Cel mai mare eveniment din istorie

De la Gospel Translations Romanian

Două paradoxuri în moartea lui Isus Hristos

Cel mai mare eveniment din istoria lumii este, fără îndoială, un eveniment complex.

1) De exemplu, din moment ce Isus Hristos este atât om cât şi Dumnezeu, înseamnă oare că atunci când a murit El a murit și Dumnezeu? Pentru a răspunde la această întrebare, trebuie să discutăm despre cele două naturi ale lui Hristos, cea divină şi cea umană. În anul 451 d.Hr. sinodul de la Calcedon a definit natura duală a lui Hristos și această definiție a fost acceptată ca fiind învăţătura ortodoxă a Scripturii. Sinodul de la Calcedon a spus:

Noi învăţăm într-un glas că mărturisim … pe Unul şi Acelaşi Hristos, Fiul, Domnul, Unul Născut, cunoscându-se în două firi, fără amestecare, fără schimbare, fără împărţire, fără despărţire, deosebirea firilor nefiind nicidecum stricată din pricina unimii, ci mai degrabă păstrându-se însuşirile fiecărei firi într-o singură persoană şi într-o singură prezență, nu împărţindu-se sau despărţindu-se în două ipostaze, ci Unul şi Acelaşi Fiu, Unul Născut, Dumnezeu, Cuvântul, Domnul Isus Hristos.

Natura divină este nemuritoare (Romani 1:23; 1 Timotei 1:17). Ea nu poate muri pentru că este din Dumnezeu. Prin urmare, atunci când a murit Hristos, a murit natura Sa umană. Misterul unirii dintre natura divină şi cea umană în această experienţă a morții nu ne este dezvăluit. Ceea ce ştim este că Hristos a murit, şi că, în aceeaşi zi El a mers în Rai ( "Astăzi vei fi cu mine în Rai," Luca 23:43). Prin urmare, se pare că El și-a păstrat cunoștința chiar și în moarte, astfel încât uniunea perpetuă dintre cele două naturi, divină şi umană, nu a trebuit să fie întreruptă, deşi Hristos, în natura sa umană, murise.

2) Un alt exemplu al complexității morții lui Hristos este modul în care Dumnezeu Tatăl a experimentat acest eveniment. Învățătura cea mai frecventă în cercurile evanghelice este că, prin moarte, Hristos a suferit blestemul Tatălui. “Hristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcându-Se blestem pentru noi, - fiindcă este scris:,,Blestemat e oricine este atârnat pe lemn.” (Galateni 3:13). Cine a instituit acest blestem?

Dacă vrem să îndulcim situația, am putea spune că este "blestemul legii." Dar legea nu este o persoană; numai o persoană poate să rostească un blestem. Cel care blestemă prin lege este Dumnezeu, care a scris legea. Prin urmare, moartea lui Hristos pentru păcatele noastre şi pentru încălcarea legii a fost împlinirea blestemului Tatălui.

Acesta este motivul pentru Isus a spus: "Dumnezeul Meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit?" (Matei 27:46). Când Hristos a murit, Dumnezeu a pus asupra lui păcatele poporului Său (Isaia 53:6), pe care le urăște. Şi pentru că urăște păcatul, Dumnezeu Și-a întors fața de la Fiul său, care avea asupra lui păcatele omenirii și L-a lăsat să sufere consecințele morții şi ale blestemului. Mânia Tatălui a fost îndreptată împotriva Lui, în locul nostru. În acest fel, mânia împotriva noastră a fost „ispășită” (Romani 3:25) şi eliminată.

Dar aici este paradoxul. Dumnezeu a aprobat întru totul şi cu bucurie sacrificiul făcut de Fiul. De fapt, această jertfă a fost planificată de Dumnezeu Tatăl, împreună cu Fiul. Și dragostea Lui pentru Dumnezeul-Om, Isus Hristos, care a venit pe pământ, a fost chiar din cauza ascultării care L-a dus pe Isus la cruce. Crucea a fost actul suprem de ascultare și de iubire al lui Isus. Iar Tatăl a aprobat pe deplin și s-a bucurat de această dovadă de ascultare şi de iubire. De aceea, Pavel spune acest lucru uimitor: "Hristos ne-a iubit şi S-a dat pe Sine pentru noi, ca un prinos și ca o jertfă de bun miros lui Dumnezeu" (Efeseni 5:2). Moartea lui Isus a fost o aromă plăcută lui Dumnezeu.

Acesta este un alt aspect glorios al complexității acestui eveniment: Moartea lui Hristos a fost blestemul lui Dumnezeu şi mânia lui Dumnezeu, şi totuşi, în acelaşi timp, a fost pe placul lui Dumnezeu şi o aromă dulce. În timp ce Își întorcea fața de la Fiul Său şi Îl lăsa să moară încărcat cu păcatul nostru, El își găsea plăcerea în ascultarea, dragostea și perfecțiunea Fiului. Prin urmare, să privim cu reverență şi cu o bucurie cutremurătoare la moartea lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Nu există nici un eveniment mai mare în istorie. Nu există nici un alt lucru mai mare la care mințile noastre să reflecteze sau pe care inimile noastre să îl admire. Haideți să stăm aproape de acest eveniment: tot ce este important şi bun se adună aici. Este un loc unde găsim înţelepciune, profunzime și fericire.