Sfânt, Sfânt, Sfânt este Domnul Oştirilor

De la Gospel Translations Romanian

Isaia 6:1-8

Pe data de 1 Iunie, 1973, Charles Colson l-a vizitat pe prietenul său Tom Philips, pe când toată presa scria despre Watergate. El a rămas uimit și șocat de cuvintele lui Philip: “l-am acceptat pe Isus Cristos”. Totuși a văzut că Tom avea pacea pe care el nu o avea. Când Colson a părăsit casa, n-a mai putut să se abțină și a început să plângă foarte tare. El spune:

În acea noapte m-am confruntat cu păcatul meu – nu doar cu lucrurile murdare de la Watergate, ci cu păcatul adânc sădit în mine, răul ascuns care locuiește în inima fiecărui om. Era dureros și nu puteam scăpa. Am strigat la Dumnezeu și m-am trezit în brațele Lui de așteptare. Aceea a fost noaptea în care mi-am predat viața lui Isus Cristos și am început cea mai mare aventură a vieții mele. (Loving God, p.247)

Cuprins 1 Noua înțelegere a lui Dumnezeu a lui Charles Colson 2 Iov îl vede din nou pe Dumnezeu 3 Perseveranță și Speranță în urmărirea Dumnezeului Sfânt 4 Șapte sclipiri ale lui Dumnezeu din viziunea lui Isaia

Noua înțelegere a lui Dumnezeu a lui Charles Colson

Această istorie a fost povestită sute de ori în ultimii zece ani. Ne place să o auzim. Dar departe de prea mulți dintre noi este dorința ca această istorie să fie prezentă și în viețile și Bisericile noastre. Nu așa a fost și cu Charles Colson. Nu a fost numai omul “topor” al Casei Albe, dispus să plângă în 1973; a fost de asemenea dispus să se pocăiască, câțiva ani mai târziu, de concepția teribilă și necorespunzătoare despre Dumnezeu. Aceasta s-a petrecut într-o perioadă neobișnuită de uscăciune spirituală. (dacă și tu te afli într-o așa stare, fii curajos! Mulți sfinți, mai mulți decât îți dai tu seama, au avut schimbări în viața lor cănd s-au întâlnit cu Dumnezeu în mijlocul deșertului.) Un prieten l-a sfătuit pe Colson ca să privească o serie de prelegeri de ale lui R.C. Sproul despre sfințenia lui Dumnezeu. Acestea sunt cuvintele pe care le-a scris Colson in noua sa carte, Loving God (p. 14-15):

Tot ce știam despre Sproul era faptul că a fost un teolog, așa că nu am fost tare entuziasmat. După părerile mele, teologia era pentru persoane care aveau timp pentru studiu, închiși în turnuri de fildeș, departe de câmpul de luptă al necesităților umane. Totuși, în urma cererilor prietenului meu, am acceptat că sa privesc aceste serii ale lui Sproul. La sfârșitul serii a șasea eram plecat pe genunchi, în rugăciune profundă, venerând sfințenia absolută a lui Dumnezeu. A fost o experiență care mi-a schimbat viața fiindcă dobândisem o înțelegere complet nouă despre Dumnezeul sfânt, în care credeam și cu care aveam părtășie. Seceta spirituală încetase, dar gustând din măreția lui Dumnezeu am început să fiu tot mai însetet de El.

In 1973, Colson a vàzut destul din Dumnezeu si din el insusisi ca sa-si dea seama de nevoia sa de Dumnezeu, si a fost condus in mod “irezistibil” (asa cum el se exprimà) in bratele lui Dumnezeu. Dar cìtiva ani mai tìrziu, altceva extraordinar se ìntìmplà. Un teolog vorbea despre sfintenia lui Dumnezeu si Charles Colson spune cà a càzut pe genunchi si cà “a obtinut o intelegere complet nouà despre Dumnezeul sfìnt.” Din acel moment, el a avut ceea ce numeste “gust pentru màretia lui Dumnezeu”. Ai vàzut destul din sfintenia lui Dumnezeu ca sa ai si tu un insatiabil gust pentru màretia lui Dumnezeu?

Iov îl vede din nou pe Dumnezeu

“Era în ţara Uţ un om care se numea Iov. Şi omul acesta era fără prihană şi curat la suflet. El se temea de Dumnezeu şi se abătea de la rău.” (Iov 1:1). Iov era un credincios, un om al rugăciunii și profund devotat. Îl cunoștea pe Dumnezeu așa cum El dorea. Avea și el “gust pentru măreția lui Dumnezeu”. Dar vine durerea și mizeria deșertului său fizic și spiritual. Și în mijlocul întunericului lui Iov, Dumnezeu îi vorbește în măreția Sa:

"Vrei să nimiceşti până şi dreptatea Mea? Şi să Mă osândeşti, ca să-ţi scoţi dreptatea? Ai tu un braţ ca al lui Dumnezeu şi un glas de tunet ca al Lui? Împodobeşte-te cu măreţie şi mărime, îmbracă-te cu strălucire şi cu slavă! Varsă-ţi valurile mâniei tale şi doboară cu o privire pe cei trufaşi! Smereşte cu o privire pe cei trufaşi, zdrobeşte pe loc pe cei răi…ascunde-i pe toţi împreună în ţărână, înveleşte-le faţa în întuneric! Şi atunci voi aduce şi Eu lauda puterii dreptei tale… Nimeni nu este atât de îndrăzneţ ca să-l întărâte. Cine Mi s-ar împotrivi în faţă? Cui sunt dator, ca să-i plătesc? Sub cer totul este al Meu." (Iov 40:8-14; 41:10-11)

La sfârșit Iov răspunde, ca și Colson, la o “înțelegere complet nouă a Dumnezeului Sfânt.” El spune:

„Da, am vorbit, fără să le înţeleg, de minuni, care sunt mai presus de mine şi pe care nu le pricep… „Urechea mea auzise vorbindu-se de Tine; dar acum ochiul meu Te-a văzut. De aceea mi-e scârbă de mine şi mă pocăiesc în ţărână şi cenuşă.” (Iov 42:3-6)

Perseveranță și Speranță în urmărirea Dumnezeului Sfânt

Poate acest lucru să se întâmple și la Bethlehem (numele bisericii unde slujește ca pastor autorul…ndr)? Poate, și chiar se întâmplă. Dacă nu vedeam nici un semn, mi-ar fi fost greu să continuez chiar dacă știu că perseveranța este cheia pentru renaștere (Trezire Spirituală, ndr). A.J. Gordon a scris în cartea sa, The Holy Spirit in Missions (Duhul Sfânt în Misiuni), p.139, 140:

Au trecut șapte ani înante ca Carey să boteze primul său convertit în India; au trecut șapte ani înante ca Judson să aibă primul său ucenic în Burma; Morrison s-a trudit șapte ani înainte ca primul chinez să fie adus la Cristos; Moffat a mărturisit că a așteptat șapte ani înainte ca să vadă prima întervenție a Duhului Sfânt în Bechaunas din Africa; Henry Richards a lucrat șapte ani în Congo înante ca să aibă loc prima convertire în Banza Manteka.

Perseveranță, rugăciune și efort este cheia pentru renaștere. Dar asta înseamnă așteptare și speranță. Și Dumnezeu mi-a dat semne de speranță că experiențe ca ale lui Isaia, Iov și Charles Colson pot să aibă loc și aici dacă vom continua să stăruim după Dumnezeul Cel Sfìnt. De exemplu, cu o săptămână în urmă unul din membrii noștri mi-a scris o scrisoare unde spunea că slujirea de aici

„m-a făcut să-L consider pe Dumnezeu ca mai măreț, mai minunat, mai mare și mai glorios decât mi L-am imaginat până acum… Concepția mea despre Dumnezeu devine tot mai mare și Omniputerea și Măreția Sa curge prin toate lucrurile, fiind atotsuficientă. În cele zece luni în care am fost la Bethlehem s-a petrecut în inima mea o renaștere și flăcările ard tot mai luminoase și mai mari ca niciodată.”

Renașterea are loc când noi îl vedem pe Dumnezeu măreț în sfințenie și pe noi înține ca un praf neascultător. Zdrobire, pocăință, bucuria de nedescris a iertàrii, “gust pentru măreția lui Dumnezeu”, foame după sfințenia Sa – s-o vezi și s-o trăiești tot mai mult: aceasta este renașterea. Și ea vine când îl privești pe Dumnezeu.

Șapte sclipiri ale lui Dumnezeu din viziunea lui Isaia

Isaia ne invită să luăm parte cu el la viziunea sa despre Dumnezeu din Isaia 6:1-4.

“În anul morţii împăratului Ozia, am văzut pe Domnul şezând pe un scaun de domnie foarte înalt, şi poalele mantiei Lui umpleau Templul. Serafimii stăteau deasupra Lui, şi fiecare avea şase aripi: cu două îşi acopereau faţa, cu două îşi acopereau picioarele, şi cu două zburau. Strigau unul la altul şi ziceau: „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul oştirilor! Tot pământul este plin de mărirea Lui!” Şi se zguduiau uşorii uşii de glasul care răsuna, şi Casa s-a umplut de fum.”

În aceste patru versete, eu văd șapte sclipiri ale lui Dumnezeu, cel puțin sapte.