O rugăciune a speranţei şi a aşteptării nerăbdătoare

De la Gospel Translations Romanian

“Căci socotesc că pătimirile vremii de acum nu sunt vrednice de mărirea care ni se va descoperi. Pentru că făptura aşteaptă cu nerăbdare descoperirea fiilor lui Dumnezeu. Căci făptura a fost supusă deşertăciunii - nu din voia ei, ci din cauza aceluia care a supus-o – cu nădejde, pentru că şi făptura însăşi se va izbăvi din robia stricăciunii, ca să fie părtaşă la libertatea măririi fiilor lui Dumnezeu.” (Romani 8, 18-21)

Draga Tata Ceresc, ne rugăm Ţie pentru speranţa vie a a Evangheliei – angajamentul Tău irevocabil că Vei face aranja toate lucrurile şi le Vei face noi; promisiunea Ta de netăgăduit că nu vor mai exista supărări, că nu va mai fi stricăciune, că nimeni nu va mai fi pierdut. Inimile noastre sunt pline de speranţa acelei tile. Te binecuvântăm pentru credinţa de a-Ţi duce la bun sfârşit lucrarea pe care Ai început-o în noi şi în lumea Ta.

Ca fii ai Tăi, aşteptăm ziua în care vom fi, în sfârşit, un întreg. Nu mai vrem cunoaştere în parte. Nu mai vrem să te slujim în parte. Nu vrem să-I mai iubim pe alţii în parte. Suferinţele actuale vor face loc binecuvântărilor eterne. Harul Evangheliei date pentru noi, va fi glorificarea Evangheliei din noi. Cât mai este, Doamne, cât mai este?

Ca Biserică a Ta, aşteptăm ziua în care vom fi, în sfârşit, un întreg. Nu mai vrem divizări mărunte şi distracţii lipside de sens. Comuniunea va lua locul dezbinării. Vor înceta răutăţile, vor exista doar binecuvântare şi slujirea unuia de către celălalt. Triumful Mielului va înlocui tribalismul trupurilor noastre. Cât mai este, Doamne, cât mai este?

Fiind creaţia Ta, abia aşteptăm ziua când râurile îşi vor da mâinile, munţii vor cânta de bucurie (Psalmi 98, 8), iar dealurile vor sălta ca mieii (Psalmi 114, 4). Abia aşteptăm Ziua în care lupul şi mieluşeaua vor trăi împreună, iar leopardul va sta alături de caprăş ziua aceea când nici nu vor face rău, nici nu vor distruge nimic din Sfântul Tău munte. Iar pământul va fi plin de gloria cunoaşterii Tale, aşa cum apele acoperă mările (Isaia 11, 6-9). Cât mai este, Doamne, cât mai este?

Tată, pentru tot ce Ai făcut pentru noi prin Iisus, îndrăznim să credem că toate frustrările vor fi înlocuite de eliberare, iar urâciunea decăderii va fi înlocuită cu frumuseţea plenitudinii Tale. Grăbeşte ziua aceea, Doamne, grăbeşte-o! Fie ca fiecare Amin pe care îl spunem să fie în numele Harului şi al Numelui Tău.