Liberi de Păcat, Robi ai Neprihănirii, Partea 1

De la Gospel Translations Romanian

Cuprins 1 Partea 1: Care este înţelesul expresiilor “sub Lege” şi “sub har”? 2 Dorindu-L pe Dumnezeu 3 “Sub Lege” – noi ne procurăm neprihănirea noastră 4 O alegere mortală 5 “Sub har” – Hristos este neprihănirea noastră 6 Dorinţă, nu numai decizie

Partea 1: Care este înţelesul expresiilor “sub Lege” şi “sub har”?

Romani 6:14-19

Căci păcatul nu va mai stăpâni asupra voastră, pentru că nu sunteţi sub Lege, ci sub har. 15 Ce urmează de aici? Să păcătuim pentru că nu mai suntem sub Lege ci sub har? Nicidecum. 16 Nu ştiţi că, dacă vă daţi robi cuiva, ca să-l ascultaţi, sunteţi robii aceluia de care ascultaţi, fie că este vorba de păcat, care duce la moarte, fie că este vorba de ascultare, care duce la neprihănire? 17 Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, pentru că, după ce aţi fost robi ai păcatului, aţi ascultat acum din inimă de dreptarul învăţăturii, pe care aţi primit-o. 18 Şi prin chiar faptul că aţi fost izbăviţi de sub păcat, v-aţi făcut robi ai neprihănirii. - 19 Vorbesc omeneşte, din pricina neputinţei firii voastre pământeşti: după cum odinioară v-aţi făcut mădularele voastre roabe ale necurăţiei şi fărădelegii, aşa că săvârşeaţi fărădelegea, tot aşa, acum trebuie să vă faceţi mădularele voastre roabe ale neprihănirii, ca să ajungeţi la sfinţirea voastră!

Dorindu-L pe Dumnezeu

Acum două săptămâni am creionat o imagine din versetele 11-13. Dacă ne încredem în Hristos, trupul nostru este ca un castel care-L are pe Dumnezeu ca rege conducător; dorinţele sau poftele noastre sunt ca nişte slujitori în castel; păcatul este un pretendent la tron, rebel şi înşelător care doreşte să conducă castelul; strategia folosită de păcat pentru a instiga la răzvrătire împotriva regelui este să captureze dorinţele sau poftele noastre slujitoare, să le înşele, să le corupă, şi să le trimită pe post de trădători în castel, ca pe Iuda, ca să-l trădeze pe rege, să captureze unul din mădularele noastre (să spunem limba) şi să o transforme într-o armă a nelegiuirii îndreptată împotriva regelui.

Apoi am argumentat că există o mare bătălie care trebuie dată aici. La aceasta se referă Romani 6 – Cum înving păcatul oamenii care au fost îndreptăţiţi prin har prin credinţă? Am subliniat şase strategii, şi ultima se baza pe versetul 12, “Deci, păcatul să nu mai domnească în trupul vostru muritor, şi să nu mai ascultaţi de poftele lui.” Cu alte cuvinte: Să nu doriţi păcatul tot atât de mult cât Îl doriţi pe Dumnezeu. Să nu doriţi minciuna păcatului tot atât de mult cât doriţi adevărul lui Dumnezeu. Atunci când aveţi de-a face cu conflictul dintre dorinţa pentru ceea ce oferă păcatul şi dorinţa pentru ceea ce oferă Dumnezeu, alegeţi-L pe Dumnezeu. Ceea ce înseamnă că una din marile strategii ale trăirii vieţii creştine este să-L punem pe Dumnezeu şi căile Sale înaintea ochilor noştri ca pe comoara noastră cea mai de preţ – care este de preferat.

O de ar realiza biserica – biserica căldicică, lumească, cu inima împărţită – că viaţa creştină, singura viaţă care duce în cer, este o viaţă a dorinţelor competitoare. Organizaţia care slujeşte ca şi braţul dăruitor al acestei biserici nu se numeşte la întâmplare Desiring God [Dorindu-L pe Dumnezeu, n.tr.]. Versetul 12 spune, “Deci, păcatul să nu mai domnească în trupul vostru muritor, şi să nu mai ascultaţi de poftele lui.” Cu alte cuvinte, trăim viaţa creştină prin a nu asculta de dorinţele sau poftele trupului pe care le-a capturat şi le-a corupt păcatul. Şi dacă alegeţi să nu ascultaţi de o dorinţă sau poftă, este pentru că doriţi altceva mai mult. Ce se întâmplă însă dacă aţi învăţat să trăiţi un gen de viaţă creştină care se bazează în întregime pe tandemul puterea voinţei proprii – datorie şi nu pe dorinţa după Dumnezeu? Ce se întâmplă dacă nu investiţi niciodată timp pentru rugăciune, meditaţie sau conversaţie în vederea cultivării unor dorinţe mai puternice pentru Hristos? Ce se întâmplă dacă vă gândiţi doar la faptul că Hristos este adevărat, dar nu-L doriţi ca pe comoara voastră?

Ei bine, există în textul de astăzi o fereastră care oferă sufletului perspectiva agestui gen de creştinism. În versetul 15 Pavel spune, “Ce urmează de aici? Să păcătuim pentru că nu mai suntem sub Lege ci sub har? Nicidecum.” Pavel citează aici pe cineva. Citează aceeaşi persoană pe care a citat-o în versetul 1, “Ce vom zice dar? Să păcătuim mereu, ca să se înmulţească harul?” Vedeţi că Pavel încă încearcă să-l ajute pe acest biet om care nu înţelege esenţa vieţii creştine înrădăcinate în îndreptăţirea numai prin har, prin credinţă. Acest om ascultă evanghelia lui Pavel a îndreptăţirii prin har, prin credinţă fără fapte, şi spune, “Ei bine, dacă am o poziţie corectă înaintea lui Dumnezeu prin credinţă, şi dacă toate păcatele mele, trecute, prezente şi viitoare sunt iertate, atunci aş putea la fel de bine să las păcatul să domnească în trupul meu şi să mă bucur de dorinţele trupului.” Aşa vorbeşte persoana al cărei creştinism este pur şi simplu un set de idei şi nu o experienţă a valorii preţioase a lui Hristos.

Ce pot face pentru o astfel de persoană în această dimineaţă? 1) Pot să-L predic pe Hristos şi să încerc să prezint inima, mintea, harul şi lucrarea Sa pentru ca Hristos să fie văzut aşa cum este în realitate, şi anume, preţios, mai presus de orice altceva ar putea să vă dăruiască lumea aceasta. 2) Pot să mă rog ca Dumnezeu să deschidă ochii inimilor voastre ca să vedeţi această valoare preţioasă şi să vă trezească sufletele ca să gustaţi şi să vedeţi că El este mai de dorit decât orice alt lucru care încearcă să capteze atenţia inimii voastre. 3) Prin har, pot mărturisi cât de preţios a devenit El pentru inima mea.

Vom petrece două săptămâni în acest text pe măsură ce vom încerca să facem cele menţionate. Prin abordarea de astăzi vreau să explic ce înseamnă să fii sub lege şi ce înseamnă să fii sub har. Aceasta va arăta cât de preţios este Hristos şi cât de preţios este harul Său într-un fel în care puţine lucruri ar putea-o face.

Aşadar, ce înseamnă să fii sub har şi nu sub lege?

“Sub Lege” – noi ne procurăm neprihănirea noastră

Versetul 14: “Căci păcatul nu va mai stăpâni asupra voastră, pentru că nu sunteţi sub Lege, ci sub har.” Fraza “sub har” nu mai este folosită niciunde în scrierile lui Pavel (sau ale Noului Testament) decât aici şi în versetul următor. Însă Pavel a mai folosit fraza “sub lege” de nouă ori (de patru ori în 1 Corinteni 9:20, şi de cinci ori în Galateni – 3:23; 4:4-5, 21; 5:18). Aceste întrebuinţări ne dau o imagine destul de clară cu privire la lucrurile la care se referă Pavel aici.

Haideţi să ne uităm la două dintre aceste întrebuinţări. Ţineţi minte această întrebare importantă, în cazul în care sunteţi tentaţi să gândiţi că ar fi o întrebare fără sens. Modul cum te vezi înaintea lui Dumnezeu şi modul cum trăieşti depinde de faptul dacă eşti sub lege sau sub har. Aşadar ce înseamnă “sub lege”?

Să privim mai întâi la Galateni 4:4-5, “Dar când a venit împlinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege, (5) ca să răscumpere pe cei ce erau sub Lege, pentru ca să căpătăm înfierea.” Expresia “sub lege” este identică cu cea pe care o avem aici în Romani 6:14. Hristos s-a născut “sub lege” ca să-i răscumpere pe cei “sub lege.”

Iată ce învăţăm din această întrebuinţare: 1) Un om este într-o situaţie foarte gravă dacă este sub lege, deoarece Pavel spune că Hristos trebuie să-l răscumpere; 2) Hristos S-a născut sub lege, şi faptul că era sub lege nu a fost nici periculos nici păcătos pentru Hristos, aşa cum pare să fie pentru restul oamenilor. Cu alte cuvinte, a fi “sub lege” este acea stare pe care noi creaturile păcătoase vrem să o evităm cu orice preţ dacă putem, însă pe care Hristos a îmbrăţişat-o ca să ne salveze de această lege. Atunci ce ar putea fi aceasta?

Aş sugera următorul lucru. A fi sub lege înseamnă că păzirea legii este calea prin care noi vom procura o neprihănire care ne lasă să stăm înaintea lui Dumnezeu. Dacă tratăm legea astfel încât păzirea ei procură neprihănirea care ne îndreptăţeşte, atunci suntem sub lege. Şi lucrul acesta este adevărat fie că vă încredeţi în Dumnezeu ca să vă ajute să păziţi legea, fie că vă încredeţi în voi înşivă. Nu este nici o diferenţă atâta timp cât întrebarea care se pune este: Ce anume procură neprihănirea care mă îndreptăţeşte pe mine? Dacă este păzirea legii, atunci sunt “sub lege.”

O alegere mortală

Motivul pentru care alegerea aceasta este mortală pentru noi păcătoşii este acela că nici unul dintre noi nu poate reuşi să folosească legea pentru a procura o neprihănire care să ne pună într-o poziţie corectă cu Dumnezeu. Pe de altă parte, atunci când Pavel spune că Hristos s-a născut “sub lege” (Galateni 4:4) pentru a-i răscumpăra pe cei dintre noi care suntem condamnaţi din cauză că am falimentat în a păzi legea, probabil că se referă la faptul că Hristos nu va falimenta ca şi noi faţă de lege. Adică, Hristos va păzi legea în mod desăvârşit (prin credinţă!) şi va procura astfel o neprihănire care, de fapt, va menţine o poziţie corectă înaintea lui Dumnezeu. Şi ce am învăţat în Romani este că această neprihănire a lui Hristos ni se creditează nouă în contul nostru.

Să vedem dacă lucrul acesta se confirmă în Galateni 4:21, “Spuneţi-mi voi, care voiţi să fiţi sub Lege, n-ascultaţi voi Legea?” Era un grup de învăţători care veniseră în Galatia şi le spuseseră că o parte esenţială a îndreptăţirii lor era păzirea legii, mai ales, tăierea împrejur. Cu alte cuvinte, o parte a neprihănirii care le-ar fi dat o poziţie corectă înaintea Dumnezeu ar fi fost păzirea legii, şi anume, circumcizia. Pavel a spus, că această interpeterare era acelaşi lucru cu a dori să fii “sub lege.”

El a descris-o în Galateni 5:2-4,

“Iată, eu, Pavel, vă spun că, dacă vă veţi tăia împrejur, Hristos nu vă va folosi la nimic. 3 Şi mărturisesc iarăşi încă odată oricărui om care primeşte tăierea împrejur, că este dator să împlinească toată Legea. 4 Voi, care voiţi să fiţi socotiţi neprihăniţi prin Lege, v-aţi despărţit de Hristos; aţi căzut din har.”

Trei observaţii: 1) Dacă vreţi să afirmaţi că păzirea parţială a legii în, să spunem actul tăierii împrejur, este o parte a neprihănirii justificatoare a voastre, atunci trebuie să realizaţi că sunteţi datori să ţineţi toată legea (versetul 3). Dacă vreţi să contribuiţi cu o parte a neprihănirii voastre ca şi bază a poziţiei voastre corecte înaintea lui Dumnezeu, trebuie să contribuiţi cu toată neprihănirea. Aceasta înseamnă să fiţi “sub lege.” Hristos a făcut lucrul acesta. Noi nu-l putem face. Noi avem nevoie de neprihănirea Lui, nu de neprihănirea noastră.

2) În versetul 4, “voiţi să fiţi socotiţi neprihăniţi prin Lege” este la fel cu “voiţi să fiţi sub lege” din 4:21. Adică, dorinţa de a fi “sub lege” este aceeaşi cu dorinţa ca păzirea legii să fie o parte a neprihănirii noastre înaintea lui Dumnezeu. Acesta este înţelesul expresiei “socotiţi neprihăniţi prin lege”.

3) Dacă încercaţi să contribuiţi cu o parte a neprihănirii voastre sau cu toată neprihănirea voastră înaintea lui Dumnezeu, Hristos nu vă va fi de nici un folos. Versetul 2: “dacă vă veţi tăia împrejur, Hristos nu vă va folosi la nimic.” Cu alte cuvinte, Hristos va fi fie toată neprihănirea voastră, fie nici o neprihănire. Dacă încercaţi să contribuiţi cu ceva din neprihănirea voastră pe lângă neprihănirea lui Hristos ca şi bază pentru îndreptăţirea voastră, desfiinţaţi harul (Galateni 2:21). Sau, am putea spune, voi nu sunteţi “sub har.”

“Sub har” – Hristos este neprihănirea noastră

Ceea ce înseamnă, atunci, că a fi “sub har” înseamnă că Hristos este toată neprihănirea noastră pentru îndreptăţire. Primim neprihănirea în El ca pe un dar prin har, numai prin credinţă. Opusul este a fi “sub lege,” adică Hristos nu este neprihănirea noastră pentru îndreptăţire, ci păzirea legii este neprihănirea noastră.

Acum să vedem dacă lucrul acesta este confirmat aici în contextul din Romani 6. Este confirmat, cred eu, în două feluri. În primul rând, pentru că asta se înţelege din obiecţia din versetul 15, “Ce urmează de aici? Să păcătuim pentru că nu mai suntem sub Lege ci sub har?” Persoana la care se gândeşte Pavel aici crede că a fi “sub har” este o autorizaţie de a păcătui fără pedeapsă. Şi într-adevăr, aşa pare, dacă a fi “sub har” înseamnă că toată neprihănirea noastră pentru îndreptăţire este a lui Hristos şi nu a noastră. Deci obiecţia pare plauzibilă.

Mai mult decât atât, aceeaşi obiecţie a fost ridicată şi în versetul 1 ca răspuns la Romani 5:20-21, care confirmă de asemenea că suntem pe calea cea bună. Aduceţi-vă aminte că în Romani 5:17 Pavel s-a referit la “cei ce primesc, în toată plinătatea, harul şi darul neprihănirii.” Harul lui Dumnezeu este exprimat într-un dar al neprihănirii. Darul neprihănirii este neprihănirea lui Hristos, nu a noastră. Puteţi vedea lucrul acesta în următorul verset. Versetul 18b: „Tot aşa, printr-o singură hotărâre de iertare [printr-un singur act al neprihănirii – n.tr. versiunea în limba engleză] a venit pentru toţi oamenii o hotărâre de neprihănire care dă viaţa.” Deci darul neprihănirii (versetul 17) este actul neprihănirii lui Hristos (versetul 18) care aduce îndreptăţirea noastră, şi duce la viaţă veşnică. Este neprihănirea lui Hristos care ni se creditează nouă.

Acum, ţinând cont de adevărul acesta, citim Romani 5:20-21, care a dat naştere la obiecţia din Romani 6:1: Putem foarte bine să păcătuim ca să se înmulţească harul. Versetele 20-21 spun, „Ba încă şi Legea a venit pentru ca să se înmulţească greşeala; dar unde s-a înmulţit păcatul, acolo harul s-a înmulţit şi mai mult; 21 pentru ca, după cum păcatul a stăpânit dând moartea, tot aşa şi harul să stăpânească dând neprihănirea, ca să dea viaţa veşnică, prin Isus Hristos, Domnul nostru.” Cu alte cuvinte, harul lui Dumnezeu (versetul 17) domneşte prin creditarea neprihănirii lui Hristos nouă pentru îndreptăţire şi duce la viaţă veşnică. La care cineva ar putea spune, „Ei bine, atunci să păcătuim, ca să se înmulţească harul!” (6:1). Ceea ce spune şi în versetul 15, “Ce urmează de aici? Să păcătuim pentru că nu mai suntem sub Lege ci sub har? Nicidecum.” Deci vedem că legătura ideii din Romani 5:17-6:1 confirmă înţelesul expresiei “sub har” pe care l-am văzut în Galateni şi Romani 6:14,15.

Ca urmare, din toate acestea concluzionez că a fi “sub lege” înseamnă că păzirea legii este modalitatea prin care noi vom procura o neprihănire care să ne lase să stăm înaintea lui Dumnezeu. Dacă tratăm legea în felul acesta încât păzirea legii procură o neprihănire care ne îndreptăţeşte, atunci suntem “sub lege.”

Dar a fi “sub har” înseamnă că primim toată neprihănirea noastră ca pe un dar fără plată, şi anume, primim neprihănirea lui Hristos, prin har ca şi temelie a îndreptăţirii noastre. Acesta este darul. Aceasta este baza poziţiei noastre corecte înaintea lui Dumnezeu. Hristos S-a născut şi a trăit sub lege şi a împlinit-o în mod perfect prin credinţă. Aceasta este neprihănirea Lui. Iar noi scăpăm din a fi “sub lege” încrezându-ne în Hristos ca şi neprihănire a noastră. Aceasta este ceea ce înseamnă să fii sub har.

Acum întrebarea este: De ce a fi sub har şi nu a fi sub lege garantează că păcatul nu va mai triumfa în vieţile voastre şi nu va mai deveni Domnul vostru? Aceasta este ceea ce spune versetul 14: “Căci păcatul nu va mai stăpâni asupra voastră, pentru că nu sunteţi sub Lege, ci sub har.” Aceasta nu este o poruncă ci o promisiune. “Păcatul nu va mai stăpâni asupra voastră.” De aici vom continua duminica viitoare.

Dorinţă, nu numai decizie

Vreau să închei astăzi acolo unde am început – cu viaţa creştină ca un triumf al dorinţei, nu numai al deciziei. Conectaţi lucrul acesta la ceea ce am văzut deja. Cine este cel din versetul 15 care vorbeşte astfel: “Să păcătuim pentru că nu mai suntem sub Lege ci sub har. Din moment ce Hristos este neprihănirea noastră pentru îndreptăţire, din moment ce poziţia noastră corectă înaintea lui Dumnezeu se bazează pe neprihănirea Lui şi nu pe a noastră, atunci să păcătuim, pentru că nu mai poate fi nici o pedeapsă. Hristos este neprihănirea noastră.” Cine vorbeşte astfel?

Am spus la început că cei care vorbesc astfel sunt cei pentru care creştinismul este un set de idei despre Hristos, şi nu o experienţă a valorii preţioase a lui Hristos. Creştinismul lor este numai adevăr dar nu şi o comoară. Numai “alegeri” dar nu şi preţuire. Numai logică despre Hristos dar nu şi dragoste pentru Hristos. Totul este “decizie” şi nu desfătare. O, şi, cât de mulţi oameni vin la biserică şi sunt în această categorie!

Rugămintea mea în încheiere este ca în această perioadă de Advent a anului 2000, să căutăm valoarea preţioasă a lui Hristos. Şi valoarea preţioasă a îndreptăţirii prin credinţă. Şi valoarea preţioasă a stării de a fi sub har, şi nu sub lege. Advent înseamnă: “Dar când a venit împlinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege, ca să răscumpere pe cei ce erau sub Lege, pentru ca să căpătăm înfierea.” (Galateni 4:4-5). El a venit sub lege şi a împlinit legea, pentru ca noi să fim răscumpăraţi de sub lege şi să devenim copii ai lui Dumnezeu.

Dacă lucrul acesta nu este preţios pentru voi, dacă nu este comoara vieţilor voastre – mai preţios decât aurul, mai dulce decât mierea – aţi vrea să căutaţi valoarea preţioasă a lui Hristos cu ocazia acestui Advent? Rugaţi-L pe Dumnezeu să vă deschidă ochii inimii. Închideţi televizorul. Gândiţi-vă la aceste lucruri ale lui Hristos. Postiţi şi rugaţi-vă, “Satură-ne în fiecare dimineaţă de bunătatea Ta, şi toată viaţa noastră ne vom bucura şi ne vom înveseli.” (Psalmul 90:14).