Cele 8 motive de ce consider că Isus a reînviat din morţi

De la Gospel Translations Romanian

1. Isus însuşi a mărturisit despre reînvierea sa din morţi.

Isus a vorbit deschis despre cele ce urmau a i se întîmpla: crucificarea şi reînvierea din morţi. „Fiul Domnului trebuie să treacă prin suferinţe nenumărate şi să fie respins de către cei mai în etate şi de cel mai mare asupra preoţilor şi de către scribi, iar apoi să fie omorît, ca după care, să revină din nou după trei zile”(Mark 8:31; vezi Matei 17:22; Luca 9:22). Cei care consideră reînvierea lui Cristos de necrezut vor afirma că probabil Isus era dus în eroare sau (mai mult probabil) precum că biserica timpurie a inventat acestea doar ca el să răspîndească minciuna pe care ei însuşi au alcătuit-o. Dar cei ce citesc Biblia şi realizează faptul că cei ce vorbesc atît de convinşi prin intermediul celor ce au fost martori, nu este doar din imaginaţie, vor fi foarte dezamăgiţi de eforturile inutile de a-l explica pe Isus şi mărturiile sale referitor la revenirea din răposaţi.

Putem să ne convingem de faptul că aceasta este adevărat din simplul motiv că cuvintele ce prezic reînvierea sunt foarte simplu şi direct expuse, după cum vedem în pasajul anterior, dar într-acelaşi timp foarte ascunse şi indirecte, ce nu ar putea prezenta invenţii simple ale unor discipoli deziluzionaţi. Spre exemplu doi martori diferiţi spun doua lucruri absolut diferite despre cele spuse de către Isus în timpul vieţii sale, precum că dacă duşmanii săi vor distruge templul (corpului său), El îl va restabili în trei zile (2:19 John; 14-58 Mark; 26-61 Matei). El deasemenea a vorbit iluzoriu despre „semnele lui Johan” – trei zile în inima pămîntului (Matei 12:39;16:4). Apoi El a revenit la acest gînd în 21:42 Matei – „Piatra pe care meşterii au respins-o, a devenit piatra de bază din cotitură.” În afara martorilor săi referitor la reînviere, cei ce-l acuzau au spus că aceasta a constituit o parte din cele reclamate de către Isus:”Domnule noi ne aducem bine aminte spusele acestui impostor din timpul vieţii sale, precum că El va reînvia trei zile după moarte.”(27:63 Matei).

Prima noastră dovadă despre reînviere este din urma celor spuse de El însusi. Amploarea şi natura celor spuse ne conving de faptul că acestea nu pot fi doar nişte invenţii ale unor biserici deziluzionale. Iar caracterul lui Isus descris prin vorbele martorilor, nu pare a fi considerat nebunesc sau înşelător.

2. Mormîntul era gol în ziua de Paşti

Actele cele mai vechi susţin faptul că : „Cînd ei au intrat, cadavrul lui Isus nu era de găsit” (Luca 24:3). Astfel afirmă şi duşmanii lui Isus, precum că discipolii i-au furat trupul neînsufleţit (28:13 Matei). Există patru posibilităţi ale acestei dispariţii:

1. Inamicii i-au furat trupul neînsufleţit. Dacă acesta ar fi cazul (ceea ce ei niciodată nu au afirmat), atunci ei la sigur ar fi livrat acest trup neîsufleţit pentru a stopa răspîndirea creştinismului în toate oraşele unde a avut loc crucificarea. Dar ei nu au putut furniza acestea.
2. Prietenii săi i-au furat trupul. Aceasta este unul dintre primele zvonuri (28:11-15). Este oare aceasta posibil? Au fost ei capabili a depăşi gărzile de la intrarea în mormînt? Mult mai important este dacă ei ar fi pregătiţi a începe a propovădui credinţa cu aceeaşi autoritate asemănătoare lui Isus? Ar fi ei riscat vieţile lor şi ar fi ei de acord a lupta pentru ceva ce ei ştiau că este fals?
3. Isus nu decedase ci doar se afla fără cunoştinţă cînd a fost dus în mormîntul său. El s-a trezit, a mişcat piatra la o parte, ia învins pe ostaşi şi a fugit din istorie după cîteva întruniri cu discipolii săi, după care el i-a convins pe aceştia precum că el va renaşte din morţi. Nici măcar inamicii lui Isus nu au presupus această variantă. El la sigur era mort. Romanii au fost martori ai acesteia. Piatra de la intrarea în mormînt nu putea fi mişcată de unul singur din interior, mai ales după ce această persoană a fost străpunsă cu o suliţă şi a petrecut 6 ore crucificat.
4. Dumnezeu l-a înviat pe Isus din morţi. Acestea sunt cele spuse de El că se vor întîmpla. S-a întimplat aşa cum au prescris discipolii. Dar atît timp cît există o explicaţie logică a reînvierii, oamenii moderni consideră că nu ar trebui să recurgem la explicaţii supranaturale. Este oare aceasta rezonabil? Nu sunt de acord. Desigur noi nu dorim să fim prea naivi, dar nici să neglijăm adevărul, chiar dacă este un pic ciudat. Trebuie să realizăm faptul că angajamentele noastre sunt afectate mult de către preferinţele noastre – din starea de lucruri ce vor apărea la suprafaţă din adevărul reînvierii sau din urma celor ce vor răsări din minciunile referitor la reînviere. În cazul în care mesajul lui Isus te- a orientat spre realitatea referitor la Dumnezeu şi necesitatea de a ierta, spre exemplu, dogma anti-supranaturală îşi poate pierde autoritatea asupra minţii tale. Ar putea oare această deschidere sufletească să nu prezinte un prejudiciu referitor la reînviere, ci libertatea de prejudiciu împotriva acesteea?

3. Discipolii s-au transformat apoape imediat după crucificare din nişte bărbaţi lipsiţi de speranţă şi plini de frică (Luca 24:21, John 20:19) în nişte persoane încrezute în sine şi martori confidenţi ai reînvierii (Actele 2:24,3:15, 4:2).

Explicaţia acestora referitor la această schimbare este faptul că ei au fost autorizaţi a fi martori ai reînvierii lui Cristos (Actele 2:32).Cea mai renumită explicaţie de bază este că încrederea în sine a discipolilor se datora halucinaţiilor. Există nenumărate probleme legate de această teorie. Discipolii nu erau naivi dar destul de sceptici atît înainte de reînviere cît şi după. (Marc 9:32, Luca 24:11, John 20:8-9, 25). Mai mult decît atît, este oare predarea nobilă a celora ce au fost martori ai reînvierii lui Cristos baza ce provoacă halucinaţiile? Dar cum rămîne cu scrisoarea lui Paul către Romani? Eu personal consider că acest intelectual gigant şi spirit foarte transparent ce ar fi dificil al considera dus în eroare sau înşelat, dar şi el susţine că l-a văzut pe Cristos reînviind.

4. Paul susţine faptul că nu doar el de unul singur a fost martor al reînvierii, ci şi alte 500 de persoane, ce încă erau în viaţă cînd el a declarat acestea public.

„Apoi El s-a ivit altor 500 de fraţi împreună, mulţi dintre care sunt încă în viaţă, deşi unii au adormit” (1 Corinthians 15:6). Cele susţinute mai sus sunt justificate deoarece acestea sunt cele scrise grecilor care erau destul de sceptici referitor la aşa afirmaţii cînd mulţi dintre aceşti martori mai erau în viaţă. Aceasta ar fi fost o afirmaţie destul de riscantă dacă ar fi fost posibil de demonstrat contrariul după doar o investigaţie superficială.

5. Existenţa veritabilă a unui imperiu înfloritor ce ar fi cucerit bisericile creştine din timpurile străvechi susţine afirmaţia referitor la adevărul reînvierii.

Biserica a răspîndit puterea afirmaţiilor precum că Isus a reînviat din morţi şi Domnul şi-a demonstrat puterea sa asupra morţii. Acesta este mesajul ce s-a răspîndit în jurul lumii. Puterea sa de a pătrunde în noi culturi şi de a crea un nou adept al lui Dumnezeu a fost o puternică declaraţie de adevăr.

6. Convertirea Apostolului Paul susţine adevărul despre reînviere.

El pledează către o audienţă parţial susţinătoare în 1:11-17 precum că credinţa sa provine de la reînvierea lui Cristos, şi nu de la muritori. El argumentează acestea prin faptul că înainte de experienţa sa în Drumul Damascus cînd el l-a văzut pe Isus reînviat el era un oponent înfocat al credinţei creştine (Actele 9:1). Dar acum, spre uimirea tuturor, el îşi riscă viaţa pentru credinţă (Actele 9:24:25). Explicaţia sa : Isus reînviat i s-a ivit şi l-a autorizat să răspîndească misiunea gentilă (Actele 26:15-18). Putem noi să credem în acest argument? Aceasta duce spre următorul argument.

7.Martorii Noului Testament nu sunt naivi sau înşelaţi.

În ce mod dai crezare unui martor? Cum decizi dacă să dai crezare mărturiilor unei persoane? Decizia de a crede în spusele unuia nu este la fel ca şi rezolvarea unei ecuaţii matematice. Certitudinea este de alt gen, care de fapt ar putea fi doar o afirmaţie (Eu am încredere în mărturiile soţiei mele precum că ea este devotată). Cînd un martor decedează, noi putem să-l caracterizăm doar reieşind din cele scrise de el însuşi sau cele spuse despre el de către cei ce l-au cunoscut. Cum de Petru şi John şi Matei şi Paul s-au adunat?

Părerea mea este că (şi în acest moment noi putem trăi veridic doar din părerile personale – Luca 12:57), din cele scrise de aceşti oameni putem realiza că ei nu sunt nişte persoane naive, uşor de înşelat. Părerile şi gindurile lor sunt profunde. Angajamentele lor sunt cumpătate şi atent formulate. Învăţămintele lor sunt coerente şi nu par a fi invenţii ale unor persoane instabile. Standartele morale şi spirituale sunt destul de înalte. Vieţile acestor persoane sunt devotate în totalmente adevărului şi cinstei lui Dumnezeu.

8. Există o autoautentificare a gloriei, credinţei în moartea lui Cristos şi reînvierea, după cum sunt relatate de către martorii biblici.

Noul Testament ne învaţă precum că Dumnezeu a trimis Spiritul Sfînt pentru al glorifica pe Isus ca Fiul lui Dumnezeu. Isus a spus:”Cînd Spiritul adevărului vine, el te va ghida către adevăr... El mă va glorifica pe mine” (John 16:13). Spiritul Sfînt nu face aceasta prin susţinerea că Isus a înviat din morţi, ci prin deschiderea ochilor nostri a vedea auto autentificarea gloriei lui Cristos prin relatarea vieţii sale, morţii şi reînvierii. El ne oferă şansa sa-l vedem pe Isus aşa precum El era în realitate, irezistibil de adevărat şi frumos. Apostolii au caracterizat starea noastră de orbire şi soluţia acesteea în felul următor :”Domnul acestei lumi le-a orbit minţile celor necredincioşi, pentru a-i împiedica a vedea lumina credinţei în gloria lui Cristos, care este imaginea lui Dumnezeu... Pentru Dumnezeu, care spune : Lasă lumina să străbată din întuneric, a crescut în inimile noastre pentru a ne oferi cunoştinţe ale gloriei lui Dumnezeu în faţa lui Isus Cristos” (2 Corinthians 4:4,6).

Păstrarea adevărului despre crucificarea şi reînvierea lui Cristos nu este pur şi simplu rezultatul unui raţionament corect referitor la evenimentele istorice, ci este rezultatul unei iluminări spirituale a vedea acele fapte în forma lor reală: o revelaţie a adevărului şi gloriei lui Dumnezeu în faţa lui Cristos – care este acelaşi ieri, astăzi şi pentru totdeauna.

Pastorul John