O dragoste minunată

De la Gospel Translations Romanian

Dragostea pe care ne-a arătat-o Hristos prin moartea Sa a fost pe atât de conştientă, pe cât a fost de voită suferinţa Sa. „Noi am cunoscut dragostea Lui prin aceea că El şi-a dat viaţa pentru noi” (1 Ioan 3:16). Dacă El în mod voit şi-a dat viaţa, a făcut acest lucru pentru noi. Din dragoste. „Iisus, ca Cel care ştia că I-a sosit ceasul să plece din lumea aceasta la Tatăl, şi fiindcă iubea pe ai Săi, care erau în lume, i-a iubit până la capăt.” (Ioan 13:1) Fiecare pas făcut pe drumul Golgotei a însemnat „Te iubesc.”

Prin urmare, a simţi dragostea lui Hristos în modul în care şi-a dat viaţa, ne ajută să înţelegem că El a făcut acest lucru în mod voit. Gândiţi-vă la aceste cinci modalităţi de a vedea intenţionalitatea lui Hristos în jertfa Sa.

Mai întâi, urmăriţi ce a spus Iisus imediat după acel moment violent, când Petru a încercat să taie capul slujitorului, însă i-a tăiat doar urechea.

Atunci Iisus i-a zis: „Pune-ţi sabia la locul ei; căci toţi cei ce scot sabia, de sabie vor pieri. Crezi că n-aş putea să rog pe Tatăl Meu, care Mi-ar pune îndată la îndemână mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri? Dar cum se vor împlini Scripturile, care zic că aşa trebuie să se întâmple?” (Matei 26:52–54).

Una e să spui că detaliile morţii lui Iisus au fost prorocite în Vechiul Testament; însă alta e să spui că Iisus însuşi a făcut propriile alegeri, astfel încât Scripturile să se împlinească.

Asta a spus Iisus că face, în Matei 26:54: Aş putea scăpa de această primejdie, „dar cum se vor împlini Scripturile, care zic că aşa trebuie să se întâmple?” Nu aleg să scap, deşi aş putea face acest lucru, deoarece cunosc Scripturile. Ştiu ce trebuie să se întâmple. Este alegerea Mea să împlinesc tot ce s-a prorocit despre Mine în Cuvântul lui Dumnezeu.

Al doilea mod în care se vede această intenţionalitate este în repetarea expresiilor „a merge la Ierusalim” – chiar în gura leului: „Iisus a luat iarăşi la El pe cei doisprezece, şi a început să le vorbească despre lucrurile care aveau să I se întâmple. Iată, a zis El, ne suim la Ierusalim, şi Fiul Omului va fi dat în mâinile preoţilor celor mai de seamă şi cărturarilor. Ei Îl vor osândi la moarte, şi-L vor da în mâinile Neamurilor. Iar ei îşi vor bate joc de El, Îl vor bate cu nuiele, Îl vor scuipa şi-L vor omorî. Dar, după trei zile, va învia.” (Marcu 10:32-34)

Iisus a avut un singur ţel: să moară potrivit Scripturii. A ştiut când momentul se apropia, hotărârea Lui fiind de neclintit: „Când s-a apropiat vremea în care avea să fie luat în cer, Iisus şi-a îndreptat faţa hotărât să meargă la Ierusalim.” (Luca 9:51)

Un al treilea mod în care vedem intenţionalitatea lui Iisus de a suferi pentru noi sunt cuvintele pe care le-a rostit prin gura profetului Isaia: „Mi-am dat spatele înaintea celor ce Mă loveau, şi obrajii înaintea celor ce-Mi smulgeau barba; nu Mi-am ascuns faţa de ocări şi de scuipări.” (Isa. 50:6).

Trebuie să mă străduiesc mult doar ca să-mi imaginez ce voinţă de fier a fost nevoie pentru a face faţă la aşa ceva. Oamenii se feresc de suferinţă. Ne ferim de o sută de ori mai mult de suferinţa care este provocată de oameni nedrepţi, răi, sclifosiţi, meschini, aroganţi. În fiecare clipă de durere şi umilinţă, Iisus a ales să nu facă ceea ce ar fi fost cu totul îndreptăţit. Şi-a întors spatele celui ce-L lovea. Şi-a întors obrazul celui ce-L pălmuia. Nu S-a împotrivit celui ce-I smulgea barba. Nu S-a împotrivit celui ce-L scuipa. Şi El a făcut acest lucru chiar pentru cei care erau pricina acestei dureri.

Un al patrulea mod în care vedem intenţionalitatea suferinţei lui Iisus este felul în care Petru explică cum a fost posibil aşa ceva. El a zis: „Când era batjocorit, nu răspundea cu batjocuri; şi, când era chinuit, nu ameninţa, ci Se supunea dreptului Judecător.” (1 Petru 2:23)

Modul în care Iisus a privit nedreptatea nu a fost spunând: „Nedreptatea nu contează”, ci încredinţându-Şi cauza în mâinile Celui care este „dreptul Judecător”. Dumnezeu va avea grijă ca să se facă dreptate. Nu aceea a fost menirea lui Iisus pe Golgota, şi nici nu este menirea noastră acum: „Răzbunarea este a Mea, Eu voi răsplăti, zice Domnul” (Rom. 12:19).

Cea de-a cincea şi, probabil, cea mai clară afirmaţie pe care Iisus o face privitor la intenţia Sa de a Se jertfi o regăsim în Ioan 10:17-18: „Tatăl Mă iubeşte, pentru că Îmi dau viaţa, ca iarăşi s-o iau. Nimeni nu Mi-o ia cu sila, ci o dau Eu de la Mine. Am putere s-o dau, şi am putere s-o iau iarăşi. Aceasta este porunca pe care am primit-o de la Tatăl Meu.”

Prin aceste cuvinte Iisus vrea să spună că El acţionează în întregime de bunăvoie. El nu se află sub puterea niciunui om. Împrejurările nu L-au doborât. El nu este dus de val de nedreptatea de moment. El este în control.

De aceea, când Ioan spune: „Noi am cunoscut dragostea Lui prin aceea că El Şi-a dat viaţa pentru noi” (1 Ioan 3:16), noi ar trebui să simţim intensitatea dragostei Lui, tot atât de mult pe cât vedem intenţionalitatea Lui de a suferi şi a muri pentru noi. Mă rog ca şi tu să simţi asta în mod deosebit. Şi fie ca această experienţă deosebită de a fi iubit de Hristos să aibă acest efect asupra ta: „Căci dragostea lui Hristos ne strânge... Şi El a murit pentru toţi, pentru ca cei ce trăiesc, să nu mai trăiască pentru ei înşişi, ci pentru Cel ce a murit şi a înviat pentru ei.” (2 Cor. 5:14–15).