Cea mai periculoasă rugăciune a pastorilor

De la Gospel Translations Romanian

Nu cred că putem spune cuvinte mai “periculoase” decât cele întâlnite în rugăciunea “Tatăl nostru”. Nu ştiu dacă există o rugăciune mai radicală. Cred că, mulţi dintre noi, chiar în minister, am ezita să rostim aceste cuvinte dacă le-am înţelege într-adevăr sensul. Am face cel puţin o pauză înainte de a repeta această rugăciune, dacă am înţelege că, de fapt, atragem tulburările din viaţa şi misiunea noastră. Acestei rugăciuni nu i se poate răspunde decât dacă distrugem şi construim din nou multe din lucrurile din viaţa noastră.

Acestea sunt acele cuvinte radicale la care făceam referire: “Vie împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ.” (Matei 6, 10) Trebuie să recunosc că nu aştept Împărăţia lui Dumnezeu cu prea multă bucurie. Vreau anumite lucruri în viaţă şi, nu numai că le vreau, dar ştiu cum, când şi unde le vreau. Vreau ca viaţa şi ministerul să îmi fie liniştite. Vreau ca orarul să îmi fie nederanjat şi previzibil. Vreau ca oamenii să mă respecte şi să mă aprecieze. Vreau să controlez situaţiile şi relaţiile pe care nu le pot evita. Vreau ca oamenii să îmi susţină părerile şi să urmeze sfaturile mele pastorale. Vreau ca iniţiativele mele ministeriale să fie bine-primite şi să aibă success.

Atunci când ămi termin serviciul vreau ca micile mele plăceri din viaţă să îmi fie accesibile. Vreau ca copiii mei să aprecieze faptul că au fost binecuvantaţi cu aşa un tată. Vreau ca soţia mea să fie un ajutor bucuros şi de nădejde al visurilor mele. Nu vreau să sufăr. Nu vreau să duc lipsa. Nu vreau să fiu pus în faţa eşecurilor personale sau ministeriale. Este umilitor să recunoasc, dar vreau să vină împărăţia mea şi voia mea să se facă.

Propria noastră voinţă

Astfel, mă aflu pe aceeaşi linie cu toţi cei din Scriptură, începând de la Cain şi până la Petru, care au dorit propria lor voinţă şi care au urmat propria lor cale. Gândiţi-vă la Regele David. Ce chemare mai mare putea fi decât să faci parte dintr-un regat care nu avea sfârşit, din care avea să se nască Mesia. Dar în regatul claustrofobic al lui David, Batşeba trebuia să fie soţia lui. Îm regatul lui David, Batşeba nu era deja căsătorită. În regatul lui David, el putea să o aibă şi pe Batşeba şi binecuvântarea Domnului asupra regatului său în acelaşi timp. Aşa că, David a acţionat fără râvnă pentru propriul lui popor, uitând că el a fost trimis ca ambasador al unui Regat mult mai mare.

Din păcate, în viaţa şi în misiunea noastră, eu şi voi facem acelaşi lucru. Mă supăr pe cineva nu pentru că a încălcat legea lui Dumnezeu, ci pentru că a încălcat legea mea. Suntem supăraţi pe cineva pentru ei par a întârzia înfăptuirea scopurilor împărăţiei noastre. Sau, ne simţim deznădăjduiţi pentru că Dumnezeu aduce în viaţa noastră cele mai deranjante lucruri, pe care ne străduim din răsputeri să le ocolim.

“Vie împărăţia Ta” este o rugăciune periculoasă pentru că înseamnă moartea suveranităţii noastre. Aceasta înseamnă că viaţa şi ministerul tău vor fi modelate după voia altcuiva. Înseamnă că vei trăi necazurile, discomfortul şi dificultăţile Harului modelator al lui Dumnezeu. Înseamnă că predai centrul universului tău Celui care singur are dreptul să fie acolo. Înseamnă să Îl iubeşti pe Dumnezeu dincolo de orice altceva, iar pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Înseamnă să trăieşti libertatea care vine doar atunci când Dumnezeu rupe lanţul cu tine însuţi. Înseamnă să trăieşti şi să slujeşti pentru o singură adevărată slavă, slava lui Dumnezeu.

Rugăciunea pe care ne-a dat-o Hristos este antidotul împotriva păcatului. De vreme ce păcatul începe în inimă, voi trăi doar în limitele moralităţii stabilite de Dumnezeu atunci când inima mea doreşte voinţa lui Dumnezeu mai mult decât o doreşte pe a mea. Nicio regulă ministerială, niciun plan strategic minunat şi nicio reformă a culturii conducătoare nu pot forma o inimă care se predă pe sine funcţional şi de bună voie Împărăţiei şi Slavei lui Dumnezeu. Numai puternicul Har transformator al lui Dumnezeu poate produce o asemena inimă.

Numai cei care doresc să evadeze din împărăţia sinelui care duce mereu la distrugere şi moarte pot spune “Vie împărăţia Ta” – cuvinte de supunere, cuvinte de protecţie, cuvinte ale harului. Sunteţi gata să spuneţi: “Doamne, mă angajez să fac tot ceea ce fac, să spun tot ceea ce spun, să aleg tot ceea ce aleg de dragul Împărăţiei Tale, nu a împărăţiei mele”? Vă bucuraţi ştiind că, Dumnezeu chemându-vă să trăiţi şi să lucraţi pentru Împărăţia Lui, vă eliberează de legătura pe care singuri aţi făcut-o cu micul vostru regat al sinelui? Căutaţi voi, în fiecare zi, Harul care vă e dat pentru a putea răspunde cu “Da” la aceste întrebări?