9 Caracteristici Ale Unei Biserici Sãnãtoase/Disciplina Biblicã a Bisericii

De la Gospel Translations Romanian

Salt la:navigare, căutare

Resurse relevante
Mai mult De Mark Dever
Index de autori
Mai mult Despre Natura bisericii
Index de subiecte
Despre această traducere
English: Nine Marks of a Healthy Church/Biblical Church Discipline

© 9Marks

Share this
Misiunea noastră
Aceasta traducere a fost publicată de către Gospel Translations, o formă de pastoraţie accesibilă online, care există pentru a face ca evanghelia centrată pe cărţi şi articole să fie disponibilă gratuit pentru toate naţiunile şi în toate limbile.

Află mai multe (English).
Cum poţi să ne ajuţi
Dacă ştii bine limba engleză, te poţi oferi ca voluntar pentru a traduce.

Află mai multe (English).

De Mark Dever Despre Natura bisericii
Capitolul 8 al cărţii 9 Caracteristici Ale Unei Biserici Sãnãtoase

Traducere de 9Marks

A ºaptea caracteristicã a unei biserici sãnãtoase este o practicã curentã a disciplinei în bisericã. O practicã biblicã a disciplinei în bisericã dã sens faptului de a fi membru al bisericii. Deºi a fost practicatã de biserici în mod curent încã din vremea lui Hristos, acum s-a depãrtat de la starea normalã a bisericii evanghelice în decursul ultimelor generaþii.

Noi oamenii am fost originar creaþi pentru a purta chipul lui Dumnezeu, pentru a fi o mãrturie a caracterului lui Dumnezeu manifestat cãtre creaþia Lui (Geneza 1:27). Deci nu este nici o surprizã faptul cã de-a lungul Vechiului Testament, aºa cum Dumnezeu a creat un popor pentru El, l-a instruit în sfinþenie, pentru ca astfel caracterul lor sã se apropie de al Sãu (Levitic 19:2, Proverbe 24:1,25). Aceasta a fost baza pentru corectarea ºi chiar pentru excluderea unora din comunitate în Vechiul Testament (ca în Numeri 15:30-31), ºi de asemeni este baza pentru formarea bisericii Noi Testamentare (vezi II Corinteni 6:14-7:1; 13:2; I Timotei 6:3-5; II Timotei 3:1-5).

Totuºi aceastã idee pare foarte negativistã oamenilor de azi. Pânã la urmã, nu a interzis Domnul Isus judecata în Matei 7:1? Cu siguranþã Isus a interzis judecata într-un anumit sens în Matei 7:1; dar în aceeaºi evanghelie, Isus deasemeni ne cheamã foarte clar la a-i mustra pe cei ce pãcãtuiesc, chiar pânã la a-i mustra public (Matei 15:15-17; comparaþi cu Luca 17:3). Deci, orice ar fi vrut sã spunã Isus prin judecare în Matei 7:1, cu siguranþã nu a vrut sã excludã toate înþelesurile cuvântului “judecatã”.

Dumnezeu însuºi este un judecãtor. El a fost un judecãtor în Grãdina Edenului ºi noi rãmânem sub judecata Lui atât timp cât rãmânem în pãcatele noastre. În Vechiul Testament, Dumnezeu a judecat ºi naþiuni ºi indivizi, iar în Noul Testament noi creºtinii suntem atenþionaþi cã faptele noastre vor fi judecate (vezi 1 Corinteni 3). În dragoste Dumnezeu κi disciplineazã copiii, ºi în mânie El va condamna ceea ce nu este dumnezeiesc (vezi Evrei 12). Bineînþeles, în ultima zi, Dumnezeu se va revela pe Sine ca Judecãtor (vezi Apocalipsa 20). În toate aceste judecãþi, Dumnezeu nu greºeºte niciodatã, El este întotdeauna drept (vezi Iosua 7; Matei 23; Luca 2; Fapte 5; Romani 9).

Este o surprizã pentru mulþi astãzi sã înveþe cã Dumnezeu pretinde ºi altora sã judece de asemeni. Statului i-a fost datã responsabilitatea de a judeca (vezi Romani 13). Ni se spune sã ne judecãm pe noi înºine (vezi 1 Corinteni 11:28; Evrei 4; 2 Petru 1:5). De asemeni ni se spune sã ne judecãm unii pe alþii în bisericã (totuºi nu în modalitatea finalã prin care judecã Dumnezeu). Cuvintele Domnului Isus în Matei 18, ale lui Pavel în 1 Corinteni 5-6, ºi multe alte pasaje aratã desluºit cã biserica trebuie sã exercite judecata în interiorul ei ºi cã aceastã judecatã este pentru rãscumpãrare, nu cu scopuri rãzbunãtoare (Romani 12:19). În cazul curvarului din Corint, ºi a învãþãtorilor mincinoºi din Efes, Pavel spune cã aceºtia ar trebui excluºi din bisericã ºi daþi pe mâna lui Satan, ca sã poatã învãþa mai bine ºi astfel sufletele lor sã fie mântuite (vezi 1 Corinteni 5; 1 Timotei 1).

Nu este surprinzãtor faptul cã ar trebui sã fim instruiþi sã judecãm. Pânã la urmã, dacã noi nu putem spune cum un creºtin nu trãieºte, cum putem spune cum el ori ea trãieºte? Una din grijile mele referitoare la multe programe de disciplinare ale multor biserici este cã lor le place sã toarne apã în gãleþi sparte—toatã atenþia este datã apei ce este turnatã, ºi nu se gândesc deloc la modul în care aceasta este primitã sau pãstratã.

Un autor care scrie despre creºterea bisericilor ºi-a adunat recent sfaturile pentru a ajuta o bisericã sã creascã: “Deschideþi uºa din faþã ºi închideþi uºa din spate.” Prin aceasta, el vrea sã spunã cã ar trebui sã lucrãm pentru a face o bisericã mai accesibilã oamenilor ºi sã ne facem mai bine treaba dupã ce o persoanã a venit deja la bisericã. Ambele scopuri sunt bune. Totuºi, cei mai mulþi dintre pastorii de azi deja aspirã la a avea biserici cu astfel de uºi principale deschise ºi uºi din spate închise. De fapt, încercarea noastrã de a urma un model biblic ar trebui sã ne conducã la urmãtoarea strategie: “Închideþi uºa din faþã ºi deschideþi uºa din spate.” Cu alte cuvinte, pe de-o parte, faceþi mai dificilã aderarea iar pe de altã parte înlesniþi excluderea. Astfel de acþiuni vor ajuta biserica sã redobândeascã fermecãtoarea distincþie faþã de lume pe care Dumnezeu a intenþionat ca ea sã o aibã.

Disciplina ar trebui mai întâi reflectatã în modul prin care noi ca ºi biserici acceptãm noi membri. Cerem noi ca acei viitori membri sã fie cunoscuþi ca persoane ce-ºi trãiesc viaþa onorându- L pe Hristos? Înþelegem noi seriozitatea angajamentului pe care li-l facem ºi pe care ei ni-l fac? Dacã suntem mai atenþi atunci când recunoaºtem ºi primim noi membri, vom avea mai puþine ocazii sã practicãm disciplina corectivã mai târziu în bisericã.

Cu siguranþã, orice fel de disciplinare în bisericã poate fi aplicatã eronat. În Noul Testament, suntem învãþaþi sã nu-i judecãm pe alþii pentru motive pe care noi li le imputãm (vezi Matei 7:1), sau sã ne judecãm unii pe alþii pentru motive ce nu sunt esenþiale (Romani 14-15). Aceastã idee este plinã de probleme în aplicarea pastoralã, dar trebuie sã ne amintim cã viaþa creºtinã în totalitate este dificilã, ºi deschisã abuzului. Dificultãþile noastre nu ar trebui folosite ca o scuzã pentru a lãsa ceva nepracticat. Fiecare bisericã localã are responsabilitatea de a judeca viaþa ºi învãþãtura liderilor ei, ºi chiar a membrilor ei, mai ales cã fiecare dintre ei ar putea compromite mãrturia bisericii pentru evanghelie (vezi Fapte 17; I Corinteni 5; I Timotei 3 ; Iacov 3:1; II Petru 3; II Ioan).

Disciplina biblicã a bisericii este o simplã ascultare de Dumnezeu ºi o simplã mãrturisire cã avem nevoie de ajutor. Iatã 5 motive pozitive pentru o astfel de disciplinã corectivã a bisericii. Scopul ei este pozitiv (1) pentru cel disciplinat (2) pentru alþi creºtini care vãd pericolul pãcatului, (3) pentru sãnãtatea unei biserici ca întreg ºi (4) pentru mãrturia colectivã a bisericii. Dar mai mult decât toate, (5) sfinþenia noastrã trebuie sã reflecte sfinþenia lui Dumnezeu. Ar trebui sã însemne ceva faptul cã eºti membrul unei biserici, nu de dragul mândriei noastre, ci de dragul Numelui lui Dumnezeu. Disciplina unei biserici biblice reprezintã o altã caracteristicã a unei biserici sãnãtoase.