Patru promisiuni pentru despărțirile noastre

De la Gospel Translations Romanian

---

Versiunea curentă din 13 aprilie 2020 03:30

Despărțirile în relații sunt dureroase. Sunt dureroase pentru că simțim respingerea din partea celorlalți, dar și pentru că aceste despărțiri ne dezvăluie defectele personale.

Când supărarea ne trece, ne întrebăm noi înșine, de ce nu am reușit să răspundem așteptărilor unui fost prieten, fost iubit sau fostă iubită.

Dar ce speranță oferă Dumnezeu creștinilor pentru durerea despărțirii?

Întrebarea a venit de la un tânăr, care l-a întrebat recent pe John Piper, ce subiect se va discuta în episodul următor al podcast-ului Întreabă Preotul John.

Ceea ce urmează este o transcriere editată a răspunsului Domnului Piper.

Permiteți-mi să încep cu câteva exemple de despărțiri dureroase.

• Ești o domnișoară de treisprezece ani și primești un bilet de la cel mai bun prieten al tău de la școală: „Nu mai vreau să-ți fiu prieten.”
• Te întâlnești cu o fată și ai senzația că această relație s-ar putea dezvolta în ceva frumos și de durată, iar prietena îți zice: „Nu cred că ar trebui să ne mai vedem”.
• Ești logodit, dar cu două luni înainte de nuntă, când totul este în plină desfășurare, logodnicul îți zice: „Nu mai pot. Nu pot merge înainte. Nu cred că va funcționa.”
• Deseori ai încercat să fii parte din diferite grupuri la biserică sau la muncă, dar nimeni nu ia legătura cu tine. Nimeni nu te urmează. Toate încercările tale de a-ți face prieteni eșuează. Și de cele mai multe ori ești singur. Nimeni nu te sună. Nimeni nu te invită să mergi undeva sau să faci ceva.

Deci, în felul lor, acestea sunt experiențe de respingere extrem de dureroase.

Șase răspunsuri pentru despărțirile dureroase

Permiteți-mi să menționez șase răspunsuri posibile care nu abordează această problemă. Sunt evadări. Dar eu sper și mă rog ca oamenii să audă aceasta și să spună: există un alt drum înainte.

Numărul unu. S-ar putea să avem gânduri de sinucidere. Am investit atât de mult în această relație, încât fără ea, viața pare că nu mai merită să fie trăită. (Domnul Piper abordează sinuciderea în detaliu aici.)

Numarul doi. Ne-am putea exprima durerea prin mânie: „Ce nesimțită. Oricum, cine are nevoie de ea?"

Numarul trei. Ne-am putea retrage în recluziune totală, am putea deveni pusnici sociali și nu vom mai risca din nou acest tip de relație.

Numărul patru. Am putea încerca să ne înecăm durerea în alcool, să mâncâm excesiv sau să ne adâncim complet în muncă, fără a mai fi atenți la oameni.

Numărul cinci. S-ar putea să răspundem cu ura de sine care se exprimă prin anorexie extremă sau prin tăieturi. Am cunoscut o tânără care se tăia pe abdomen la fiecare câteva luni, pentru a ajunge la spital și a primi cusături. Am întrebat-o: „Ai putea să-mi explici și mie, în orice fel, ca să pot să înțeleg ce înseamnă asta?” Și ea a spus: „Îmi place atenția pe care o primesc la urgență.” Așa că ai putea ajunge în extrema de a te tăia sau de a suferi de foame.

Numărul șase. S-ar putea să ne concentrăm pe aspectul exterior, astfel încât să putem câștiga în final admirația cuiva. Ca urmare, o domnișoară va fi atentă la silueta ei. Va fi atentă la părul ei. Va fi atentă la garderoba ei. Un băiat va face mai mult exercițiu fizic, va face niște cursuri. Vreau să fiu un bun interlocutor și am de gând să-mi schimb atitudinea în public, ca în final cineva să mă placă.

Dar toate aceste răspunsuri lasă aproape neatinsă problema principală - uriașul și durerosul semn de întrebare care a apărut în urma acestei despărțiri. Niciunul dintre cele șase răspunsuri nu se referă la esența identitatății mele, la esența relației sau la esența bucuriei mele.

Identitatea mea

Acesta este momentul în care Isus, Domnul universului, Mântuitorul lumii, este absolut esențial în abordarea acestor probleme. El face patru lucruri pentru noi.

1. Un Dumnezeu care ne-a creat

Dumnezeu ne-a creat astfel încât să avem încredere în înțelepciunea, suveranitatea și bunătatea lui, și ca să nu ne irosim, considerându-ne ca fiind defecți și fără valoare. Dacă o facem, înseamnă că nu avem încredere în el. El ne-a creat cu inteligența noastră, cu personalitatea și corpul nostru. Și dacă credem că nu putem fi mântuiți, nu putem fi iubiți sau nu putem fi utili, înseamnă că mințim despre el. Nu avem încredere în el. Cel mai important lucru este că el ne oferă importanța de a fi pe pământ, pentru că el nu face greșeli în ceea ce creează. Acesta este primul lucru. El ne-a creat.

2. Un Dumnezeu care ne iubește

Dumnezeu ne acceptă, ne iartă și ne iubește, în ciuda tuturor lucrurilor sau a defectelor care îi pot îndepărta de noi pe ceilalți. Dacă vom avea încredere în el, el ne iartă sincer. Aceasta este învățătura importantă și prețioasă a justificării doar prin credință. Nu ne pregătim calitățile necesare mai întâi, iar apoi suntem acceptați de Dumnezeu. S-ar putea să o facem cu altcineva, dar nu cu Dumnezeu. Suntem acceptați datorită lui Hristos, datorită lui Hristos și a desăvârșirilor lui și nu datorită perfecțiunilor noastre. Și ajungem la aceasta doar prin credință. Acesta este aspectul fundamental al existenței și identității noastre. Aceasta este esența relației noastre, este un dar și depășește, prin prețiozitatea sa, toate celelalte relații.

3. Un Dumnezeu care să ne mulțumească

El ne mulțumește. Hristos ne mulțumește cu ceva mult mai mult decât o bună imagine de sine; și anume, cu el însuși.

Cea mai mare fericire nu este să stăm în fața unei oglinzi și să ne placă ceia ce vedem.

Cea mai mare fericire nu este să stai în fața lumii sau a iubitei tale, ca lor să le placă ceia ce văd.

Cea mai mare fericire nu este nici măcar să stai în fața lui Dumnezeu, ca lui să-i placă ceea ce vede. Recunosc, acest lucru este minunat, și îl vreau, și o să-l obțin, cu ajutorul lui Dumnezeu, pentru că credința este înrădăcinată în Hristos.

Plăcerea supremă a sufletelor noastre este faptul că stăm în fața lui Dumnezeu și suntem încântați de frumusețea lui, creată în jurul nostru. El este totul în acel moment și este cea mai mare bucurie a noastră. Cele mai mari bucurii sunt cele a uitării de sine în fața unei frumuseți infinite.

4. Un Dumnezeu care ne întărește

Deoarece avem esența identitatății creată de Dumnezeu și esența relației așa cum este acceptată și iubită de Dumnezeu, prin Hristos și datorită lui Hristos; avem esența plăcerii, pentru că îl vedem pe Dumnezeu ca fiind extrem de frumos; datorită acestor lucruri, acum avem puterea interioară de a ieși în lume. Nu mai este nevoie să râvnim la acceptarea celorlalți, dar ne bucurăm oferindu-ne pentru a servi alți oameni. Astfel, toate relațiile noastre nu se mai bazează pe dorințe, ci pe servire, fapt care ar putea avea, sau nu, efectul ca oamenii să-și dorească să fie alături de noi. Dar nu aceasta este principalul. Aceasta este consecința.

Deci, nu spun că viața în relații este fără durere. Fiecare dintre acele pierderi pe care le-am descris, se pot întâmpla creștinilor. Se vor întâmpla. Și ne vor răni. Ceea ce spun, este că, prin acest fel de respingere și durere, regăsim în Hristos tot ceia de ce avem nevoie pentru a trăi vieți utile și pline de bucurie.