Combaterea necredinţei care stă la baza poftei trupeşti

De la Gospel Translations Romanian

1 Tesaloniceni 4:1-8

O definiţie biblică a poftei trupeşti

Să începem cu o definiţie biblică a poftei trupeşti. Pofta trupească este o dorinţă sexuală care îşi dezonorează obiectul şi Îl desconsideră pe Dumnezeu. Vă voi arăta cum am găsit această definiţie în textul de azi.

Compararea traducerilor

Versetul 4 în versiunea standard revizuită se adresează oamenilor din Tesalonic şi spune,

Fiecare dintre voi să ştie să-şi ia o soţie pentru el în sfinţenie şi onoare, nu în patima poftei precum păgânii care nu Îl cunosc pe Dumnezeu. [traducere proprie a versiunii din limba engleză]

Dar noua versiune internaţională spune,

Fiecare dintre voi să înveţe să-şi înfrâneze trupul într-un mod care este sfânt şi onorabil, nu în dorinţa pătimaşă precum păgânii, care nu Îl cunosc pe Dumnezeu. [traducere proprie a versiunii din limba engleză]

Biblia nouă americană standard spune,

Fiecare dintre voi să ştie să-şi ţină vasul în sfinţenie şi onoare, nu în patima poftei, ca şi naţiunile care nu-L cunosc pe Dumnezeu. [Biblia – Traducere literală nouă 2001]

Cred că versiunea standard revizuită redă sensul acestui verset în modul cel mai clar.

[Motive: 1) analogia din 1 Corinteni 7:2; 2) sensul cuvântului ktasthai este în mod covârşitor „a lua” sau „a procura” şi nu „a controla” sau „a stăpâni”; 3) „vas” împreună cu „onoare” în 1 Petru 3:7 se referă la soţie; 4) heautou—„propriul lui”—pare să fie evidenţiat şi ar fi potrivit pentru logodnică sau soţie, în loc de trup; 5) traducerile pentru noua versiune internaţională şi Biblia nouă americană standard nu au nici un sens, deoarece spun de fapt, „învăţaţi să vă stăpâniţi trupul. . . nu în dorinţa pătimaşă.” Poţi lua o femeie din dorinţa pătimaşă, dar nu îţi poţi înfrâna trupul în dorinţa pătimaşă.]

Dar în loc să prezint detaliat argumentele pentru această opţiune, cred că vă pot arăta semnificaţia poftei trupeşti aici în toate aceste traduceri.

Opusul sfinţeniei şi onoarei

Observaţi că versetele 4 şi 5 spun să facem ceva într-un mod, dar nu în alt mod. Luaţi-vă o soţie (sau stăpâniţi-vă trupul/vasul) „în sfinţenie şi onoare, NU în patima poftei.” Vedeţi contrastul: „în sfinţenie şi onoare, NU în patima poftei.” Deci patima poftei este opusul sfinţeniei şi onoarei. De aici se desprinde definiţia poftei trupeşti.

Dorinţa trupească este bună în sine. Dumnezeu a creat-o la început. Are rolul ei bine definit. Dar trebuie să fie ţinută în frâu sau adaptată ori ghidată în funcţie de două preocupări: onoarea faţă de cealaltă persoană şi sfinţenia faţă de Dumnezeu. Dorinţa se transformă în poftă trupească atunci când este lipsită de această onoare şi sfinţenie.

Pofta trupească îşi dezonorează obiectul

Să ne gândim de exemplu la onoare. Dumnezeu a consfinţit relaţia numită căsătorie. În cadrul acesteia, un bărbat şi o femeie fac un legământ pe toată viaţa să se onoreze reciproc prin fidelitate şi dragoste. Dorinţa trupească este supusă şi condimentează legământul onoarei reciproce.

Prin urmare, să spui unei persoane, vreau să-mi satisfaci dorinţa trupească, dar nu te doresc ca partener al legământului prin căsătorie înseamnă în esenţă: vreau să folosesc trupul tău pentru propria mea plăcere, dar nu te doresc ca persoană. Ceea ce este o atitudine dezonorantă şi astfel imorală. Pofta trupească înseamnă dorinţă sexuală minus angajamentul de a o onora pe cealaltă persoană.

Pofta trupească Îl desconsideră pe Dumnezeu

Dar aceasta nu este tot. Textul spune luaţi-vă o soţie (sau stăpâniţi-vă trupul/vasul) „în sfinţenie . . . nu în patima poftei.” Sfinţenia se referă la Dumnezeu—a fi pus de o parte pentru Dumnezeu. Deci versetul 5 continuă astfel: „Nu în patima poftei ca şi naţiunile care nu-L cunosc pe Dumnezeu.”

Pentru ca dorinţa să nu devină poftă trupească, trebuie să-L cunoaştem pe Dumnezeu şi să dovedim acest lucru. Priviţi versetul 8: „De aceea, cel ce dispreţuieşte (acestea) [chemarea pentru sfinţenie] nu dispreţuieşte un om, ci pe Dumnezeu, Care v-a dat pe Duhul Său cel Sfânt.” Principala problemă a poftei trupeşti este lipsa consideraţiei pentru Dumnezeu. Sfinţenia înseamnă să trăim în consideraţie supremă faţă de un Dumnezeu sfânt.

Pofta trupească înseamnă opusul acestei consideraţii. Pofta trupească înseamnă dorinţă sexuală care nu este ţinută în frâu sau adaptată ori ghidată în funcţie de o consideraţie supremă faţă de Dumnezeu.

Dumnezeu a creat sexualitatea. El a creat-o pentru a fi bună şi frumoasă. El a creat-o pentru binele fiinţelor Sale. Doar El are înţelepciunea şi dreptul de a ne arăta cum să o folosim pentru gloria Sa şi pentru binele nostru. Pofta trupească este ceea ce rezultă dacă nu ne înfrânăm dorinţele şi astfel Îl desconsiderăm pe Dumnezeu.

În rezumat, atunci, pofta trupească este o dorinţă sexuală care îşi dezonorează obiectul şi Îl desconsideră pe Dumnezeu. Se referă la coruperea unui lucru bun prin absenţa devotamentului onorabil şi prin absenţa unei consideraţii supreme faţă de Dumnezeu. Dacă dorinţa voastră nu este ghidată de respectul pentru onoarea faţă de ceilalţi şi de consideraţia pentru sfinţenia Lui Dumnezeu, acea dorinţă este de fapt o poftă trupească.

Cuprins 1 Considerarea riscurilor poftei trupeşti 2 Pofta trupească şi siguranţa eternă 3 Credinţa justificatoare este credinţa care luptă împotriva poftei trupeşti 4 Cunoaşterea Lui Dumnezeu 5 Cei cu inima curată Îl vor vedea pe Dumnezeu

Considerarea riscurilor poftei trupeşti

Aceasta este definiţia. Acum vom analiza reacţia de nepăsare care dă naştere la întrebarea: ŞI CE DACĂ? De ce contează atât de mult? Păcatul sexual, mai ales atunci când este doar o dorinţă şi nu un act în sine nu este doar un păcat mai mic? Nu ar trebui să acordăm mai multă atenţie chestiunilor mai importante, precum armele nucleare şi justiţia socială? Presupun că aţi întâlnit astfel de oameni. Aceştia spun, Atitudinea sexuală şi comportamentul sexual impune o pietate personală infimă. Ceea ce contează este să boicotăm companiile din Africa de Sud şi să opunem rezistenţă sistemelor defensive din Star Wars. Nu contează prea mult că te culci cu mai multe persoane, când te afli pe linia siguranţei staţionării la Honeywell; şi dacă răsfoieşti revista Playboy este total lipsit de importanţă atunci când eşti în drum spre Geneva, la conferinţa de pace.

Acesta este modul în care mintea umană religioasă raţionează atunci când consideraţia supremă pentru Dumnezeu a fost abandonată. Dar Dumnezeu a spus altceva. Cum apreciază Dumnezeu cât de mult contează viaţa voastră sexuală? Este importantă?

Versetul 6 spune, „nimeni să nu treacă peste măsură şi să nu nedreptăţească în aceasta pe fratele său, pentru că Domnul este răzbunătorul tuturor acestora, după cum v-am şi spus mai înainte şi am mărturisit deplin.”

Acest lucru înseamnă că consecinţele poftei trupeşti vor fi mai rele decât consecinţele războiului nuclear. Tot ce poate face războiul nuclear este să distrugă trupul. Iar Iisus a spus, „Nu vă temeţi de cei care ucid trupul şi, după aceasta, altceva nu mai pot face. Vă voi arăta însă de cine să vă temeţi: Temeţi-vă de Acela care, după ce a ucis, are autoritate să arunce în gheenă” (Luca 12:4–5). Cu alte cuvinte, răzbunarea Lui Dumnezeu este mult mai de temut decât anihilarea vieţii pământeşti. Şi conform 1 Thesaloniceni 4:6, răzbunarea Lui Dumnezeu este îndreptată asupra celor care nu iau în considerare avertismentul împotriva poftei trupeşti.

Pofta trupească şi siguranţa eternă

În luna septembrie a anului trecut am vorbit cu studenţii de la liceul Wheaton Christian High School. Am ales ca subiect de dezbatere, „Zece lecţii pentru combaterea poftei trupeşti.” Lecţia numărul şase a fost, „Meditaţi asupra riscului etern al poftei trupeşti.”

Textul pentru acea lecţia a fost Matei 5:28–29 unde Iisus spune, „Oricine se uită la o femeie ca s-o poftească a şi comis adulter cu ea în inima lui. Iar dacă ochiul tău cel drept te face să te poticneşti, scoate-l şi aruncă-l de la tine; pentru că îţi este de folos să piară unul din mădularele tale şi să nu-ţi fie aruncat tot trupul în gheenă.” Am atras atenţia asupra faptului că Iisus a spus că vom merge în Rai sau în Iad în funcţie de ceea ce facem cu ochii noştri şi cu gândurile imaginaţiei noastre.

După acest mesaj, unul dintre studenţi a venit la mine şi m-a întrebat, „Vrei să spui că o persoană îşi poate pierde mântuirea?”

Este exact aceeaşi reacţie pe care am observat-o acum câţiva ani când l-am abordat pe un om care trăia în adulter. Am încercat să înţeleg situaţia lui şi am stăruit să se întoarcă la soţia lui. Apoi i-am spus, „Ştii că Iisus spune că dacă nu lupţi împotriva acestui păcat cu acelaşi tip de seriozitate cu care ai fi dispus să-ţi scoţi propriul ochi, vei merge în Iad şi vei suferi acolo pentru eternitate.”

El m-a privit complet neîncrezător, ca şi cum nu ar fi auzit aşa ceva în viaţa lui, şi mi-a spus, „Vrei să spui că tu crezi că o persoană îşi poate pierde mântuirea?”

Deci am învăţat în mod repetat, încă de la prima experienţă că există mulţi creştini practicanţi care au o concepţie despre mântuire care o separă de viaţa reală, şi care anulează avertismentele Bibliei şi plasează persoana păcătoasă care pretinde a fi creştină în afara razei de acţiune a ameninţărilor biblice. Iar această doctrină consolează miile de persoane în drum spre Iad.

Iisus a spus, dacă nu combateţi pofta trupească, nu veţi merge în Rai.

Consecinţele sunt mult mai grave decât în cazul în care mii de bombe ar arunca în aer lumea. Dacă nu combatem pofta trupească, nu vom merge în Rai (1 Petru 2:11; Coloseni 3:6; Galateni 5:21; 1 Corinteni 6:10; Evrei 12:14).

Credinţa justificatoare este credinţa care luptă împotriva poftei trupeşti

Nu suntem, atunci mântuiţi prin credinţă—crezând în Iisus Hristos? Într-adevăr, suntem mântuiţi prin credinţă! Cei care stăruie în credinţă vor fi mântuiţi (Matei 24:13; 10:22; 1 Corinteni 15:3; Coloseni 1:23; 2 Tesaloniceni 2:13). Cum apucăm viaţa eternă? Pavel ne oferă răspunsul în 1 Timotei 6:12—„Luptă-te lupta cea bună a credinţei, apucă viaţa eternă.”

Aceasta ne conduce la ceea ce vrem să demonstrăm în această dimineaţă—că lupta împotriva poftei trupeşti este o luptă împotriva necredinţei. Iar lupta pentru puritatea trupească este lupta credinţei.

Marea eroare care trebuie să fie demontată

Marea eroare pe care încerc să o demontez prin aceste mesaje este acea eroare care spune, credinţa în Dumnezeu nu are nicio legătură cu lupta pentru sfinţenie. Prin credinţă vom ajunge în Rai, iar sfinţenia ne aduce răsplată. Justificarea vine prin credinţă, iar sfinţirea prin fapte. Începem viaţa de creştin prin puterea Spiritului, şi stăruim prin eforturile cărnii. Aceasta este marea eroare evangelică a zilelor noastre. Lupta pentru ascultare este opţională, se spune, deoarece doar credinţa este necesară pentru a fi mântuiţi.

Răspunsul nostru: lupta pentru ascultare este absolut necesară pentru mântuire deoarece aceasta ESTE lupta credinţei. Lupta împotriva poftei trupeşti este absolut necesară pentru a fi mântuiţi deoarece este lupta împotriva necredinţei. Credinţa în sine ne izbăveşte din Iad, iar credinţa care ne izbăveşte din Iad, ne izbăveşte de pofta trupească.

O Evanghelie mai minunată

Sper că observaţi că aceasta este o Evanghelie mai minunată decât cealaltă. Este Evanghelia triumfului Lui Dumnezeu asupra păcatului, şi nu doar a faptului că El tolerează păcatul. Este Evanghelia vestită în Romani 6:14: „Păcatul nu va avea stăpânire asupra voastră, pentru că nu sunteţi sub lege, ci sub har.” Harul atotputernic! Harul suveran!

El va înfrânge puterea păcatului zădărnicit,
El eliberează întemniţatul;
Sângele Lui îl poate face neprihănit pe cel mai ticălos,
Sângele Lui m-a mântuit şi pe mine.

Ferice de cei cu inima curată, pentru că ei vor vedea pe Dumnezeu. Aceasta este porunca Lui Dumnezeu şi acesta este darul Lui Dumnezeu. Totul este din har. De aceea singura luptă pe care o luptăm este lupta credinţei—lupta pentru a ne odihni pe deplin în harul Lui Dumnezeu—pentru a fi mulţumiţi cu gloria Lui Dumnezeu—astfel încât ispita de a păcătui să nu mai aibă putere asupra noastră.

Lupta împotriva poftei trupeşti este lupta împotriva necredinţei. Versetele cheie sunt versetele 5 şi 8. Avem timp doar pentru versetul 5.

Cunoaşterea Lui Dumnezeu

În versetul 5 Pavel spune, „ . . . nu în patima poftei, ca şi naţiunile [adică necircumcişii] care nu-L cunosc pe Dumnezeu.” Observaţi ce este sugerat aici despre ceea ce se află la baza poftei trupeşti? Necunoaşterea Lui Dumnezeu este cauza principală a poftei trupeşti. Luaţi o soţie (sau: stăpâniţi-vă trupul) nu în patima poftei deoarece aşa procedează cei care nu Îl cunosc pe Dumnezeu.

Ceea ce Pavel vrea să spună nu este faptul că doar cunoaşterea generală a Lui Dumnezeu poate înfrânge pofta trupească. În Marcu 1:24 Iisus se pregătea să alunge un demon dintr-un om, iar duhul necurat a strigat, „Te ştiu Cine eşti: Sfântul lui Dumnezeu!” Cu alte cuvinte, Satan şi oştirile lui au o cunoaştere destul de exactă a Lui Dumnezeu şi a Lui Iisus, dar nu la acest tip de cunoaştere se referă Pavel aici.

Cunoaşterea despre care vorbeşte Pavel este cunoaşterea Lui Dumnezeu descrisă în 2 Corinteni 4:6—„lumina cunoştinţei gloriei lui Dumnezeu pe faţa lui Isus Hristos” (vezi Galateni 4:8; 1 Corinteni 2:14; 2 Petru 1:3–4). Este cunoaşterea măreţiei şi vredniciei şi gloriei şi harului şi puterii Lui Dumnezeu. Este cunoaşterea care ne copleşeşte şi ne smereşte. Este cunoaşterea care ne câştigă şi care ne susţine sufletul.

Este tipul de cunoaştere pe care nu o avem atunci când cântăm în cor Aleluia sau când mormăim pe marginea Marelui Canion. Văzând, ei nu văd şi, auzind, nu aud. Nu este acel tip de cunoaştere. Aceasta vine cum s-a întâmplat în cazul Lidiei, când Domnul i-a deschis ochii inimii ei. Odată crezi că eşti copleşit de deplinătatea ei, apoi brusc apare o prăpastie, prin faptul că îţi doreşti mai multă cunoaştere. Este cunoaşterea pe care o numim credinţă—chezăşia lucrurilor la care sperăm, încredinţarea pentru lucrurile care nu se văd.

Este o cunoaştere care este atât de reală, desăvârşită, atât de mulţumitoare pentru suflet încât orice gând, orice atitudine, orice emoţie, orice dependenţă care ameninţă să stingherească această cunoaştere va fi atacată cu tot zelul spiritual al unei vieţi ameninţate. Aceasta este lupta credinţei care este dusă în sufletul evlavios atunci când pofta trupească ispiteşte mintea să se depărteze de Dumnezeu.

Cei cu inima curată Îl vor vedea pe Dumnezeu

Voi încheia cu o ilustrare dintr-un articol din Leadership (Toamna 1982). Nu era semnat, ci era scris de un predicator care timp de zece ani fusese prizonierul poftei trupeşti. El povesteşte cum a fost eliberat în cele din urmă. Ceea ce încerc să spun este o confirmare atât de răsunătoare, încât doresc să citez întreg paragraful cheie.

El a dat peste o carte scrisă de Francois Mauriac, Ceea ce cred. În această carte, Mauriac a recunoscut cum chinul culpabilităţii nu îl eliberase din pofta trupească. În încheiere afirmă că există un motiv puternic pentru a căuta puritatea, cel pe care Hristos l-a oferit în Fericirile: „Ferice de cei cu inima curată, pentru că ei vor vedea pe Dumnezeu.”

Gândul acesta m-a frapat precum un clopot care răsună pe un coridor întunecat, cufundat în linişte. Până în acel moment, niciunul dintre argumentele înspăimântătoare şi negative împotriva poftei trupeşti nu reuşiseră să mă ţină departe de aceasta . . . Dar am dat peste o descriere a ceea ce îmi lipsea, deoarece continuam să alimentez pofta trupească: îmi limitam propria apropiere de Dumnezeu. Dragostea pe care El o oferă este atât de extraordinară şi de posesivă încât facultăţile noastre trebuie să fie purificate şi curăţate înainte să putem să o cuprindem. Ar înlocui El, de fapt o altă sete şi o altă foame cu cea pe care nu mi-am potolit-o niciodată? Ar stinge cumva Apa Vie pofta trupească? Acesta a fost miza credinţei. (pp. 43–44)

Nu a fost o miză. Nu poţi pierde atunci când te întorci spre Dumnezeu. El a descoperit acest adevăr în propria viaţă, iar lecţia pe care a învăţat-o este pe deplin justă:

Luptăm împotriva poftei trupeşti hrănindu-ne credinţa cu cunoaşterea unui Dumnezeu irezistibil de glorios.

Îl cunoaşteţi pe Dumnezeu în dimineaţa aceasta? Creşteţi în fiecare săptămână în cunoaşterea măreţiei Lui Dumnezeu? Cugetaţi la Cuvântul Lui zi şi noapte? Meditaţi asupra întruchipărilor Fiului Său prezentate în Evanghelii? Citiţi cărţi temeinice despre caracterul şi căile Sale? Priviţi tot ce vi se întâmplă zilnic ca pe o parte a creaţiei Lui? Vă rugaţi să aveţi o inimă sensibilă care poate fi cucerită de revelaţia gloriei Sale?

Vă îndemn să vă luaţi aceste angajamente acum pentru sufletul vostru şi pentru gloria Lui Dumnezeu.