Pentru bucuria voastră/De ce Dumnezeu este în centrul tuturor lucrurilor?

De la Gospel Translations Romanian

Cristos, de asemenea, a suferit odată pentru păcate, El, Cel neprihănit, pentru cei nelegiuiţi, ca să ne aducă la Dumnezeu […]
1 Petru 3:18

Dar acum, în Cristos Isus, voi, care odinioară eraţi depărtaţi, aţi fost apropiaţi prin sângele lui Cristos.
Efeseni 2:13

Voi merge la altarul lui Dumnezeu, la Dumnezeu – bucuria şi veselia mea.
Psalmul 43:4 ESV

PE SCURT, Dumnezeu este Evanghelia. Evanghelia înseamnă „veste bună”. Creştinismul nu se referă la teologie în primul rând, ci la veşti. E ca şi cum prizonierii de război ar asculta la un radio ascuns vestea că aliaţii au aterizat şi că salvarea lor nu este decât o chestiune de timp şi paznicii se întreabă de unde vine toată bucuria lor.

Dar care este avantajul final al veştii bune? Totul se sfârşeşte într-un singur lucru: în Însuşi Dumnezeu. Toate cuvintele Evangheliei ne îndreaptă către El; dacă nu, atunci nu sunt o veste bună. De exemplu, salvarea nu are nici o valoare dacă salvează doar de iad şi nu pentru Dumnezeu. Iertarea nu este o veste bună dacă dă doar eliberare de vină şi nu deschide calea către Dumnezeu. Justificarea nu este o veste bună dacă doar ne face acceptabili din punct de vedere legal înaintea lui Dumnezeu, dar nu ne aduce părtăşie cu Dumnezeu. De asemenea, răscumpărarea nu este o veste bună dacă doar ne eliberează de sclavie, dar nu ne aduce la Dumnezeu. Adopţia nu este o veste bună dacă doar ne aşează în familia lui Dumnezeu, dar nu şi în braţele Lui.

Acest lucru este crucial. Mulţi oameni par să îmbrăţişeze vestea bună, însă fără a-L îmbrăţişa pe Dumnezeu. Dacă vrem doar să scăpăm de iad, aceasta nu este o dovadă clară că avem o inimă nouă. Această dorinţă este absolut naturală, nu supranaturală. Şi nu este nevoie de o inimă nouă ca să dorim eliberarea psihologică care vine în urma iertării, sau îndepărtarea mâniei lui Dumnezeu de deasupra noastră, sau moştenirea lumii lui Dumnezeu. Toate aceste lucruri sunt logice şi fără o schimbare spirituală. Nu este nevoie să fii născut din nou ca să vrei lucrurile acestea. Şi diavolul le vrea.

Şi nu este greşit să le vrei. Întradevăr, ar fi o nebunie să nu le vrei. Dar evidenţa faptului că am fost schimbaţi este că dorim toate aceste lucruri pentru că ne aduc în plăcerea lui Dumnezeu. Acesta este lucrul extraordinar pentru care Cristos a murit. „Cristos, de asemenea, a suferit odată pentru păcate, El, Cel neprihănit, pentru cei nelegiuiţi, ca să ne aducă la Dumnezeu” (1 Petru 3:18).

De ce este aceasta esenţa veştii bune? Pentru că am fost făcuţi să experimentăm bucuria deplină şi veşnică prin vederea şi savurarea slavei lui Dumnezeu. Dacă bucuria noastră vine din ceva mai puţin, atunci suntem idolatri, iar Dumnezeu este dezonorat. El ne-a creat în aşa fel încât slava Lui să se reflecte în bucuria noastră. Evanghelia lui Cristos este vestea bună conform căreia Dumnezeu a făcut – cu preţul vieţii Fiului Lui – tot ceea ce era necesar pentru a ne „înrobi” faţă de fericirea mereu crescândă şi veşnică – adică, faţă de însăşi Persoana Lui.

Cu mult înainte să vină Cristos, Dumnezeu S-a descoperit pe Sine ca sursa plăcerii veşnice şi depline. „Îmi vei arăta cărarea vieţii; înaintea Feţei Tale sunt bucurii nespuse şi desfătări veşnice în dreapta Ta” (Psalmul 16:11). Apoi, L-a trimis pe Cristos să moară. Aceasta înseamnă că L-a trimis pe Cristos să ne aducă cea mai profundă şi mai durabilă bucurie pe care o poate avea un om. Ascultaţi invitaţia: întoarceţi-vă „de la plăcerile de o clipă ale păcatului” (Evrei 11:25) şi veniţi la „desfătările veşnice”. Veniţi la Cristos.