Sfânt, Sfânt, Sfânt este Domnul Oştirilor

De la Gospel Translations Romanian

Isaia 6:1-8

Pe data de 1 Iunie, 1973, Charles Colson l-a vizitat pe prietenul său Tom Philips, pe când toată presa scria despre Watergate. El a rămas uimit și șocat de cuvintele lui Philip: “l-am acceptat pe Isus Cristos”. Totuși a văzut că Tom avea pacea pe care el nu o avea. Când Colson a părăsit casa, n-a mai putut să se abțină și a început să plângă foarte tare. El spune:

În acea noapte m-am confruntat cu păcatul meu – nu doar cu lucrurile murdare de la Watergate, ci cu păcatul adânc sădit în mine, răul ascuns care locuiește în inima fiecărui om. Era dureros și nu puteam scăpa. Am strigat la Dumnezeu și m-am trezit în brațele Lui de așteptare. Aceea a fost noaptea în care mi-am predat viața lui Isus Cristos și am început cea mai mare aventură a vieții mele. (Loving God, p.247)

Noua înțelegere a lui Dumnezeu a lui Charles Colson

Această istorie a fost povestită sute de ori în ultimii zece ani. Ne place să o auzim. Dar departe de prea mulți dintre noi este dorința ca această istorie să fie prezentă și în viețile și Bisericile noastre. Nu așa a fost și cu Charles Colson. Nu a fost numai omul “topor” al Casei Albe, dispus să plângă în 1973; a fost de asemenea dispus să se pocăiască, câțiva ani mai târziu, de concepția teribilă și necorespunzătoare despre Dumnezeu. Aceasta s-a petrecut într-o perioadă neobișnuită de uscăciune spirituală. (dacă și tu te afli într-o așa stare, fii curajos! Mulți sfinți, mai mulți decât îți dai tu seama, au avut schimbări în viața lor cănd s-au întâlnit cu Dumnezeu în mijlocul deșertului.) Un prieten l-a sfătuit pe Colson ca să privească o serie de prelegeri de ale lui R.C. Sproul despre sfințenia lui Dumnezeu. Acestea sunt cuvintele pe care le-a scris Colson in noua sa carte, Loving God (p. 14-15):

Tot ce știam despre Sproul era faptul că a fost un teolog, așa că nu am fost tare entuziasmat. După părerile mele, teologia era pentru persoane care aveau timp pentru studiu, închiși în turnuri de fildeș, departe de câmpul de luptă al necesităților umane. Totuși, în urma cererilor prietenului meu, am acceptat că sa privesc aceste serii ale lui Sproul. La sfârșitul serii a șasea eram plecat pe genunchi, în rugăciune profundă, venerând sfințenia absolută a lui Dumnezeu. A fost o experiență care mi-a schimbat viața fiindcă dobândisem o înțelegere complet nouă despre Dumnezeul sfânt, în care credeam și cu care aveam părtășie. Seceta spirituală încetase, dar gustând din măreția lui Dumnezeu am început să fiu tot mai însetet de El.