţia Numelui Său spunând „Eu sunt Cel ce sunt”. Numele sugerează imuabilitate, autonomie, libertate şi suveranitate.
2. În al doilea rând, El spune, „Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru”. Cu alte cuvinte, sunt pentru voi, sunt de partea voastră. Imuabilitatea, autonomia, libertatea şi suveranitatea Mea sunt ale voastre. Aceasta este semnificaţia dacă putem cu adevărat să spunem, „Iehova este Domnul Dumnezeul meu!”
3. În al treilea rând, El spune, „V-am scos din ţara Egiptului”. Aceasta este o ilustrare specifică care demonstrează odată pentru totdeauna Israelului că Dumnezeu este de partea lor. El este Dumnezeul lor. El este etern, autonom şi suveran—nu pentru a distruge, ci pentru a mântui pe poporul Lui. Pentru creştinii de azi moartea şi învierea Lui Iisus—al doilea Exod—l-a depăşit pe primul ca importanţă.

Punctul cheie

Ce legătură au toate acestea cu felul în care completăm declaraţiile de venituri în următoarele două săptămâni? Ce legătură au cu balanţele corecte şi greutăţile cinstite?

Versetul 36 spune, „Să aveţi balanţe drepte, greutăţi drepte, o efă dreaptă şi un hin drept. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru care v-am scos din ţara Egiptului.” Cu siguranţă, mesajul este acesta:

• dacă ştim cu adevărat că Dumnezeu este DOMNUL—Iehova, Dumnezeul Cel etern, Cel autonom, Cel liber şi suveran al universului;
• şi dacă ne bizuim pe El ca DUMNEZEUL NOSTRU—care este de partea noastră cu toată puterea Lui;
• şi dacă credinţa noastră este întemeiată şi sprijinită de manifestarea măreaţă a iubirii Lui Dumnezeu în Exod (şi prin moartea substitutivă şi învierea biruitoare a Lui Iisus!),
• atunci nu vom avea nevoie să minţim în legătură cu declaraţiile de venituri pentru a fi siguri că suntem fericiţi.
  

Vom crede că Domnul Cel Atotputernic Şi-a luat angajamentul cu toată libertatea Lui absolută şi puterea suverană de a ne elibera din Egipt şi a ne aduce într-un ţinut în care curge lapte şi miere şi de a Se îngriji de fiecare pas al călătoriei noastre.

Evidenţierea stăpânirii izbăvitoare şi a puterii Lui Dumnezeu

La acest lucru m-am referit atunci când am afirmat că Dumnezeu găseşte plăcere în tranzacţiile corecte şi cinstite ale credincioşilor deoarece aceste tranzacţii pun în evidenţă credinţa lor. Tranzacţiile corecte şi cinstite scot în evidenţă stăpânirea izbăvitoare şi puterea Lui Dumnezeu. Atunci când un creştin acţionează cu integritate în loc să încerce să aibă câştiguri prin înşelătorie, el face cunoscută puterea şi iubirea Lui Dumnezeu manifestată în Exod.

Acesta spune, am un Dumnezeu măreţ care are grijă de mine!

• Am un Domn şi Stăpân care promite să răspundă tuturor nevoilor mele potrivit abundenţei Lui în slavă în Hristos Iisus!
• Am un stâlp de foc care mă ghidează în momentele întunecate.
• Am un stâlp de nor care îmi arată drumul spre bucurie în timpul zilei.
• Am o fântână de apă vie care nu seacă niciodată şi care îmi potoleşte întotdeauna setea.
• Cum aş putea să mint sau să înşel ca şi cum aş fi unul din oamenii care se încred în ei înşişi şi în iscusinţa lor necinstită pentru a-şi croi pentru ei înşişi o viaţă mai bună decât cea pe care Dumnezeu o poate crea pentru mine prin ascultarea care izvorăşte din credinţă?
  

Proverbe 20:17 spune,

Pâinea înşelăciunii este dulce pentru om,
dar după aceea gura lui se va umple cu pietriş.

Cu alte cuvinte, atunci când folosim balanţe false sau minţim în legătură cu declaraţiile de impunere, ori denaturăm particularităţile tranzacţiilor noastre, declarăm că plăcerea trecătoare a păcatului este mai de dorit decât pacea veşnică a Lui Dumnezeu. Aceasta nu Îi aduce onoare Lui Dumnezeu şi prin urmare nu este o încântare în inima Lui. „O balanţă falsă este o urâciune pentru Domnul, dar o greutate plină este desfătarea Lui.”

Greutăţile pline în mâinile necredincioşilor

Ce putem spune despre necredincioşi? Există necredincioşi care îşi organizează viaţa practică în moduri cinstite şi corecte. Este aceasta o încântare pentru Dumnezeu?

Răspunsul este da, deoarece Dumnezeu priveşte onestitatea necredincioşilor în două moduri diferite.

În măsura în care exprimă natura interioară a necredinţei

Atunci când Dumnezeu priveşte onestitatea şi echitatea lor ca pe o expresie exterioară a vieţii lor interioare dominate de necredinţă, El nu găseşte plăcere în aceste lucruri deoarece reprezintă un păcat. Romani 14:23 spune, „Orice nu este din credinţă este păcat.”

Necredincioşii oneşti sunt precum un adolescent rebel care îşi respinge părinţii şi tot ce respectă ei şi pleacă în alt oraş. Dar pentru a reuşi în lumea reală, el se hotărăşte să respecte unele dintre regulile lor. Se angajează astfel ca bucătar la un restaurant. După mai multe luni, părinţii lui vizitează din întâmplare acel oraş şi merg la restaurantul respectiv. Fără să aibă cunoştinţă de faptul că el lucrează acolo, ei comandă unul din felurile lor preferate (numit „greutăţi corecte” sau „balanţe cinstite”). Şi fără ca ei să ştie, fiul lor prepară mâncarea respectivă. Dar în bucătărie el este la fel de răzvrătit ca întotdeauna. El nu prepară mâncarea de dragul lor. Şi chiar acest act de a pregăti ceea ce au comandat este o dovadă de împotrivire. Iar dacă părinţilor lui li s-ar putea dezvălui adevărul, ei nu s-ar bucura şi n-ar spune, „Oh, ce lucru minunat, fiul nostru este o încântare pentru noi acum, deoarece ne-a pregătit mâncarea noastră preferată!”

Prin urmare, Dumnezeu nu găseşte plăcere în onestitatea şi echitatea celor necredincioşi atunci când El le priveşte ca pe o dovadă a inimii lor răzvrătite şi necredincioase. Faptele lipsite de încrederea în harul Lui Dumnezeu sau de iubirea faţă de slava Lui nu sunt o încântare pentru Dumnezeu.

În măsura în care oglindeşte caracterul şi lucrarea Lui Dumnezeu

Dar într-o anumită măsură Dumnezeu găseşte plăcere în balanţele corecte şi greutăţile cinstite ale necredincioşilor, şi anume, atunci când consideră că onestitatea şi echitatea lor sunt o parte a lucrării Lui divine.

Acest lucru se desprinde din Proverbe 16:11:

Balanţa dreaptă şi cântarul sunt ale Domnului;
toate greutăţile din sac sunt lucrarea Lui.

Cred că prin aceasta se înţelege că oriunde întâlnim balanţe corecte şi un sac de greutăţi cinstite, acestea reprezintă lucrarea Lui Dumnezeu. Dreptatea este creaţia Lui Dumnezeu. Onestitatea este planul Lui Dumnezeu. Integritatea este lucrarea Lui Dumnezeu—chiar şi pentru necredincioşi; la fel cum capul şi inima şi mâinile şi picioarele lor sunt lucrarea Lui.

Teologii numesc acest lucru harul comun. Nu este harul mântuitor. O persoană nu va ajunge în Rai datorită acestui har. Este acelaşi har care face ca soarele să răsară în fiecare zi peste cei buni şi peste cei răi şi care trimite ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi (Matei 5:43–47). Este harul care nu lasă o societate să fie înghiţită de anarhie. Şi atunci când Dumnezeu vede lucrarea harului Său comun împiedicând o distrugere prematură a lumii şi exprimând cel puţin o parte a ţelului de dreptate şi cinste, El găseşte plăcere în ceea ce vede.

Precum o cochilie aruncată de apă pe mal

Onestitatea şi echitatea necredincioşilor sunt precum o cochilie aruncată de apă pe mal. Este lipsite de viaţă. Dar are o anumită frumuseţe. Are o anumită fermitate şi simetrie şi rânduire. Viaţa este mai plăcută pentru faptul că această cochilie există. Are propriile utilizări: puteţi planta o floare în ea; sau puteţi s-o folosiţi pentru a decora peretele; sau puteţi preda despre ea la şcoală.

La fel se întâmplă cu integritatea necredincioşilor. Ea reprezintă cochilia care a mai rămas din sfinţenie. Vestigiul imaginii Lui Dumnezeu. Rămăşiţa unui lucru glorios şi frumos din inima Lui Dumnezeu. Şi este chiar lucrarea harului Său, care apără omenirea decăzută şi nu o lasă să ajungă prăpastia anarhiei şi haosului.

Şi atunci când Dumnezeu priveşte onestitatea şi echitatea fiinţelor Sale necredincioase şi răzvrătite în acest mod, El găseşte plăcere în echitatea şi în onestitatea lor. Aceasta este lucrarea mâinilor Lui, şi darul harului Său.

Fiţi un Wilberforce sau un Wesley

Dintre toate lecţiile care se desprind din aceste adevăruri, voi încheia doar cu una, sperând că le veţi păstra pe celelalte în inima voastră.

Întrucât conformarea exterioară a necredincioşilor la planul Lui Dumnezeu pentru dreptate şi cinste încântă într-un fel inima Lui Dumnezeu, William Wilberforce şi-a dedicat în mod justificat 20 de ani în Parlament pentru abolirea comerţului englez cu sclavi, deşi marea majoritate a acelor comercianţi care au renunţat la comerţ au ales această cale sub constrângere şi nu din motive care ţin de sfinţenie. Anglia a fost eliberată de barbaria comerţului african cu sclavi prin lucrarea harului Lui Dumnezeu. Prin urmare, Domnul a privit cu încântare spre pământ în ziua de 22 februarie 1807, când Camera Comunelor a aprobat proiectul de lege decisiv.

El a găsit plăcere cel mai mult în puterea vie a sfinţeniei din viaţa lui Wilberforce şi Henry Thornton când s-au îmbrăţişat şi se veseleau în zăpadă ca nişte şcolari, în afara Camerei.

Şi, într-un mod diferit şi misterios, Dumnezeu a găsit plăcere şi în cochilia sfinţeniei care s-a concretizat în societatea engleză atunci când a fost curăţată de comerţul cu sclavi odată pentru totdeauna. Deoarece El găseşte plăcere în lucrarea mâinilor Sale.

Marele evanghelist John Wesley i-a scris lui Wilberforce să-şi întărească mâna în Dumnezeu. El i-a spus,

Dacă nu cumva Dumnezeu te-a ridicat întocmai pentru acest lucru, vei fi istovit de opoziţia dintre oameni şi demoni, dar dacă Dumnezeu este pentru tine, cine poate fi împotriva ta? Sunt toţi aceştia laolaltă mai tari decât Dumnezeu? Oh, nu obosi în a face bine.

Există lupte care trebuie duse astăzi în America împotriva numeroaselor nedreptăţi şi necuviinţe. Fie ca Domnul să ne dea înţelepciune pentru a şti dacă suntem chemaţi să luptăm precum Wesley sau precum Wilberforce.