Nouă moduri de a înţelege că Evanghelia lui Hristos este adevărată

De la Gospel Translations Romanian

1. Iisus Hristos, aşa cum ne este prezentat în Noul Testament şi cum iese în evidenţă din toate scrierile despre El, este prea singular şi prea mare pentru a fi putut fi inventat atât de perfect de toţi cei care eu scris despre El. Forţa lui Iisus Hristos este cea care dezlănţuie aceste scrieri; nu scrierile au creat forţa. Iisus este, de departe, mult mai mare şi mai complex decât aceşti martori ai Lui. Realitatea Lui susţine aceste scrieri, aşa cum un eveniment global, important stă în spatele marilor jurnalişti. Ceva imens a dezlănţuit aceste mărturii care spun poveştile uimitoare şi variate, şi totuşi unificate în sens, despre Iisus Hristos.

2. Nimeni nu a putut explica existenţa mormântului gol al lui Hristos în spaţiul ostil al Jerusalimului din acele vremuri, unde duşmanii lui Iisus ar fi dat orice pentru a găsi un cadavru, dar nu au putut. Încercările timpurii de a acoperi scandalul Învierii au fost respinse de toate manifestările contradictorii ale experienţei umane – Apostolii nu fură un cadavru (Matei 28, 13) pentru ca mai apoi să îşi sacrifice vieţile predicând o Evanghelie minunată care să fi fost construită pe o minciună. Teoriile moderne conform cărora Iisus nu a murit, ci doar a leşinat, mai apoi s-a trezit în mormânt şi a înlăturat piatra de la uşa lui, şi-a înşelat scepticii Apostoli că ar fi înviat din morţi ca un Domn al universului ce Este, nu conving pe nimeni.

3. Oponenţii cinici ai Creştinismului s-au înmulţit foarte repede atunci când s-a afirmat că sunt mulţi martori oculari dispuşi să răspundă întrebărilor referitoare la Învierea lui Hristos din morţi. „În urmă S-a arătat deodată la peste cinci sute de fraţi, dintre care cei mai mulţi trăiesc până astăzi, iar unii au şi adormit” (I Corinteni 15, 6). Aceste afirmaţii ar fi fost demonstrate ca false, dacă s-ar fi putut. Dar ştim că nu se poate vorbi despre aşa ceva. Martorii oculari ai Învierii au apărut atunci când a fost nevoie de ei.

4. Biserica timpurie a reprezentat o forţă extraordinară de credinţă, dragoste şi sacrificiu pe baza realităţii lui Iisus Hristos. Caracterul acestei Biserici, natura Evangheliei bazată pe har şi iertare, şi curajul nemăsurat al bărbaţilor şi femeilor - chiar până la moarte – nu se potrivesc profilului unei isterii în masă. Pur şi simplu nu erau aşa. Ceva extrem de real şi magnific avusese loc în lume, iar ei erau destul de aproape pentru a recunoaşte acest lucru, pentru a fi siguri că este real şi pentru a fi complet „atinşi” de puterea lui. Acel Ceva era Iisus Hristos, aşa cum toţi aveau să mărturisească, chiar şi atunci când mureau cântând.

5. Profeţiile Vechiului Testament îşi găsesc împlinirea în istoria lui Iisus Hristos. Martorii acestor împliniri sunt prea mulţi, prea diferiţi, prea subtili şi prea implicaţi în istoria Bisericii Noului Testament şi a diferitelor scrieri, pentru a putea fi inventaţi de vreo mare conspiraţie. Până în cele mai mici detalii, Iisus Hristos a împlinit zeci de profeţii ale Vechiului Testament, care I-au confirmat Adevărul.

6. Martorii lui Iisus Hristos care au scris Evangheliile şi Epistolele Noului Testament nu sunt nici naivi, nici mincinoşi, nici demenţi. Acestea reies din însăşi scrierile lor. Ele poartă amprenta inteligenţei, a clarităţii mintale şi a maturităţii, şi o viziune morală care este foarte convingătoare. Ei ne câştigă încrederea ca martori, mai ales atunci când sunt luate împreună cu un singur mare scop acela al transmiterii mesajului despre Iisus Hristos.

7. Imaginea asupra lumii care se desprinde din scrierile Noului Testament are mai mult sens decât orice altă imagine reieşită din alte scrieri. Nu numai că se potriveşte cu sufletul uman, dar, de asemenea, cu universul, cu istoria şi cu Dumnezeu, aşa cum se revelează El în natură şi conştiinţă. Unii s-ar putea să ajungă la aceste concluzii după multă cugetare, alţii, ca urmare a unei convingeri pre-reflective (anterioară reflexiei umane), intuitive în ceea ce priveşte influenţa lui Hristos şi a mesajului Său asupra lumii pe care o cunoaştem.

8. Atunci când cineva îl vede cu adevărat pe Hristos aşa cum este caracterizat în Evanghelii, în acea persoană apare o lumină spirituală, care străluceşte şi care este o confirmare a sinelui. Aceasta este „lumina cunoaşterii Slavei lui Dumnezeu” – „fiindcă Dumnezeu, Care a zis: „Strălucească, din întuneric, lumina” – El a strălucit în inimile noastre, ca să strălucească cunoştinţa slavei lui Dumnezeu, pe faţa lui Hristos” – (II Corinteni 4, 6), şi este atât de repede percepută de inima trezită spiritual, pe cât de repede este lumina percepută de ochiul omenesc. Ochiul nu îşi pune întrebarea dacă este sau nu lumină, el vede lumina.

9. Atunci când vedem şi credem în slava lui Dumnezeu din Evanghelii, Duhul Sfânt ne este dat nouă, astfel încât dragostea lui Dumnezeu să poată „să se verse în inimile noastre” – „Iar nădejdea nu ruşinează pentru că iubirea lui Dumnezeu s-a vărsat în inimile noastre, prin Duhul Sfânt, Cel dăruit nouă.” (Romani 5, 5). Această experienţă a dragostei lui Dumnezeu în inimile noastre, prin Evanghelia Lui, a Celui Care a murit pentru noi când încă eram necredincioşi, ne arată, ne asigură chiar, că nădejdea trezită de toate aceste mărturii, pe care le-am văzut, nu ne va dezamăgi.

Din dragoste pentru Adevărul lui Hristos, alături de voi cu ocazia acestui Crăciun,

Pastorul John