Liberi de Păcat, Robi ai Neprihănirii, Partea 2

De la Gospel Translations Romanian

Romani 6:14-19

Căci păcatul nu va mai stăpâni asupra voastră, pentru că nu sunteţi sub Lege, ci sub har. 15 Ce urmează de aici? Să păcătuim pentru că nu mai suntem sub Lege ci sub har? Nicidecum. 16 Nu ştiţi că, dacă vă daţi robi cuiva, ca să-l ascultaţi, sunteţi robii aceluia de care ascultaţi, fie că este vorba de păcat, care duce la moarte, fie că este vorba de ascultare, care duce la neprihănire? 17 Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, pentru că, după ce aţi fost robi ai păcatului, aţi ascultat acum din inimă de dreptarul învăţăturii, pe care aţi primit-o. 18 Şi prin chiar faptul că aţi fost izbăviţi de sub păcat, v-aţi făcut robi ai neprihănirii. - 19 Vorbesc omeneşte, din pricina neputinţei firii voastre pământeşti: după cum odinioară v-aţi făcut mădularele voastre roabe ale necurăţiei şi fărădelegii, aşa că săvârşeaţi fărădelegea, tot aşa, acum trebuie să vă faceţi mădularele voastre roabe ale neprihănirii, ca să ajungeţi la sfinţirea voastră!

Săptămâna trecută am încercat să răspundem la întrebarea ridicată de versetul 14: Ce înseamnă să fii “sub har” şi nu “sub lege”? Răspunsul meu a fost că a fi “sub lege” înseamnă că suntem constrânşi să facem din ţinerea legii neprihănirea prin care ne îndreptăţeşte Dumnezeu. “Sub lege” înseamnă că neprihănirea care ne îndreptăţeşte vine din faptul că noi păzim legea. Pe de altă parte, a fi “sub har” înseamnă că îndreptăţirea noastră este un dar al harului pe baza neprihănirii lui Hristos, a păzirii legii de către Hristos, a ascultării desăvârşite a credinţei lui Hristos (incluzând moartea Sa ispăşitoare). (Vedeţi predica din 26 noiembrie 2000).

Nu lăsaţi ca păcatul să stăpânească asupra voastră, pentru că păcatul nu va mai stăpâni asupra voastră

Întrebarea de astăzi este: De ce ne garantează starea aceasta de a fi “sub har” că păcatul nu va mai stăpâni asupra noastră? Remarcaţi logica din versetul 14: “Căci păcatul nu va mai stăpâni asupra voastră, pentru că nu sunteţi sub Lege, ci sub har.” Aceasta este o promisiune: “Păcatul nu va mai stăpâni asupra voastră.” Nu este o poruncă ca şi “Să nu ucizi.” Este o promisiune a ceea ce trebuie să fie şi a ceea ce va fi pentru toţi cei ce sunt sub har. Putem spune aceasta deoarece versetul 14 ni se dă ca şi bază a unei porunci din versetul 13: “Să nu mai daţi în stăpânirea păcatului mădularele voastre, ca nişte unelte ale nelegiuirii; ci daţi-vă pe voi înşivă lui Dumnezeu, ca vii, din morţi cum eraţi; şi daţi lui Dumnezeu mădularele voastre, ca pe nişte unelte ale neprihănirii.” Aceasta este o poruncă. Acum versetul 14 adaugă motivul: “Căci păcatul nu va mai stăpâni asupra voastră.”

Acesta este modul izbitor în care este structurată etica Noului Testament. “Nu lăsaţi ca păcatul să mai stăpânească asupra voastră, pentru că păcatul nu va mai stăpâni asupra voastră.” Dacă lucrul acesta ni se pare a fi ciudat, este datorită faptului că noi abordăm Biblia cu predispoziţa noastră antropocentrică cu privire la auto-determinare. Cu alte cuvinte, venim cu prejudecata că dacă Biblia ne spune să facem o alegere (ca de exemplu “nu mai daţi în stăpânirea păcatului mădularele voastre”), atunci în momentul acelei alegeri noi avem ultimul cuvânt, nu Dumnezeu. Dacă abordaţi Scriptura cu acea prejudecată – cu înţelegerea că acea alegere autentică şi responsabilă pe care o faceţi este acea auto-determinare care contează în cele din urmă – atunci legătura dintre versetul 13 şi versetul 14 probabil nu că va avea nici un sens. Nu cedaţi păcatului (versetul 13) pentru că păcatul nu va mai stăpâni asupra voastră (versetul 14).

Dar dacă veţi învăţa din Scriptură să vedeţi suveranitatea lui Dumnezeu şi responsabilitatea reală a omului în aşa fel încât Dumnezeu este ultim şi decisiv, atunci acesta este felul în care veţi învăţa să vorbiţi despre alegerile vieţii creştine: Aleg să nu mai las păcatul să stăpânească în trupul meu, pentru că Dumnezeu este la lucru în mine şi El nu va lăsa ca păcatul să stăpânească în trupul meu (vedeţi Filipeni 2:12-13; 3:12; 1 Corinteni 5:7).

Amintiţi-vă că am văzut deja acelaşi fel de gândire în versetele 1-2. Romani 6:1-2: “Ce vom zice dar? Să păcătuim mereu, ca să se înmulţească harul? Nicidecum! Noi, care am murit faţă de păcat, cum să mai trăim în păcat?” Vedeţi cum argumentează Pavel? Nu poţi să păcătuieşti mereu, pentru că atunci când ai fost unit cu Hristos prin credinţă, ai murit împreună cu Hristos faţă de păcat. Şi astfel, din moment ce nu poţi să mai continui să trăieşti în păcat, de aceea nu mai continua să păcătuieşti ca să se înmulţească harul. Vedeţi logica: Moartea voastră împreună cu Hristos garantează faptul că păcatul nu va mai stăpâni asupra voastră. De aceea nu-l lăsaţi să vă mai stăpânească. O, fie ca Domnul să ne dea harul să ne aliniem modul nostru de gândire cu modul biblic de gândire!

“Sub har,” aşadar păcatul nu este stăpânul tău

Deci întrebarea de astăzi este: De ce asigură sau garantează starea aceasta de a fi “sub har” că păcatul nu va mai stăpâni asupra celor care sunt sub har? Versetul 14: “Căci păcatul nu va mai stăpâni asupra voastră, pentru că nu sunteţi sub Lege, ci sub har.” Ce anume din starea aceasta de a fi sub har ne garantează că păcatul nu va mai stăpâni asupra noastră?

Voi menţiona trei lucruri, două din contextul mai larg al epistolei Romani, unul din contextul imediat.

1. Când suntem sub har mânia lui Dumnezeu este îndepărtată de la noi în mod complet, astfel încât întreaga acţiune a lui Dumnezeu faţă de noi este o acţiune mântuitoare.

Toată puterea Sa se manifestă în slujba milei Sale, şi nu în slujba mâniei sau pedepsei Sale. El este de partea noastră şi nu împotriva noastră. De aceea duşmanul nostru principal, păcatul, nu ne va învinge.

Romani 8:1 spune, “Acum dar nu mai este nici o osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus” – adică, pentru cei ce sunt “sub har.” Ce implicaţii are lucrul acesta pentru viitorul nostru? Să lăsăm Romani 8:31-32 să răspundă: “Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră? El, care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile?” Cu alte cuvinte, dacă Dumnezeu a făcut lucrul cel mai greu îndreptăţindu-ne – punându-ne sub har – cu preţul Fiului Său, atunci El va face tot ceea ce este necesar să ne mântuiască, ceea ce include şi faptul că nu va lăsa ca păcatul să mai stăpânească asupra noastră.

A fi “sub har” înseamnă a fi ieşit de sub mânia Lui. Şi când nu mai suntem sub mânia lui Dumnezeu, toată puterea Lui stă în slujba milei Sale ca să facă tot ce este necesar pentru a ne duce în slavă (Romani 8:30). Deci primul răspuns este: a fi sub har garantează că păcatul nu va mai stăpâni asupra noastră pentru că a fi sub har înseamnă că nu mai suntem sub mânia lui Dumnezeu, şi avem toată puterea lui Dumnezeu de partea noastră şi nu împotriva noastră.

2. În al doilea rând, când suntem “sub har,” vina paralizantă care ne face să nu avem nădejde în lupta cu păcatul, este îndepărtată.

Acesta a fost argumentul meu din Romani 6:6b-7. Nu voi mai insista asupra lui aici. Remarcaţi ultima frază în versetul 6: “ … în aşa fel ca să nu mai fim robi ai păcatului.” Acesta este ţelul înspre care ne îndreptăm în acest capitol: o libertate reală de a nu mai păcătui. Apoi în versetul 7 vine temelia acestei libertăţi: “Căci cine a murit de drept, este izbăvit [literal: “îndreptăţit”] de păcat.” Ceea ce este la fel cu a spune, “Căci el este sub har, nu sub lege.”

Cu alte cuvinte, îndreptăţirea numai prin credinţă este temelia pentru a nu mai fi un rob al păcatului. Acesta este un alt mod de a spune că a fi “sub har” este temelia pentru a nu mai fi un rob al păcatului. Şi lucrul pe care l-am subliniat acum câteva săptămâni a fost acela că un motiv pentru care unii oameni sunt robi ai păcatului este pentru că se simt atât de deznădăjduiţi încât nu fac nici măcar efortul de a schimba ceva. Însă învăţătura despre îndreptăţire şi realitatea îndreptăţirii sunt menite să învingă tocmai o astfel de atitudine. Deci al doilea motiv pe care-l vedem că a fi “sub har” ne garantează că păcatul nu va mai stăpâni asupra noastră, este acela că a fi sub har înseamnă că nu mai eşti subiectul vinei aceleia care este atât de paralizantă şi care ne distruge nădejdea, încât nici nu luptăm cu păcatul.

3. În cele din urmă, când suntem sub har, Dumnezeu este Acela care lucrează în noi, şi ne dă, după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea.

Acesta este un citat din Filipeni 2:13, dar daţi-mi voie să vi-l arat din contextul imediat al lui Romani 6:14-19. Versetul cheie al acestui punct este versetul 17: “Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu ...” Remarcaţi lucrul acesta cu atenţie. Pentru ce-i va mulţumi Pavel lui Dumnezeu aici? Ce a făcut Dumnezeu? “Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, pentru că, după ce aţi fost robi ai păcatului, aţi ascultat acum din inimă de dreptarul învăţăturii, pe care aţi primit-o (literal: în mâna căreia aţi fost încredinţaţi).” Pentru ce Îi mulţumeşte Pavel lui Dumnezeu? Îi mulţumeşte lui Dumnezeu pentru ascultarea lor de învăţătura apostolilor. Şi nu pentru o ascultare mecanică, ci pentru una “din inimă.”

Aceasta este ceea ce se întâmplă sub har. Atunci când mânia lui Dumnezeu este îndepărtată, şi vina paralizantă este luată de la noi, lucrarea mântuitoare a lui Dumnezeu este o lucrare care sfinţeşte. Adică, Dumnezeu vă înclină inima ca să asculte de învăţătura pe care v-au încredinţat-o apostolii. “Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu că aţi devenit ascultători din inimă!”

Vedeţi lucrul acesta din nou în cuvintele din versetul 18. Remarcaţi verbele pasive. Cine acţionează în aceste verbe: “Şi prin chiar faptul că aţi fost izbăviţi de sub păcat, v-aţi făcut robi ai (literal: aţi fost înrobiţi) neprihănirii”? Aici, din nou, Dumnezeu este Cel care acţionează. Dumnezeu v-a izbăvit de sub păcat. Dumnezeu v-a înrobit faţă de neprihănire.

Există deci două lucruri care susţin acest al treilea punct. Când suntem “sub har,” Dumnezeu lucrează în noi ca să facă voia Sa. De aceea păcatul nu va mai stăpâni asupra noastră dacă suntem sub har. Vedem lucrul acesta mai întâi în cuvintele din versetul 17: “Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu că aţi devenit ascultători.” Şi-l vedem apoi în al doilea rând în cuvintele din versetul 18: Am fost “izbăviţi” (de către Dumnezeu!) de sub păcat şi am fost “înrobiţi” (de către Dumnezeu!) faţă de neprihănire. Aceasta a fost lucrarea lui Dumnezeu şi este o lucrare minunată pentru noi.

În rezumat, am întrebat de ce ne garantează starea aceasta de a fi “sub har” că păcatul nu va mai stăpâni asupra noastră. Primul motiv: pentru că sub har, mânia lui Dumnezeu este îndepărtată complet şi puterea lui Dumnezeu se manifestă faţă de noi în mântuire, ajutor, milă şi nu în pedeapsă. Motivul doi: pentru că sub har, vina paralizantă este îndepărtată şi ne este dată nădejdea că se merită să luptăm împotriva păcatului. Motivul trei: pentru că sub har Dumnezeu Însuşi vine în vieţile noastre şi înclină inimile noastre în direcţia opusă păcatului şi înspre neprihănire.

Îndemnuri

Aşadar daţi-mi voie să închei cu trei îndemnuri.

1) Să nu trageţi concluzia că atunci când Pavel spune, „Păcatul nu va mai stăpâni asupra voastră,” asta înseamnă că vom fi perfecţi în viaţa aceasta. Pavel spune clar în Filipeni 3:12 că el nu este nici desăvârşit şi nici nu a câştigat premiul, dar că aleargă înainte. El spune că noi suntem schimbaţi din slavă în slavă (2 Corinteni 3:18). Şi atunci când vom ajunge să-l vedem pe Pavel luptându-se în Romani 7 şi spunând, „Nu fac ce vreau, ci fac ce urăsc,” vom vedea că, chiar dacă spune că păcatul este de vină (7:20), el îşi asumă responsabilitatea pentru complicitatea sa şi spune, „O nenorocitul de mine! Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte?” (7:24). Noi nu vom fi desăvârşiţi decât atunci când vom fi transformaţi pe deplin în prezenţa lui Hristos (1 Ioan 3:2).

Când Pavel spune că păcatul nu va mai stăpâni asupra noastră, el nu vrea să spună că duşmanul învins şi detronat este alungat din castel deodată, ci în etape, şi a trăi viaţa creştină înseamnă a lupta şi a o face ca şi cum biruinţa este sigură: „Păcatul nu va mai şedea pe acest tron.”

2) Când auziţi că Dumnezeu este suveran şi că a garantat că cei ce sunt sub har nu vor fi învinşi de păcat, nu trageţi concluzia că bătălia este o şaradă, şi că nimic nu depinde de alegerile noastre. Nu spuneţi, „Să păcătuim ca să se înmulţească harul” (Romani 6:1). Nu spuneţi, „Să păcătuim pentru că nu mai suntem sub lege ci sub har” (Romani 6:15). Cu alte cuvinte, nu veniţi la Biblie cu presupunerea: dacă nu depinde de ceea ce aleg eu în cele din urmă, nu depinde deloc de ceea ce aleg eu. Aceasta este o gândire nebiblică, centrată pe om. Mai degrabă spuneţi, „Din moment ce în cele din urmă depinde de Dumnezeu, am nădejdea că eu, un păcătos mort şi împietrit, pot alege ceea ce este bun şi pot trăi o viaţă plăcută înaintea Domnului. Lăsaţi ca suveranitatea lui Dumnezeu să vă umple cu nădejdea că schimbarea este posibilă, şi nu fiţi pasivi ca şi cum nu ar fi necesară nici o schimbare.

3) În cele din urmă, realizaţi că Pavel ne învaţă în acest capitol cum să trăim pentru slava lui Dumnezeu, nu pentru slava noastră. De aceea acţiunea lui Dumnezeu este finală şi acţiunea noastră depinde de a Lui. De aceea Dumnezeu nu spune, „Faceţi lucrul acesta.” El spune, „Pentru că sunteţi sub har, faceţi lucrul acesta.” Şi: „Pentru că aţi murit împreună cu Hristos, nu mai faceţi lucrul acela.” Şi: „Pentru că aţi fost făcuţi de către Dumnezeu robi ai neprihănirii, faceţi lucrul acesta.” Cine spune simplu „Faceţi lucrul acesta” are o gândire centrată pe om. Faceţi aşa pentru că „Dumnezeu este la lucru în voi ca să împlinească lucrul acesta” este o gândire centrată pe Dumnezeu. Perspectiva aceasta biblică menţine lucrarea lui Dumnezeu înaintea şi în centrul vieţilor voastre. Şi astfel Dumnezeu primeşte slava.

Voi încheia cu ceea ce spune Petru în 1 Petru 4:11, „Dacă slujeşte cineva, să slujească după puterea, pe care i-o dă Dumnezeu: pentru ca în toate lucrurile să fie slăvit Dumnezeu prin Isus Hristos, a căruia este slava şi puterea în vecii vecilor! Amin.”

Acesta este ţelul nostru – slava lui Dumnezeu prin Isus Hristos. Deci, să ştiţi că prin credinţă voi sunteţi “sub har,” nu “sub lege.” De aceea, păcatul nu va mai stăpâni asupra voastră. Luptaţi împotriva păcatului prin credinţă pentru că victoria este sigură.