Plăcerea lui Dumnezeu pentru binele poporului Său

De la Gospel Translations Romanian

Sofonie 3, 17

“Domnul Dumnezeul tău este în mijlocul tău ca un izbăvitor puternic. El se va bucura foarte de tine şi în dragostea Lui va tresălta şi va cânta de bucurie pentru tine.”

Cadrul Cărţii Sofonie

După Sofonie 1, 1 “Cuvântul Domnului care a fost către Sofonie, fiul lui Cuşi, fiul lui Ghedalia, fiul lui Amaria, fiul lui Iezechia, în zilele lui Iosia, fiul lui Amon, regele lui Iuda.” Iosia şi-a început domnia la aproape 80 de ani după ce Regatul de Nord al israelului a fost maturat de pe faţa pământului de către invadatorii asirieni.

În timpul celor 80 de ani, regatul de Sud nu a luat aminte la păţaniile Regatului de Nord, şi s-a scufundat din ce în ce mai mult în păcat şi în rebeliunea lui împotriva Legii lui Dumnezeu. În cel de-al 18-lea an al domniei lui Iosia, preotul Hilchia a găsit în templu o copie a Cărţii legii care fusese ignorată atâţia ani. Atunci când această carte a fost citită în faţa regelui, Iosia a fost distrus. El s-a smerit în faţa lui Dumnezeu, şi-a rupt veşmintele şi a plans: “Deoarece s-a muiat inima ta şi tu te-ai smerit înaintea Domnului, când ai auzit ce am grăit Eu asupra locului acestuia şi asupra locuitorilor lui, că vor fi ţinta groazei şi a blestemului, şi si-ai rupt veşmintele şi ai plâns înaintea Mea, de aceea şi Eu te-am auzit, zice Domnul.” (IV Regi 22, 19)

În următorii 13 ani, Iosia a dus o politică reformatoare bazată pe legea lui Dumnezeu. A reînnoit legământul dintre Dumnezeu şi poporul Său (IV Regi 23, 3). A luat toate lucrurile făcute pentru Baal şi Astarte şi le-a ars în afara ierusalimului, în Valea Chedronului (IV Regi 23, 4). A izgonit apoi preoţii idolatri (IV Regi 23, 5). A dărâmat casele de desfrâu (IV Regi 23, 7). A nimicit caii pe care regii lui Israel îi aşezaseră în cinstea soarelui înaintea intrării templului Domnului (IV Regi 23, 11). Şi a reinstituit Paştile, care fusese ignorat încă din zilele judecătorilor (IV Regi 23, 22).

Aceasta era situaţia în zilele lui Sofonie conform 1, 1. Deci, atunci când citim această mică carte, putem să ne-o imaginăm ca parte a chemării la reform ape care o urmărea Iosia. Ne dăm seama fără niciun dubiu de faptul că profetul şi regele Iosia au făcut echipă şi s-au străduit să întoarcă poporul către Dumnezeu. Cum a predicat Sofonie? Ce fel de predică inspiră Dumnezeu atunci când poporul Lui are nevoie de renaştere şi reformă?

Un avertisment privind furia viitoare a Domnului

Întreg capitolul 1 reprezintă un avertisment asupra Ierusalimului şi anunţă apropierea zilei venirii Domnului cu furie. Versetele 2-4,

“Voi nimici totul de pe faţa pământului, zice Domnul. Voi nimici oamenii şi dobitoacele, păsările cerului şi peştii mării! Voi face să se poticnească nelegiuiţii şi voi pierde pe oameni de pe faţa pământului, zice Domnul. Şi voi întinde mâna Mea împotriva lui iuda şi împotriva tuturor locuitorilor din Ierusalim şi voi ditruge din locul acesta pe Baal până la ultimele lui rămăşiţe, numele slujitorilor săi, împreună cu al preoţilor.”

De ce era Dumnezeu atât de pornit în mania Lui?

• Versetul 8: oficialii şi chiar fiii regelui erau îmbrăcaţi în veşminte străine, dorind să se asemene astfel altor naţiuni care nu au niciun Dumnezeu.
• Versetul 9: servitorii umpleau casele stăpânilor lor cu violenţă şi viclenie.
• Versetul 12: oamenii deveneau leneşi şi delăsători, spunând în sinea lor “Dumnezeu nu face nici bine, nici rău!” Dumnezeu nu mai reprezenta o realitate palpabilă în viaţa lor.

Chemare la pocăinţă

Apoi, în capitolul 2 primul avertisment este urmat de un sincer apel la pocăinţă. Există, deci, speranţă măcar pentru cei care se pocăiesc.

Versetele 1-3:

“Umblă după lege şi fii cu rânduială, neam fără ruşine, Până a nu vă toca mânia mărunt ca paiele, până să nu ajungă la voi aprinderea mâniei Domnului, până să nu vină la voi ziua întărâtării Domnului. Căutaţi pe Domnul, toţi cei smeriţi din ţară, care săvârşiţi faptele legii Domnului; căutaţi dreptatea, căutaţi smerenia; poate veţi fi feriţi de ziua mâniei Domnului.”

Chiar dacă cei mai umili dintre toţi nu pot fi feriţi de mânia finală a Domnului, poate vor fi, cel puţin, feriţi în vremea venirii Lui.

Un avertisment către naţiunile înconjurătoare

Apoi, în capitolul 2, 4-15, Sofonie strigă ameninţările nu numai pentru Iuda şi Ierusalim, dar şi pentru celelalte naţiuni ale pământului.

• În partea de vest sunt cetăţile Filistia, Gaza, Ascalon, Aşdod, Ecron şi triburile Cherotului (versetele 4-7).
• În partea de est sunt teritoriile Moabului şi Amonului (versetele 8-11)
• În partea de sud sunt etiopienii (versetul 12).
• Iar în partea de nord este teribila Asiria (versetele 13-15).

Judecata vine asupra întregii lumi înconjurătoare. Iar versetul 10 probabil subliniază cel mai bine motivul acestei judecăţi: “Iată ce li se va întâmpla din pricina semeţiei lor, pentru că au batjocorit şi s-au trufit împotriva poporului Domnului Savaot.” Rădăcina păcatului şi, implicit a judecăţii, este mândria omenească.

O ultimă acuzaţie adusă Ierusalimului

Totuşi, pentru ca Ierusalimul să nu se complacă în nădejdea judecării celorlalţi şi nu a lor, Sofonie se întoarce către ei în 3, 1-8 şi transmite un ultimo avertisment celor din Ierusalim. Versetele 1-2:

“Vai de cetatea răzvrătită şi pângărită, cetatea asupririi! N-a luat aminte la nici un semn, şi n-a primit nici o dojană; în Domnul nu şi-a pus nădejdea şi nici nu s-a apropiat de Dumnezeul ei.”

O schimbare surprinzătoare

Apoi, la sfârşitul acestui avertisment, aşa cum se întâmplă mai mereu în cazul profeţilor, intervine o schimbare surprinzătoare. Pe lângă această putere distrugătoare a mâniei, Dumnezeu aduce şi puterea re-creatoare a iubirii Lui. Se pare că în ciuda mâniei Lui, Dumnezeu va arăta şi milă, aşa cum este descris în 3, 9-20.

1. Promisiunea unei treziri totale

El va duce la o trezire totală, aşa încât oamenii tuturor naţiunilor să se întoarcă cu faţa către El. Versetul 9:

“Atunci voi da popoarelor buze curate, ca toate să se roage Domnului şi cu râvnă să-I slujească Lui.”

Cu alte cuvinte, Dumnezeu nu se va mulţumi doar să distrugă naţiunile pământului. El vrea să fie Domn peste naţiuni. Cum poate fi aceasta? Priviţi cum se sfârşeşte versetul 8 şi cum începe versetul 9:

“Căci gândul Meu este să strâng laolaltă toate neamurile şi să adun regatele, ca să vărs peste ele întărâtarea Mea şi iuţimea urgiei Mele. Şi tot pământul va fi mistuit de văpaia mâniei Mele. 9. Atunci voi da popoarelor buze curate, ca toate să se roage Domnului şi cu râvnă să-I slujească Lui. ”

Cum va face Dumnezeu să se scurgă peste popoare mânia Lui şi cum va distruge pământul cu gelozia Lui, şi în acelaşi timp cum va purifica popoarele aşa incât toate să îi slujească Lui? Aceasta este imaginea judecăţii şi a întoarcerii la Dumnezeu.

Sofonie nu ne dă toate detaliile. Poate că el înfăţişează judecata lui Dumnezeu ca o extindere a catastrofelor pe o perioada mai mare de timp, care ajunge la un punct culminant cu distrugerea necredincioşilor. Şi poate că de-a lungul acestei perioade de judecată Dumnezeu lucrează printre popoarele pământului pentru a le purifica prin predicarea evangheliei pentru ca într-adevăr să îşi aleaga dintre toate popoarele unul pentru El, aşa cum scrie în Apocalipsa 5, 9.

Indiferent cum va face Dumnezeu aceste lucruri, trebuie să spunem că profertul afirmă: “Atunci voi da popoarelor buze curate, ca toate să se roage Domnului şi cu râvnă să-I slujească Lui. ” Acesta este prima dovadă de milă descrisă în 3, 9-20, o trezire totală a oamenilor din toate popoarelor care îl vor lăuda şi îl vor sluji pe Dumnezeu.

2. Promisiunea Învierii şi a Curăţirii

A doua dovadă de milă din aceste versete este învierea şi curăţirea poporului Israel. El îi va îndepărta pe cei mândri şi îi va cruţa doar pe acei smeriţi, care cred în Dumnezeu. Versetele 11-12:

“În ziua aceea nu te vei mai ruşina de toate faptele tale cu care ai păcătuit împotriva Mea, căci atunci voi da la o parte pe cei ce petrec în chip trufaş, iar tu nu te vei mai îngâmfa în muntele cel sfânt al Meu. 12. Şi voi lăsa în mijlocul tău un neam smerit şi sărac, care va nădăjdui întru numele Domnului.”

Cu alte cuvinte, Dumnezeu nu numai că va alege un popor pentru El dintre toate popoarele pământului, dar El va purifica şi poporul lui Israel. (cf. Ioan 11, 52). Îi va distruge pe cei mândri şi îi va pastra pe cei smeriţi.

Astfel, judecata şi mânia anunţate în capitolele 1 şi 2 nu sunt ultimele cuvinte din profeţia lui Sofonie. Ultima profeţie este promisiunea unei globale întoarceri către Dumnezeu şi a unei renaşteri a adevăratei credinţe în sânul poporului Israel.

O scurtă privire aruncată la textul din Efeseni 3, 4-6

Înainte să ne uitam la spectaculoasa promisiune din versetul 17, să ne uitam puţin la Efeseni 3, 4-6. Motivul pentru care facem aceasta este faptul ca în Vechiul Testament nu este clara lagătura dintre convertirile dintre popoare şi convertirea Israelului. Cum ne convertim noi la Dumnezeul lui Israel? Suntem un fel de întârziaţi. Avem parte de aceeaşi binecuvântare ca şi Israel?

Sfantul Pavel numeşte acesta lucru mister, că nu a fost pe deplin revelat. Care este răspunsul din Efeseni 3, 4-6?

“De unde, citind, puteţi să cunoaşteţi înţelegerea mea în taina lui Hristos, Care, în alte veacuri, nu s-a făcut cunoscută fiilor oamenilor, cum s-a descoperit acum sfinţilor Săi apostoli şi prooroci, prin Duhul: Anume că neamurile sunt împreună moştenitoare (cu iudeii) şi mădulare ale aceluiaşi trup şi împreună-părtaşi ai făgăduinţei, în Hristos Iisus, prin Evanghelie.”

Răspunsul este că prin evanghelie, noi ne-evreii am ajuns să credem în Iisus. Şi prin Iisus am devenit membri ai poporului lui Dumnezeu: moştenitori alături de credincioşii evrei ai promisiunilor lui Dumnezeu.

Promisiunea extraordinară din Sofonie 3, 17

Ne întoarcem deci la Sofonie. Si când citim 3, 17, înţelegem că se referă nu numai la credincioşii evrei, dar şi la cei ne-evrei care au devenit moştenitori ai promisiunii lui Dumnezeu prin credinţa în Hristos, urmaşul lui Avraam.

“17. Domnul Dumnezeul tău este în mijlocul tău ca un izbăvitor puternic. El se va bucura foarte de tine şi în dragostea Lui va tresălta şi va cânta de bucurie pentru tine. ”

Citind acest verset înţeleg mesajul titlului din dimineaţa aceasta: “Plăcerea lui Dumnezeu pentru binele poporului Său”. Dumnezeu nu face bine ca urmare a vreunei constrângeri. El este liber! Şi în libertatea Lui El revarsă bunătate.

Ce s-ar întâmpla dacă Dumnezeu ar cânta?

Vă puteţi imagina cum ar fi dacă Dumnezeu ar cânta? Aduceţi-vă aminte că un singur cuvânt a adus lumea la existenţă. Ce s-ar întâmpla dacă Dumnezeu ar deschide gura nu numai pentru a vorbi, ci pentru a cânta! Probabil un nou rai şi un nou pământ ar fi create. Dumnezeu spune ceva cu acelaşi efect din Isaia 65, 17-18:

“Pentru că Eu voi face ceruri noi şi pământ nou. Nimeni nu-şi va mai aduce aminte de vremurile trecute şi nimănui nu-i vor mai veni în minte, 18. Ci se vor bucura şi se vor veseli de ceea ce Eu voi fi făcut, căci iată întemeiez Ierusalimul pentru bucurie şi poporul lui pentru desfătare. ”

Când Dumnezeu a vorbit la începuturi, raiul şi pământul au fost create; probabil la sfârşit, noul rai şi noul pământ vor fi create când Dumnezeu se va adresa popoarelor prin cântec.

Când mă gândesc la vocea lui Dumnezeu cântând aud apele cascadei Niagara căzând spumegânde pe stâncile muntoase. Aud rafalele de vânt din Muntele Sfânta Elena amestecate cu torsul unei pisici. Aud puterea unui uragan de pe Coasta de Est şi căderea zăpezii noaptea, într-o pădure. Şi mai aud freamătul unui soare mare de 1 392 082.56 km, de un million si trei sute de mii de ori mai mare decât pământul, nimic altceva decât foc, cu 1.000.000 de centigrade pe cea mai rece parte a coroanei. Dar aud acest freamăt odată cu atmosfera caldă, familială a sufrageriei într-o noapte friguroasă de iarna.

Şi când aud acest cântec ramân mut, nemişcat, fără cuvinte că El cântă deasupra mea. Se bucură de binele meu cu toată inima Lui şi cu tot sufletul Lui (cf. Ieremia 32, 41)!

Simţiţi această minune?

Simţiţi această minune astăzi? Că Dumnezeu se revarsă asupra voastră cu cântare multă?

“Sunt prea păcătos”

“Nu,” veţi spune, “nu pot simţi aceasta pentru că sunt prea păcătos ca Dumnezeu să reverse asupra mea atâta bucurie.”

Dar nu veţi crede, oare, versetul 15: “Căci Domnul a înlăturat judecăţile rostite împotriva ta şi a întors pe vrăjmaşii tăi!”

Atunci, nu veţi simţi voi minunea cântecului lui Dumnezeu asupra voastră?

“Sunt înconjurat de duşmani”

“Nu,” veţi spune, “pentru că sunt înconjurat de duşmani şi obstacolele sunt la orice pas.”

Dar nu veţi crede, oare, versetul 17: “Domnul Dumnezeul tău este în mijlocul tău ca un izbăvitor puternic” şi versertul 19: “Şi în ziua aceea voi stârpi pe toţi asupritorii tăi”, sau versetul 15: “Domnul a întors pe vrăjmaşii tăi”?

Atunci, nu veţi simţi voi minunea cântecului lui Dumnezeu asupra voastră?

“Dumnezeu este prea departe de mine”

“Nu,” veţi spune, “tot nu pot simţi pentru că Dumnezeu este Mare şi Sfânt şi simt că este departe de mine.”

Dar nu veţi crede, oare, versetul 15: “Domnul, Împăratul lui Israel, este în mijlocul tău; tu nu vei mai vedea nici o nenorocire” şi versetul 17: “Domnul Dumnezeul tău este în mijlocul tău”? El nu este departe de tine.

Atunci, nu veţi simţi voi minunea cântecului lui Dumnezeu asupra voastră?

“Sunt încătuşat în ruşine”

Tot veţi spune “Nu, pentru că sunt încătuşat în ruşine, şi am fost fără limită înjosit de părinţii mei (cf. 2, 8,10). Am fost batjocorit si înfricoşat şi manipulat şi defăimat. În această groapă a ruşinii chiar şi cântecul lui Dumnezeu sună fals şi îndepărtat şi indescifrabil.”

Dar mai întreb o dată, nu veţi crede oare promisiunea de la sfâsşitul versetului 19: “Şi în ziua aceea voi stârpi pe toţi asupritorii tăi, voi izbăvi pe cei care şchiopătează şi pe cei izgoniţi îi voi strânge de pe drumuri, şi îi voi face de laudă şi cu nume, în ţinuturile în care fuseseră făcuţi de ocară”?

Atunci, nu veţi simţi voi minunea cântecului lui Dumnezeu asupra voastră?

“Cum poate bucuria lui Dumnezeu să se reverse asupra mea?”

Şi acum veţi spune “aproape că pot simţi acesta minune extraordinară pe care Dumnezeu o revarsă asupra mea – chiar şi asupra mea – cu cântare puternică. Dar mai rămâne un obstacol. Aţi spus că Dumnezeu iubeşte slava Sa mai mult decât orice. Aţi spus că Dumnezeu se bucură de numele Lui. Atunci cum aş putea să cred că ar fi interesat de mine? Cum s-ar revărsa bucuria Lui asupra mea?”

Dacă acesta este ultimul vostru obstacol, atunci pregatiţi-vă să cântaţi! Pentru că răspunsul este foarte clar în versetul 12. Dacă ştii că Dumnezeu se bucură de numele Lui, iar tu vrei să fii parte a acestei bucurii, atunci, unde te-ai duce? Care ţi-ar fi refugiul?

Versetul 12 ne dă raspunsul: “Şi voi lăsa în mijlocul tău un neam smerit şi sărac, care va nădăjdui întru numele Domnului.” Acesta este legătura dintre nucuria lui Dumnezeu în slava Lui şi bucuria lui în tine. Când îţi găseşti refugiul în El, atunci El se bucura şi revarsă peste tine slava Lui.

Dacă veţi căuta slava voastră printre oameni, atunci veţi avea răsplata pe pământ. Dacă vă veţi înălţa printre oameni, atunci răsplata voastră va fi printre oameni. Dacă veţi căuta propriul vostru bine, atunci şi răsplata voastră va fi pe pămant.

Dar dacă vă veţi smeri pe voi şi veţi căuta slava lui Dumnezeu mai presus de orice, şi dacă veţi pune numele lui Dumnezeu mai presus de al vostru, şi dacă vă veţi înfăşura cu dreptatea Fiului Său, atunci Tatăl vostru cel Ceresc va revărsa peste voi răsplata Lui.

Să lăsăm deoparte mândria şi slava deşartă. Alegeţi numele lui Dumnezeu. Puneţi-vă speranţa în dreptatea lui Hristos şi nu a voastră. Şi lăsaţi-vă treziţi de minunea că Domnul, Împăratul împăraţilor, revarsă peste voi bucuria Sa şi cântecul Său. (pentru un studiu aprofundat citiţi Miheia 7, 18; Psalmi 35, 27; 149, 4; Ieremia 32, 37-42; Deuteronom 30, 9; Isaia 62, 5; 65, 19)