Pentru bucuria voastră/Ce dacă eu nu-L iubesc pe Dumnezeu?

De la Gospel Translations Romanian

Cine crede în Fiul, are viaţa veşnică; dar cine nu crede în Fiul, nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el.
Ioan 3:36

Şi aceştia vor merge în pedeapsa veşnică, iar cei neprihăniţi vor merge în viaţa veşnică.
Matei 25:46

Ei vor avea ca pedeapsă o pierzare veşnică, de la faţa Domnului şi de la slava puterii Lui.
2 Tesaloniceni 1:9

ÎN momentele noastre de fericire, nu vrem să murim. Dorinţa morţii se naşte atunci când suferinţa pare imposibilă. Ceea ce vrem noi atunci de fapt nu este moartea, ci uşurarea durerii. Am vrea ca momentele bune să se întoarcă. Am vrea ca durerea să dispară. Am dori ca cel drag să se întoarcă din mormânt. Noi ne dorim viaţă şi bucurie.

Nu facem decât să ne minţim când vorbim despre moarte ca fiind punctul culminant al unei vieţi bine trăite. Aceasta este inamicul nostru. Ne opreşte de la minunatele plăceri ale acestei lumi. Dăm morţii diferite nume care să o facă să sune mai dulce, măcar de-am reuşi să mai atenuăm din răul ei. Călăul care aduce paharul harului în suferinţă nu reprezintă împlinirea dorinţelor, ci sfârşitul speranţei. Dorinţa inimii omeneşti este să trăiască şi să fie fericită.

Dumnezeu ne-a creat astfel: „El a pus gândul veşniciei în inima omului” (Eclesiastul 3:11). Am fost creaţi după chipul lui Dumnezeu şi Dumnezeu iubeşte viaţa şi trăieşte veşnic. Am fost creaţi să trăim veşnic. Şi vom trăi. Opusul vieţii veşnice nu este nimicirea. Ci iadul. Isus a vorbit despre el mai mult ca oricine şi a făcut clar faptul că respingerea vieţii veşnice pe care El o oferă nu va rezulta în nimicire, ci în nenorocirea mâniei lui Dumnezeu: „Cine crede în Fiul, are viaţa veşnică, dar cine nu crede în Fiul, nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el” (Ioan 3:36).

Şi rămâne pentru totdeauna. Isus a zis: „Şi aceştia vor merge în pedeapsa veşnică, iar cei neprihăniţi, vor merge în viaţa veşnică” (Matei 25:46). Aceasta este o realitate negrăită care ne arată răul grozav pe care-l putem face dacă-L tratăm pe Dumnezeu cu indiferenţă sau sfidare. Aşa că Isus ne avertizează: „Şi dacă ochiul tău te face să cazi în păcat, scoate-l; este mai bine pentru tine să intri în Împărăţia lui Dumnezeu numai cu un ochi, decât să ai doi ochi şi să fii aruncat în focul gheenei, unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge” (Marcu 9:47-48).

Deci, viaţa veşnică nu este doar extensia vieţii acesteia cu amestecul ei de durere şi plăcere. Aşa cum iadul este cel mai rău sfârşit al acestei vieţi, la fel, „viaţa veşnică” este cel mai bun. Acolo unde păcatul şi tristeţea vor dipărea, va fi ceva înălţător şi o bucurie care va creşte mereu şi mereu. Tot ceea ce este rău şi întinat în această creaţie decăzută va fi înlăturat. Tot ceea ce este bun – tot ceea ce va aduce adevărata şi veşnica fericire – va fi păstrat, purificat şi chiar amplificat.

Vom fi schimbaţi astfel încât vom fi capabili de o bucurie de dimensiuni greu de conceput în viaţa aceasta. „Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit şi la inima omului nu s-au suit, aşa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc” (1 Corinteni 2:9). Acest lucru este adevărat în fiecare moment al vieţii, acum şi mereu. Pentru cei care se încred în Cristos partea cea mai bună încă nu a venit. Vom vedea slava lui Dumnezeu care ne va satisface pe deplin. „Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat şi pe Isus Cristos, pe care L-ai trimis Tu” (Ioan 17:3). Pentru aceasta a suferit şi a murit Cristos. De ce să nu-L îmbrăţişăm ca pe comoara noastră şi să trăim?