Rugăciunea ca mijloc de creştere în dragoste: o experienţă personală

De la Gospel Translations Romanian

Notiţele luate în timpul sesiunii.

Uimirea rugăciunilor ascultate

Pastorul John mi-a încredinţat mie tema rugăciunii ca experienţă personală. În viaţa mea, rugăciunea a jucat un rol important, rivalizând cu Scriptura în îndreptarea rugăciunii mele către Dumnezeu. Ştiu că Iisus mă iubeşte pentru că Biblia spune asta – Dumnezeule, mă iubeşti atât de mult! Dar ştiu că mă iubeşte şi din felul în care îmi răspunde la rugăciuni. Chiar acum cinci minute, în culise, vorbeam cu Dumnezeu: “Cum aş putea să împărtăşesc toate cele trăite de noi de-a lungul anilor!? Cum să transmit asta? Iubeşti pe toată lumea atât de mult? Îţi văd dragostea prin felul în care îmi răspunzi la rugăciuni.”

Atunci când am bani în bancă vreau să îi impart oamenilor care au nevoie de ei. Dar, de data asta, am vrut să-mi duc familia în vacanţă şi i-am spus asta lui Dumnezeu, mi-am făcut dorinţa cunoscută. Şi m-am rugat şi am aşteptat. Câteva zile mai târziu, soţia m-a sunat la serviciu şi mi-a spus că am primit prin poştă un cec în valoare de 2.000 de dolari. Nu avea decât o not ape care scria “Cheltuieşte-i cu familia.” Dumnezeu este atât de bun când îmi răspunde la rugăciuni.

Altădată, vorbeam cu soţia mea. Îmi spunea cât de mult îi place viaţa noastră simplă. Dar, apoi ea a spus: “Ştii, aş vrea să fiu mai generoasă.” Mereu ne-am dorit să fim genul de oameni care să scrie doar cecuri pentru oameni. Dar, din păcate, nu suntem genul acela de oameni, aşa că ne-am rugat ca în biserică să apară oameni bogaţi cărora să nu le pese de lucrurile lor. Ne-am rugat şi pentru ca Dumnezeu să ne facă bogaţi pentru a da averea noastră altora. Iar anul trecut am încasat aproape 2 milioane de dolari din vânzările de la Dragoste nebună. Niciun ban nu ajunge la noi, ci într-un fond şi aşa am ajuns să scriem cecuri pentru oameni.

Rugăciunile sunt un fel de a creşte în dragoste. Îl iubesc pe Dumnezeu atât de mult pentru felul în care mi-a răspuns la rugăciuni. Uneori ne rugăm pentru lucruri greşite şi suntem mulţumiţi şi uimiţi că Dumnezeu nu răspunde acelor rugăciuni. Dar, uitându-ne în Scriptură, nu observăm că rugăciunea este cea care ne diferenţiază de alte religii? În povestea lui Ilie Dumnezeu este Cel care răspunde la rugăciuni. El nu este o bucată de lemn. El răspunde rugăciunilor poporului Lui.

M-am obişnuit să îmi scriu rugăciunile într-un jurnal. Pun rugăciunea pe o parte, iar cealaltă parte o scriu atunci când Dumnezeu mi-a răspuns la rugăciune. Este atât de bine să mă întorc şi să îmi aduc aminte cum Dumnezeu mi-a răspuns la rugăciune. Uităm atât de uşor ce face Dumnezeu. Puterea rugăciunii este foarte mare.

Altă dată îmi făceam curăţenie în garaj. Nu voiam să o fac. Voiam să fac ceva ce ar fi durat o eternitate. Aşa că m-am rugat lui Dumnezeu să mă ajute să fac ceva care să rămână acolo pentru totdeauna. Deci, făceam curăţenie în garaj şi vecinul meu a trecut pe acolo. Spunea că voia să vorbească de mult timp cu mine şi mi-a cerut să mă rog pentru el. Era minunat!

Să crezi în Dumnezeul Puterilor

De fiecare dată când o rugăciune îmi este ascultată, îl venerez pe Dumnezeu. De ce nu fac nimic altceva decât să mă rog? Singurul lucru care mă diferenţiază pe mine de altă religie este faptul că Dumnezeu este Domnul meu, Cel care îmi răspunde la rugăciuni. Când vorbesc cu cineva în avion sau în altă parte, mă rog ca Dumnezeu să apară în putere, altfel va suna la fel ca una din aceste alte religii. El trebuie să lucreze şi să facă ceva.

Când un necredincios intră în biserica ta vrei să vezi că pleacă de acolo spunând: “Omul ăla, oamenii ăia sunt în legătură cu Dumnezeu!” Văd ei asta? Se întâmplă aşa ceva în bisericilie voastre? Nu asta căutăm cu toţii? Vrem să arătăm cât de mare este Dumnezeu prin intermediul legăturii noastre cu El.

Da, Dumnezeu este suveran şi el ar putea folosi un necredincios să predice Evanghelia cu autoritate. Dar nu vreţi ca voi să fiţi legaţi de Dumnezeu pentru ca oamenii să fie fixaţi pe Dumnezeu? Vă aduceţi aminte de Şcoala de Duminică din copilărie? Plecaţi de acolo convinşi că Dumnezeul vostru poate face orice! Citeaţi şi ascultaţi toate aceste lucruri măreţe pe care Dumnezeu le-a făcut şi credeaţi în ele. Dar acum, că suntem mai în vârstă, nu mai suntem uimiţi de minunile pe care le face Dumnezeu. În schimb, suntem uimiţi de noile tehnologii de comunicare şi de ştiinţă.

Poate este timpul să ne întoarcem la predicarea acelor poveşti despre măreţia lui Dumnezeu din Vechiul Testament. Trebuie să le aducem aminte oamenilor că Dumnezeu poate face orice. Voi încă credeţi în ele? Încă credeţi că Dumnezeu este în stare să facă orice? Ne gândim la Moise şi la Ilie ca la nişte super-eroi, dar ei nu sunt decât oameni, exact ca noi. Nu sunt cu nimic mai presus decât noi. Dacă ar fi aici astăzi, i-am venera. Dar ei nu sunt mare lucru! Noi suntem de aceeaşi natură cu ei. Ei se rugau fierbinte. Am putea şi noi să ne rugăm să putem face asta.

Strigă, El îţi va răspunde

Sunt atât de obişnuit ca Dumnezeu să îmi răspundă la rugăciuni, încât mă întrerup atunci când El nu îmi răspunde. Trebuie să mă gândesc mult de ce nu vindecă o anumită persoană. Trebuie să mă gândesc dacă motivele rugăciunii mele sunt greşite, sau dacă nu mă port aşa cum ar trebui cu soţia mea, sau la ce altceva se întâmplă. Spunând asta vreau să vă îndrum către Isaia 58, 5-9.

Erau oameni care se rugau lui Dumnezeu pentru anumite lucruri, dar pentru că ei nu Îi respectă poruncile, nici El nu le răspunde la rugăciuni. Dar, imediat ce oamenii încep să respecte poruncile Lui, El spune: “Sunt aici.” Uneori mă minunez de Dumnezeu pentru că nu mă rog atât de tare sau mult ca alţi oameni. Mă simt răsfăţat de modul în care El îmi răspunde când mă rog repede sau doar mă gândesc la ceva. Aceste versete spun că El va răspunde. Numai să cereţi.

Dacă rămâneţi în Iisus şi El va rămâne în voi. Cred că aceasta este cea mai mare greşeală a mea. Este atât de uşor să devii ocupat cu misiunea şi rugăciunea de zi cu zi să se transforme în “Fă asta. Fă aia.” Lipseşte trăirea în Hristos. Este nevoie de credinţă pentru a rămâne şi a trăi în Dumnezeu. Neglijez cel mai important lucru, care este rugăciunea, ca un mijloc de a creşte în dragoste. Nu reuşesc să locuiesc şi să vorbesc cu Dumnezeu.

Îmi este teamă că mulţi dintre voi vă concentraţi atât de mult pe lucrarea lui Dumnezeu, încât uitaţi de Persoana lui Dumnezeu. Dacă rămâneţi în El, aveţi de câştigat. Gândiţi-vă la acest lucru. Lucrurile minunate care s-au petrecut în misiunea voastră – au fost ele rezultatul planurilor şi strategiilor voastre sau au fost ceva ce v-a fost pus în braţe? Mereu este vorba de Darul lui Dumnezeu. Rămâneţi în Dumnezeu.

Singurul lucru

M-am tot gândit la acest verset în ultimele săptămâni: Psalmi 27, 4. care este lucrul pe care îl tot ceri de la Dumnezeu? Dacă aş avea o transcriere a rugăciunilor tale, care ar fi lucrul pe care l-aş vedea acolocă îl ceri? Ar fi: “Lasă-mă să locuiesc în casa Ta în toate zilele vieţii mele şi să privesc la frumusetea Ta”? Asta ar fi ceea ce aş citi? Joel îmi spunea astă-noapte: “Dacă vrei să smereşti pe cineva, întreabă-l de rugăciunea lui.” Care ar fi aia?

Contextul acestui pasaj îl reprezintă pericolul şi lucrurile nebuneşti care au loc în viaţa psalmistului. Duşmanul ne vrea concentraţi asupra tuturor lucrurilor care au loc în jurul nostru, neliniştiţi cu privire la viitor şi la haos. Dacă ne poate face să ne simţim neliniştiţi şi înfricoşaţi în legătură cu lucrurile din jurul nostru, atunci niciunul dintre noi nu va mai fi uimit de Dumnezeu. Dar psalmistul spune că că Dumnezeu este ajutorul lui. Alte lucruri devin ajutoarele noastre. Ne bazăm pe ajutoarele noastre care pot scoate totul la capăt. Sau privim cu încredere la o zi liberă, o vacanţă sau o conferinţă de genul ăsta ca fiind ajutorul nostru. Poate că aţi venit aici nu dorindu-L pe Dumnezeu ci dorindu-vă să îl doriţi pe Dumnezeu. Sau poate îl doriţi pe Piper. Începem să găsim ajutorul în cu totul altceva decât Dumnezeu. Dar când eşti singur cu Dumnezeu şi îţi goleşti sufletul tău în faţa Lui, acolo ar trebui să fie părtăşie dulce şi statornică.

Atunci când te confrunţi cu lucrurile stresante şi chinuitoare ale vieţii, ar trebui să fii în stare să spui: “Mergi mai departe, fă-mi ziua mai bună.” Ar trebui să ai încredere. De ce? Din cauza acelui singur lucru pe care l-ai cerul de la Dumnezeu. Pentru că eşti în prezenţa lui Dumnezeu, părtăşind cu El. Cine te va ataca dacă tu eşti în părtăşie cu Dumnezeu? Este ridicol! Rămâi în Domnul şi totul va fi bine.

Gândeşte-te la asta. Dacă este o singură Fiinţă suverană peste toate acestea, iar noi rămânem în această Fiinţă, atunci toate lucrurile se vor rezolva de la sine. Nu-i aşa? Spunem mereu că avem încredere în suveranitatea lui Dumnezeu, dar întrebarea este cum arătăm asta în faptele noastre? Ne duce asta la o pace care întrece orice pricepere? Chiar şi atunci când crezi că nimic nu mai merge, îl ai pe Dumnezeu, Care îţi este refugiu.

Ajungi vreodată în punctul în care nu vrei altceva decât să fii cu Dumnezeu şi să îi simţi prezenţa? Despre asta este vorba în versetul acesta – admirarea frumuseţii lui Dumnezeu şi petrecerea acelor momente în compania Lui. Am petrecut două ore la un IHOP, mâncând clătite şi fiind în părtăşie cu Dumnezeu. Uneori, noaptea, îmi număr respiraţiile şi sunt uimit că Dumnezeu mi-a mai dat încă una. Ar trebui să ne uimească faptul că Dumnezul întregului univers ne ascultă pe noi când suntem în rugăciune. Ce este mai bun decât asta? El ascultă şi aude şi iubeşte. Lăsaţi ca acesta să fie singurul lucru pe care îl cereţi.

Capcana presupunerilor

Toată lumea vorbeşte despre mine că vreau să părăsesc biserica din Simi Valley. M-am mutat în San Francisco acum trei săptămâni şi toată lumea se întreabă ce voi face acolo. Dar nimeni nu a întrebat: “Cum merge rugăciunea ta?” Şi asta pentru că toată lumea presupune că merge bine. Mă gândesc că toată lumea presupune că mă rog. Probabil se gândesc că ar fi o prostie să mă întrebe dacă mă rog. Aş vrea ca mai multă lume să spună: “Sper că nu ai început nimic nou fără să faci mai întâi o rugăciune.”

Cu toţii am făcut asta, nu? Cu toţii am presupus unele lucruri despre membrii unei echipe sau despre o congregaţie. Şi abia apoi aflăm care le-au fost luptele şi problemele. Aşa că, în această dimineaţă nu vreau să presupun nimic. Nu vreau să presupun că acum mergeţi alături de Dumnezeu. Rugăciunea mea este ca lauda voastră să fie Dumnezeu şi să vă îndreptaţi către Dumnezeu, iar oamenii să vadă acest lucru în voi.

Este nevoie de atât de multă credinţă să rămânem în Hristos şi să locuim în casa Domnului. Şi mă rog să ajungeţi acolo. Asta este ceea ce vor oamenii să vadă atunci când vin în biserica voastră. Ei vor să vadă un om al lui Dumnezeu care este unit cu Dumnezeu. Ilie era un om exact ca voi, exact ca mine. El era unit cu Dumnezeu. Vreau ca voi să fiţi uniţi cu Dumnezeu exact la fel.