Importanţa învăţării istoriei

De la Gospel Translations Romanian

---

Versiunea de la data 11 februarie 2015 13:16

O lecţie de la Iuda

Mica epistolă a lui Iuda ne arată câteva lucruri despre importanţa învăţării istoriei. Nu acesta este obiectivul principal al epistolei, însă este demn de luat în seamă.

În această penultimă carte a Bibliei, Iuda scrie pentru a încuraja sfinţii să lupte „pentru credinţa, care a fost dată sfinţilor odată pentru totdeauna” (versetul 3). Epistola reprezintă un apel la veghere, deoarece „s-au strecurat printre voi unii oameni… oameni neevlavioşi, care schimbă în desfrânare harul Dumnezeului nostru, şi tăgăduiesc pe singurul nostru Stăpân şi Domn, Iisus Hristos” (versetul 4). Iuda îi descrie pe aceşti oameni în termeni vii. Ei „batjocoresc ce nu cunosc” (versetul 10). Ei „sunt nişte cârtitori, nemulţumiţi cu soarta lor; trăiesc după poftele lor; gura le este plină de vorbe trufaşe, şi slăvesc pe oameni pentru câştig” (versetul 16). Ei „dau naştere la dezbinări, [şi sunt] oameni supuşi poftelor firii, care n-au Duhul” (versetul 19).

Aceasta este o evaluare foarte dură a oamenilor care nu sunt în afara Bisericii, însă „s-au strecurat printre voi”. Iuda vrea ca adevărata lor natură să fie dată în vileag, astfel încât Biserica să nu fie amăgită şi distrusă din cauza învăţăturilor false şi a comportamentului imoral.

Una din strategiile lui este de a-i compara pe aceştia cu alte persoane şi evenimente din istorie. De exemplu, el spune că, „Tot aşa, Sodoma şi Gomora ... care se dăduseră ca şi ele la curvie şi au poftit după trupul altuia, ne stau înainte ca o pildă, suferind pedeapsa unui foc veşnic” (versetul 7). Astfel, Iuda îi compară pe aceşti oameni cu Sodoma şi Gomora. Prin aceasta el vrea să spună faptul că Sodoma şi Gomora reprezintă „un exemplu” a ceea ce se va întâmpla atunci când oamenii trăiesc precum aceşti intruşi. Astfel, în opinia lui Iuda, cunoaşterea istoriei Sodomei şi Gomorei este foarte folositoare, pentru că ajută la depistarea unor astfel de erori şi la evitarea lor de către sfinţi.

Într-un mod asemănător, în versetul 11, Iuda face alte trei referiri la evenimente istorice, pentru a face o comparaţie cu ceea ce se întâmpla în acea perioadă în mijlocul creştinilor. El spune „Vai de ei! Căci au urmat pe calea lui Cain! S-au aruncat în rătăcirea lui Balaam, din dorinţa de câştig! Au pierit într-o răscoală ca a lui Core!” Acesta este un lucru remarcabil. De ce să faci trimitere la trei evenimente istorice diferite, precum acestea, care au avut loc cu mii de ani mai devreme – Geneza 19 (Sodoma), Geneza 3 (Cain), Numeri 22-24 (Balaam), Numeri 16 (Core)? Care este scopul?

Iată trei posibile explicaţii:

1) Iuda porneşte de la premisa că cititorii cunosc aceste întâmplări. Acesta este un lucru extraordinar! Acest lucru se întâmplă în contextul primului secol! Nimeni nu are cărţi acasă. Nu există Biblii. Nu există casete cu poveşti. Avem doar transmiterea orală. Iar el a presupus că lumea cunoaşte: care este „calea lui Cain”, „rătăcirea lui Balaam” şi „răscoala lui Core”. Tu ştii aceste lucruri? Nu-i aşa că acesta este un lucru uimitor? El se aşteaptă ca lumea să ştie aceste lucruri. Asta mă face să cred că standardele noastre actuale în ce priveşte cunoaşterea Bibliei în Biserică sunt prea joase.

2) Iuda consideră că a cunoaşte această istorie va duce la lămurirea situaţiei prezente. Creştinii vor face faţă mai bine rătăcirilor din prezent, dacă sunt la curent cu situaţiile similare din trecut. Cu alte cuvinte, istoria este importantă pentru trăirea creştină. A-l cunoaşte pe Cain, că era gelos şi îşi ura fratele şi că îl invidia pe acesta pentru adevărata lui relaţie spirituală cu Dumnezeu, vă poate fi de ajutor să identificaţi atitudini similare, chiar şi în mijlocul fraţilor de credinţă. A cunoaşte faptul că Balaam a cedat în cele din urmă, şi a făcut din Cuvântul lui Dumnezeu un mijloc de câştig lumesc, vă poate ajuta să identificaţi mai bine un astfel de comportament. A-l cunoaşte pe Core, că dispreţuia autoritatea legitimă şi că pizmuia şefia lui Moise, vă va proteja de acei disidenţi care au o aversiune pentru orice persoană percepută ca lider al lor.

3) Nu este, atunci, evident faptul că Dumnezeu rânduieşte ca anumite evenimente să aibă loc şi ca acestea să fie memorate în istorie, astfel încât noi să le învăţăm şi să devenim mai înţelepţi în ce priveşte înţelegerea prezentului, pentru propăşirea lui Hristos şi a Bisericii Sale? Nu încetaţi niciodată să învăţaţi istoria. Învăţaţi ceva în fiecare zi. Şi haideţi să le oferim copiilor noştri una dintre cele mai bune protecţii împotriva smintelii viitorului, şi anume, o cunoaştere a trecutului.

Învăţând împreună cu tine, pentru Hristos şi împărăţia Sa,

Pastor John