A rămâne căsătorit nu ţine de iubire – Partea I

De la Gospel Translations Romanian

Salt la:navigare, căutare

Resurse relevante
Mai mult De John Piper
Index de autori
Mai mult Despre Căsătorie
Index de subiecte
Despre această traducere
English: Staying Married Is Not About Staying in Love, Part 1

© Desiring God

Share this
Misiunea noastră
Aceasta traducere a fost publicată de către Gospel Translations, o formă de pastoraţie accesibilă online, care există pentru a face ca evanghelia centrată pe cărţi şi articole să fie disponibilă gratuit pentru toate naţiunile şi în toate limbile.

Află mai multe (English).
Cum poţi să ne ajuţi
Dacă ştii bine limba engleză, te poţi oferi ca voluntar pentru a traduce.

Află mai multe (English).

De John Piper Despre Căsătorie
Parte a seriei Marriage Christ and Covenant: One Flesh for the Glory of God

Traducere de Ana-Monica Cojocarescu

Review Ne poţi ajuta prin Află mai multe (English).


Facere 2, 18-25

Şi a zis Domnul Dumnezeu: "Nu este bine să fie omul singur; să-i facem ajutor potrivit pentru el". 19. Şi Domnul Dumnezeu, Care făcuse din pământ toate fiarele câmpului şi toate păsările cerului, le-a adus la Adam, ca să vadă cum le va numi; aşa ca toate fiinţele vii să se numească precum le va numi Adam. 20. Şi a pus Adam nume tuturor animalelor şi tuturor păsărilor cerului şi tuturor fiarelor sălbatice; dar pentru Adam nu s-a găsit ajutor de potriva lui. 21. Atunci a adus Domnul Dumnezeu asupra lui Adam somn greu; şi, dacă a adormit, a luat una din coastele lui şi a plinit locul ei cu carne. 22. Iar coasta luată din Adam a făcut-o Domnul Dumnezeu femeie şi a adus-o la Adam. 23. Şi a zis Adam: "Iată aceasta-i os din oasele mele şi carne din carnea mea; ea se va numi femeie, pentru că este luată din bărbatul său. 24. De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va uni cu femeia sa şi vor fi amândoi un trup. 25. Adam şi femeia lui erau amândoi goi şi nu se ruşinau.

Printre predicile noastre importante îmi fac timp pentru unele subiecte care par a fi urgente. Căsătoria este mereu o chestiune importantă. Niciodată nu a existat generaţie care să preţuiască căsătoria la adevărata ei valoare. Prăpastia dintre viziunea biblică asupra căsătoriei şi cea omenească este şi a fost mereu imensă. Unele culturi din istorie respectă importanţa şi permanenţa căsătoriei mai mult decât altele. Unele, ca şi a noastră, au atitudini foarte liberale în ceea ce priveşte căsătoria, iar viziunea biblică apare ca fiind ridicolă în faţa multor oameni.

Viziunea lui Iisus despre căsătorie

Aceeaşi atitudine era întâlnită şi în vremea lui Iisus, iar acum este mult mai rău. Atunci când Iisus a arătat imaginea căsătoriei pe care Dumnezeu a voito pentru poporul Său, Apostolii i-au spus: „Dacă astfel este pricina omului cu femeia, nu este de folos să se însoare” (Matei 19, 10). Cu alte cuvinte, viziunea lui Hristos despre adevărata menire a căsătoriei era atât de mult diferită de cea a Apostolilor, încât aceştia nici măcar nu îşi imaginau că poate însemna ceva bun. Iar faptul că o asemenea viziune era, de fapt, legea supremă, era de neînchipuit.

Dacă aceasta era situaţia în societatea evreiască, sobră de pe vremea Mântuitorului, vă imaginaţi cât de ridicolă apare instituţia căsătoriei în societatea actuală, când propria fiinţă este idolul nostru, doctrina aplicată este independenţa, autonomia, actul central de manifestare în societate este distracţia, altarele noastre sunt reprezentate de cinematograf şi televiziune, iar actul cel mai sacru a devenit un act sexual fără niciun fel de inhibiţii.

O asemenea cultură va găsi că slava unei căsătorii, aşa cum apare ea în viziunea lui Hristos, este virtual imposibilă. Iisus ne-ar spune astăzi, după ce ne-ar fi dezvăluit deja misterul adevăratei căsătorii, aceleaşi lucruri pe care le-a spus şi compatrioţilor săi: „Iar El le-a zis: Nu toţi pricep cuvântul acesta, ci aceia cărora le este dat. Că sunt fameni care s-au născut aşa din pântecele mamei lor; sunt fameni pe care oamenii i-au făcut fameni, şi sunt fameni care s-au făcut fameni pe ei înşişi, pentru împărăţia cerurilor. Cine poate înţelege să înţeleagă.” (Matei 19:11-12)

Viziunea biblică asupra căsătoriei

Voi începe cu presupunerea că păcatele şi egoismul nostru, contextul cultural fac aproape imposibil să simţim minunea scopului lui Dumnezeu atunci când vorbeşte despre căsătoria dintre un bărbat şi o femeie. Faptul că trăim într-o societate care poate măcar concepe – să nu vorbim despre faptul că apără – ca doi bărbaţi sau două femei să îşi construiască o relaţie şi să o denumească căsătorie, arată că colapsul societăţii noastre în dezmăţ, barbarie şi anarhie nu este departe.

Vorbesc despre toate acestea cu speranţa că poate toate aceste lucruri vă vor trezi la realitatea unei viziuni asupra căsătoriei mult mai înaltă, mai puternică şi mai splendidă decât orice altceva din această cultură – sau decât voi înşivă – decât v-aţi imaginat vreodată. Măreţia şi frumuseţea căsătoriei este dincolo de puterea noastră de înţelegere, fără Revelaţia divină şi fără lucrarea iluminatoare şi descoperitoare a Duhului Sfânt. Lumea nu poate cunoaşte adevărata însemnătate a căsătoriei fără să înveţe acest lucru de la Dumnezeu. Omul nu are capacitatea de a vedea, primi sau simţi minunea a ceea ce a intenţionat Dumnezeu să fie căsătoria. Mă rog la Dumnezeu ca acest mesaj să vă fie folos pentru a vă elibera de o viziune asupra căsătoriei limitată, lumească, contaminată din punct de vedere cultural, egoistă, fără Hristos, fără Dumnezeu, în general, intoxicată de romantism, lipsită de orice temei biblic.

Căsătoria este esenţa lui Dumnezeu

Cel mai important lucru pe care îl înţelegem din Biblie este faptul că mariajul, căsătoria este voia lui Dumnezeu, iar scopul ei ultim este slava lui Dumnezeu. Acestea sunt cele două puncte asupra cărora vreau să insist. Cel mai important, căsătoria este făcătura lui Dumnezeu. Căsătoria este esenţa lui Dumnezeu. Dar să lăsăm Biblia să îşi spună cuvântul şi să imprime în noi aceste lucruri, unul câte unul.

1. Căsătoria este voia lui Dumnezeu

În primul rând, căsătoria este voia lui Dumnezeu, iar pentru a înţelege aceasta, implicit sau explicit, avem cel puţin patru căi în text.

a) Căsătoria a fost modelul lui Dumnezeu

Căsătoria este modelul lui Dumnezeu pentru că a fost modelul Lui la Creaţia omului, ca bărbat şi femeie. Bineînţeles, aceasta era clar mai devreme în Facere 1, 27-28: „Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie. Şi Dumnezeu i-a binecuvântat, zicând: "Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l supuneţi; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului, peste toate animalele, peste toate vietăţile ce se mişcă pe pământ şi peste tot pământul!"” Dar este, de asemenea, clar şi în aceste cugetări pe care le găsim în Facere 2, 18-25. În versetul 18 este Dumnezeu, nu omul, care spune că nu este bună singurătatea pentru om şi Însuşi Dumnezeu completează modelul creaţiei, adică bărbat şi femeie în căsătorie: „Nu este bine ca să fie omul singur; Îi voi face lui ajutor pe măsură.” Nu trebuie pierdută din vedere această declaraţie atât de importantă – Însuşi Dumnezeu va face o fiinţă perfect potrivită pentru el – o soţie.

Apoi, el trece toate animalele prin faţa Sa ca să vadă că nicio altă făptură nu îi este egală. Această fiinţă trebuie creată numai din om, astfel încât să fie din esenţa lui, pentru a fi un om creat după imaginea lui Dumnezeu, aşa cum este spus în Facere 1, 27. Astfel că citim în versetele 21-22 „Atunci a adus Domnul Dumnezeu asupra lui Adam somn greu; şi, dacă a adormit, a luat una din coastele lui şi a plinit locul ei cu carne. Iar coasta luată din Adam a făcut-o Domnul Dumnezeu femeie şi a adus-o la Adam.” Dumnezeu a făcut-o. Textul se termină cu următoarele cuvinte în versetele 24b-25: „şi vor fi amândoi un trup. Adam şi femeia lui erau amândoi goi şi nu se ruşinau.” Cu alte cuvinte, totul se îndreaptă spre căsătorie. Astfel, primul lucru pe care îl putem spune despre căsătorie ca fiind un dat de la Dumnezeu, este faptul că mariajul a fost modelul lui Dumnezeu dintru începuturi, de când a creat omul ca bărbat şi femeie.

b) Dumnezeu a condus prima mireasă

Căsătoria este datul lui Dumnezeu pentru că El personal şi-a acordat onoarea de a fi primul Tată care conduce mireasa, după cum găsim în Facere 2, 22: „Iar coasta luată din Adam a făcut-o Domnul Dumnezeu femeie şi a adus-o la Adam.” Nu a ascuns-o pentru a-l pune pe Adam să o caute. El a făcut-o; apoia condus-o. Într-un sens mai profund, El a zămislit-o. Şi acum, deşi era a Lui prin virtutea creaţiei, El a dat-o bărbatului prin această relaţie absolut nouă, numită căsătorie, contrar tuturor celorlalte relaţii din lume.

c) Dumnezeu a decretat căsătoria ca act

Căsătoria este datul lui Dumnezeu pentru că El nu numai că a creat femeia aşa cum e ea şi a adus-o bărbatului aşa cum orice tată îşi aduce fiica către soţul ei, dar şi pentru că Dumnezeu a decretat căsătoria ca act. El a făcut aceasta în versetul 24: „De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va uni cu femeia sa şi vor fi amândoi un trup.” Cine vorbeşte în versetul 24? Ne vorbeşte autorul Facerii. Şi ce spunea Iisus despre autorul Facerii? El spunea că e Moise (cf. Luca 24, 44) şi că Moise a fost inspirat de Dumnezeu, ceea ce înseamnă că ce a spus Moise, a spus Dumnezeu. Ascultaţi bine ce scrie la Matei 19, 4-5: „Răspunzând, El a zis: N-aţi citit că Cel ce i-a făcut de la început i-a făcut bărbat şi femeie? Şi a zis: Pentru aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de femeia sa şi vor fi amândoi un trup.” Iisus a spus că Facere 2, 24 este Cuvântul lui Dumnezeu. Astfel, căsătoria este datul lui Dumnezeu pentru că El a instituit-o ca act – „Pentru aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de femeia sa şi vor fi amândoi un trup.”

d) Dumnezeu săvârşeşte uniunea într-un singur trup

Ceea ce ne duce la cel de-al patrulea motiv pentru care căsătoria este datul lui Dumnezeu: devenind un singur trup, care este scopul adevărat al căsătoriei, devine un act săvârşit de Dumnezeu.

Versetul 24 reprezintă cuvintele lui Dumnezeu pentru instituţia căsătoriei. Dar aşa cum Dumnezeu fusese cel care a luat femeia din coasta bărbatului (cf. Facere 2, 21), tot Dumnezeu este Acela care săvârşeşte şi sfinţeşte fiecare căsătorie ca fiind un trup, pe care omul nu are voie să o distrugă. Acest lucru este implicit aici în Facere 2, 24, dar Iisus explică clar în Marcu 10, 8-9. El citează Facere 2, 24 apoi adaugă un comentariu care este ca un tunet în favoarea strălucirii căsătoriei ca taină. „Şi vor fi amândoi un trup; aşa că nu mai sunt doi, ci un trup. Deci ceea ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu mai despartă.”

Atunci când un cuplu îşi rosteşte jurămintele şi îşi consumă aceste jurăminte prin unirea trupească, nu bărbatul femeia, pastorul sau părintele sunt personajele principale, ci Dumnezeu. Dumnezeu îi însoţeşte pe soţ şi pe soţie în unirea într-un singur trup. Dumnezeu face asta. Dumnezeu face asta! Lumea nu ştie acest lucru. Şi de aceea căsătoria este tratată atât de lejer. Iar creştinii se comportă uneori ca şi când nu ar şti acest lucru, şi acesta este unul dintre motivele pentru care căsătoria în biserică nu este percepută ca o adevărată minune, aşa cum ar trebui. Căsătoria este datul lui Dumnezeu pentru că este o uniune într-un singur trup pe care El Însuşi o săvârşeşte.

Ca o sumă a celor spuse mai sus, cel mai important lucru pe care îl putem spune despre căsătorie este faptul că ea este un dat de la Dumnezeu, pentru că El a făcut-o:

  1. pentru că a fost modelul creaţiei Lui;
  2. pentru că El Însuşi a condus prima mireasă la altar;
  3. pentru că El a instituit căsătoria ca act: lasă-ţi părinţii, uneşte-te cu femeia ta, deveniţi un singur trup;
  4. şi pentru că această uniune într-un singur trup este stabilită de Dumnezeu Însuşi în fiecare căsătorie.

O singură privire aruncată în măreţia căsătoriei vine din faptul că vedem că Dumnezeu Însuşi este marele autor. Căsătoria este creaţia Lui. Este de la El şi prin El. acesta este lucrul cel mai important pe care îl putem spune despre căsătorie. Şi acum vom vedea că este pentru El.

2. Căsătoria este pentru Slava lui Dumnezeu

Lucrul fundamental pe care îl găsim în Biblie despre căsătorie este că ea există pentru Slava lui Dumnezeu. Căsătoria este opera şi imaginea lui Dumnezeu. Este instituită de Dumnezeu pentru a-I arăta Slava, aşa cum nicio altă instituţie nu o poate face.

Cel mai uşor mod de a vedea acest lucru clar este să revenim la Facere 2, 24 şi trimiterea de la Efeseni 5, 31-32. În Geneză Dumnezeu spune „De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va uni cu femeia sa şi vor fi amândoi un trup.” Ce fel de relaţie este aceasta? Cum sunt ţinuţi împreună aceşti doi oameni? Pot ei să treacă din soţ în soţ? Această relaţie îşi are rădăcinile în romantism? Sau poate dorinţa sexuală? Nevoia de companie? Convenienţe ce ţin de cultură? Ce este aceasta? Ce o susţine?

Misterul căsătoriei revelat

Cuvintele uneşte-te cu soţia ta şi veţi deveni amândoi un trup ne conduc cu gândul la ceva mult mai adânc şi stabil decât recăsătorirea şi adulterul ocazional. Este vorba aici despre căsătorie ca legământ sacru înrădăcinat în angajamente sacre care stau împotriva tuturor furtunilor din „până la adânci bătrâneţi”. Dar aceasta este doar implicit explicată aici. Eadevine explicită atunci când taina căsătoriei este revelată în Efeseni 5, 31-32.

Sfântul Apostol Pavel citează Facerea 2, 24 în versetul 31 „De aceea, va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va alipi de femeia sa şi vor fi amândoi un trup.” Iar apoi îi dă această interpretare extrem de importantă în versetul 32: „Taina aceasta mare este; iar eu zic în Hristos şi în Biserică.” Cu alte cuvinte, căsătoria este modelată după legământul stabil dintre Hristos şi Biserică. Hristos s-a gândit la El ca fiind Mirele care vine în întâmpinarea miresei Lui, poporul ales al lui Dumnezeu (Matei 9, 15; 25, 1 ş.u.; Ioan 3, 29). Sfântul Apostol Pavel ştia că misiunea lui era să adune mireasa – adevăratul popor al lui Dumnezeu care să creadă în Hristos – şi să i-o ducă Lui. În II Corinteni 11, 2 el spune: „Căci vă râvnesc pe voi cu râvna lui Dumnezeu, pentru că v-am logodit unui singur bărbat, ca să vă înfăţişez lui Hristos fecioară neprihănită.”

Hristos ştia că va trebui să plătească zestrea sângelui Său pentru mireasa Lui. El a numit această relaţie noul legământ – „Acest pahar este Legea cea nouă, întru Sângele Meu, care se varsă pentru voi.” La acest lucru se referă Sfântul Apostol Pavel când spune că căsătoria este o mare taină: „Iar eu spun în Hristos şi în Biserică.” Hristos a obţinut Biserica prin Sângele Lui şi a încheiat un nou legământ cu ea, o căsătorie indestructibilă.

Cum spuneam şi mai sus căsătoria există pentru Slava lui Dumnezeu. Adică, există pentru a-L slăvi pe Dumnezeu, pentru a-L revela pe El. şi acum vedem cum: căsătoria este modelată după relaţia lui Hristos cu Biserica, astfel că cel mai important înţeles şi scopul ultim al căsătoriei este punerea acestei relaţii a lui Hristos cu Biserica pe primul loc. de aceea există căsătoria. Dacă eşti căsătorit, de aceea eşti căsătorit.

Hristos nu îşi va părăsi niciodată soţia

De aceea, a rămâne căsătorit nu ţine de iubirea partenerului. Ţine de păstrarea legământului. „Până moartea ne va despărţi” sau „până la adânci bătrâneţi” este legământul sacru - acelaşi legământ pe care l-a făcut Hristos Bisericii Sale când a murit pentru ea. De aceea, ce face divorţul şi recăsătoria atât de urât în ochii lui Dumnezeu nu este numai ruperea legământului dintre cei doi soţi, ci ruperea legământului cu Hristos. Hristos nu îşi va părăsi niciodată soţia. Niciodată. Poate că vor exista momente de distanţare şi retragere din partea noastră, dar Hristos îşi va păstra mereu legământul. Căsătoria este imaginea acestui legământ! Acesta este lucrul cel mai important pe care îl putem spune despre ea.

Mai am atât de multe de spus despre acest subiect, aşa că am decis să reiau această temă si săptămâna viitoare. Acesta este subiectul, cu ajutorul lui Dumnezeu. Facerea 2, 25 spune „Adam şi femeia lui erau amândoi goi şi nu se ruşinau.” De ce se termină istoria biblică despre instituirea căsătoriei cu această imagine, chiar înainte de Cădere? Răspunsul ne va conduce, cred, către ceea ce sper eu ne va ajuta pe toţi în căsătoriile noastre să împlinim marele scop pe care Dumnezeu şi l-a propus.

Acum, aţi vrea să vă rugaţi împreună cu mine ca Dumnezeu să înlocuiască în Biserică şi între noi legămintele false, nebiblice, distrugătoare de căsătorii cu dorinţele unui legământ cu Hristos?