Nicio Osândire în Hristos Isus, Partea 1

De la Gospel Translations Romanian

Romani 8:1-4

Acum dar nu este nicio osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus, care nu trăiesc după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului. 2 În adevăr, legea Duhului de viaţă în Hristos Isus, m-a izbăvit de Legea păcatului şi a morţii. 3 Căci - lucru cu neputinţă Legii, întrucât firea pământească o făcea fără putere - Dumnezeu a osândit păcatul în firea pământească, trimiţând, din pricina păcatului, pe însuşi Fiul Său într-o fire asemănătoare cu a păcatului, 4 pentru ca porunca Legii să fie împlinită în noi, care trăim nu după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului.

Pericolul cel mai mare întâlnit astăzi în toată discuţiile care au loc cu privire la organizaţiile sociale bazate pe credinţă este că cei ce sunt creştini vor începe să gândească despre credinţa lor aşa cum face lumea. Timp de mai bine de douăzeci de ani m-am luptat cu mine însumi ca să nu gândesc astfel, datorită faptului că ispita este mare, şi vine atât din afara cât şi din interiorul bisericii.

Lumea priveşte creştinismul, şi alte religii, ca fiind folositoare, în funcţie de beneficiile sociale, psihologice sau fizice pe care le poate aduce. Cu alte cuvinte, lumea nu cataloghează creştinismul categorisindu-l ca fiind adevărat sau fals, ci ca fiind folositor sau dăunător. Lumea nu priveşte la creştinism ca la o revelaţie divină ci ca la o părere omenească. Lumea nu crede că Dumnezeu trebuie să ne arate care este nevoia noastră cea mai profundă, şi apoi să ne dea remediul în Isus Hristos. Lumea crede că noi cunoaştem care sunt nevoile noastre cele mai profunde şi că religia poate fi respectabilă dacă ajută la împlinirea acestora.

Pericolul ca şi creştinii să înceapă să gândească astfel este mare şi este aducător de moarte. Un reporter intervievează un pastor, şi defineşte imediat, prin întrebările sale, categoriile prin care poate fi explicat creştinismul. “Ce faceţi voi pentru a promova locuinţe accesibile ca preţ? Cum îi ajutaţi pe oameni să-şi găsească slujbe? Care este strategia voastră pentru îmbunătăţirea sănătăţii?”

Acestea sunt întrebări valide. Dar dacă îngăduiţi gândirii seculare să determine care este punctul vostru de pornire şi apoi să definească categoriile prin care poate fi explicat creştinismul, atunci veţi promova noţiunea eronată că biserica lui Isus Hristos şi evanghelia lui Isus Hristos nu sunt o revelaţie cu autoritate de la Dumnezeu care este adevărată şi necesară, ci mai degrabă, o activitate a omului care este folositoare.

Încep prin a spune aceste lucruri deoarece mă voi întoarce la subiectul acesta în câteva minute ca să subliniez unele efecte scumpe şi practice ale adevărului din textul nostru. Dar vreau să ştiţi din start, şi să simţiţi, că dacă porniţi din punctul din care porneşte lumea – gândind că vă cunoaşteţi nevoile reale şi că Dumnezeu este folositor în împlinirea acestora – nu veţi şti ce este creştinismul.

Cuprins 1 Esenţa creştinismului 2 Care este darul? “Acum nicio osândire” 3 Cine se bucură de darul acesta? “Cei ce sunt în Hristos Isus” 4 Nicio osândire în durerea fizică 5 Nicio osândire în dificultăţile căsniciei 6 Nicio Osândire în Falimentul Părinţilor

Esenţa creştinismului

Esenţa creştinismului este aceasta: Dumnezeu este valoarea supremă în univers, şi noi nu Îl cinstim ca fiind suprem de valoros, şi în consecinţă suntem vinovaţi de păcat şi suntem sub mânia Lui omnipotentă, şi numai El ne poate salva de sub condamnarea Sa, ceea ce a şi făcut prin moartea şi învierea Fiului Lui, Isus Hristos, pentru fiecare persoană care este în Hristos. Cunoscând adevărul acesta, dacă ceea ce promovăm noi sunt case, slujbe, sănătate, sobrietate, viaţă de familie minus acest mesaj, nu suntem creştini – suntem nişte oameni cruzi. Pieptănăm părul omului care se află pe scaunul electric şi-i ascundem libertatea în mâinile noastre.

Romani 1-7 prezintă tot adevărul acesta. Săptămâna trecută am încercat să fac un rezumat: Dumnezeul sfânt, omul păcătos, mânia care vine, Mântuitorul desăvârşit, Isus Hristos răstignit şi înviat, îndreptăţire prin credinţă, sfinţire prin credinţă. Şi acum Pavel rezumă mesajul creştinismului în marea concluzie din Romani 8:1, “Acum, dar – având în vedere toate acestea – nu este nicio osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus.” Aceasta este esenţa creştinismului. Acesta este mesajul central, de bază al lui Dumnezeu pentru lume. Aceasta proclamăm noi. Pentru aceasta pledăm. Pentru aceasta ne dăm vieţile ca să spunem lumii întregi: Nicio osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus.

Să ne uităm la afirmaţia aceasta în două părţi: 1) care este darul, şi 2) cine se bucură de el? 1) Darul este: “acum nicio osândire,” şi 2) cei ce se bucură de el: “cei ce sunt în Hristos Isus.”

Care este darul? “Acum nicio osândire”

Cuvântul “acum” poate avea două înţelesuri diferite.

Un înţeles este acela că în final totul este la locul lui, toate lucrurile s-au împlinit, în cele din urmă, şi ACUM pot primi ceea ce mi s-a promis. Un bunic trimite un pachet nepoatei sale şi-i spune, “Nu-l deschide până la ziua ta de naştere.” În fiecare zi fetiţa întreabă, “Acum? Pot să-l deschid acum?” “Nu, nu acum. Doar de ziua ta.” Atunci când vine ziua ei ea spune, “În sfârşit, acum!” Acel “acum” care vine după aşteptare.

Celălalt înţeles pentru “acum” este acel acum care vine înainte ca tu să crezi că va veni. Acelaşi bunic îi scrie fiului său şi-i trimite un cec de $ 5000 şi-i spune, “Fiule, ştii că într-o bună zi vei moşteni averea mea. Însă ştiu că acum nevoile tale sunt mari, şi astfel îţi trimit acest cec în avans.” În situaţia aceasta “acum” nu este “în sfârşit acum” ci “déjà acum.”

Ambele aceste înţelesuri pentru “acum” din textul Romani 8:1 nu sunt departe unul de celălalt. “Acum dar nu este nicio osândire.” Înţelesul este “în sfârşit acum” sau “deja acum.” Putem vedea ambele înţelesuri în Romani 8. Uitaţi-vă la versetul 3: “Căci - lucru cu neputinţă Legii, întrucât firea pământească o făcea fără putere - Dumnezeu a osândit [aici este cuvântul!] păcatul în firea pământească, trimiţând, din pricina păcatului, pe însuşi Fiul Său într-o fire asemănătoare cu a păcatului.”

Deci înţelesul din versetul acesta este “în sfârşit acum”! Pe parcursul a tuturor acelor ani Legea a poruncit şi Legea a osândit pe cei ce călcau Legea şi Legea arăta înspre o Neprihănire şi o Jertfă care va veni într-o zi (Romani 3:21), dar Legea nu a putut îndepărta condamnarea de la cei păcătoşi. Dacă era să vină o vreme când păcătoşii puteau să experimenteze “nicio osândire!” – când cei nelegiuiţi puteau fi îndreptăţiţi prin credinţă – atunci Dumnezeu trebuia să facă ceva, altceva decât să dea o lege. Şi ce a făcut Dumnezeu a fost să-L trimită pe Fiul Lui în firea pământească, ca şi reprezentantul şi înlocuitorul nostru şi acolo pe cruce în suferinţa Fiului Lui, Dumnezeu a condamnat (osândit) păcatul!

Al cui păcat? Isus n-a avut niciun păcat (vedeţi că El a venit “într-o fire asemănătoare cu a păcatului,” v. 3). Dumnezeu nu a condamnat păcatul lui Isus. Ci pe al nostru. Aceasta este evanghelia. Acesta este creştinismul. Toţi eram sub condamnarea lui Dumnezeu din cauza păcatului nostru. Dar, aşa cum spune Romani 5:6, “Pe când eram noi încă fără putere, Hristos, la vremea cuvenită a murit pentru cei nelegiuiţi.” Ce înseamnă lucrul acesta – Hristos a murit pentru cei nelegiuiţi? Acum vedem în Romani 8:3 ce înseamnă. Înseamnă că Dumnezeu Şi-a revărsat asupra Fiului Lui mânia pe care o meritam noi. Dumnezeu a condamnat păcatul (păcatul meu!) în firea pământească (în trupul lui Hristos). Credeţi lucrul acesta?

Acum dar! În sfârşit! Acum! Nu mai este nicio osândire, sau condamnare. Acum! Acum că a fost făcut tot ce trebuia făcut ca să fie consumată mânia lui Dumnezeu. Acum, în sfârşit, nu mai este nicio condamnare.

Dar ce vom spune despre celălalt înţeles al lui “acum”? Deja acum!” Priviţi la Romani 8:33-34. Pavel priveşte înspre viitor şi ia în considerare faptul că judecata finală are să vină. Şi în perioada de timp până la venirea judecăţii vor fi multe zile în care duşmanul nostru, diavolul, va încerca să ne înşele, să ne orbească, să ne acuze, şi să ne înghită învăluindu-ne în sentimente de vină. Aşadar Pavel scrie despre acel “déjà acum” al niciunei condamnări sau osândiri: “Cine va ridica pâră împotriva aleşilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Acela, care-i socoteşte neprihăniţi! 34 Cine-i va osândi [iată cuvântul]? Hristos a murit! Ba mai mult, El a şi înviat, stă la dreapta lui Dumnezeu, şi mijloceşte pentru noi!”

Deci aici nu numai că avem perspectiva care priveşte înapoi care să ne amintească că Hristos a murit şi a devenit condamnarea sau osândirea noastră, ci avem şi perspectiva care priveşte înainte ca să ne amintească că, chiar dacă vine o judecată, şi uneori vom tremura gândindu-ne la ea, cu toate acestea, deja acum nu mai este nicio osândire pentru noi. Nu trebuie să aştepţi moştenirea finală ca să ştii care-ţi este partea de moştenire. “Cine va ridica pâră împotriva aleşilor lui Dumnezeu?” În ziua de pe urmă când întreaga ta viaţă – va fi pusă înaintea ta cu toate imperfecţiunile ei prezentate în Romani 7– numai adevărul acesta va fi nădejdea ta: “Dumnezeu este Acela care-i socoteşte neprihăniţi … Hristos a murit … a înviat .. mijloceşte pentru noi.”

Verdictul la judecata finală a fost dat în anul 33: Nevinovat! Nicio osândire. Deja acum. Aceasta este esenţa creştinismului. Acesta este darul lui Dumnezeu.

Cine se bucură de darul acesta? “Cei ce sunt în Hristos Isus”

Astăzi voi menţiona doar acest subiect rămânând să-l studiem mai în profunzime săptămânile viitoare. Două puncte simple:

Mai întâi, nu oricine poate spune, “Acum dar nu este nicio osândire în viaţa mea.” Numai cei “care sunt în Hristos Isus.” Unii sunt în El, pe când alţii nu sunt. Pavel presupune lucrul acesta peste tot în scrierile lui. Sunt cei care sunt în “Hristos” şi sunt cei “de afară.” Pavel nu este un universalist. El spune explicit în Romani 9:3, cu tristeţe, că sunt cei care sunt “anatema, despărţiţi de Hristos.” Opusul expresiei preţioase “în Hristos” (en Kristõ) este expresia teribilă “[despărţiţi] de Hristos” (apo tou Kristou) Tu unde eşti? În Hristos? Sau despărţit de Hristos?

Al doilea punct este acesta: numai atunci când eşti în Hristos condamnarea lui Hristos devine condamnarea ta. Dacă vrei să poţi spune acum şi la judecata finală, “Acum dar nu este nicio condamnare pentru mine, pentru că Isus a suferit acea condamnare pentru mine,” atunci trebuie să fii “în Isus.” Dacă eşti în El, ceea ce i s-a întâmplat Lui, ţi s-a întâmplat ţie. Dacă eşti “despărţit de El,” nu ai nicio garanţie să spui că ce i s-a întâmplat Lui, ţi s-a întâmplat ţie.

Dacă spui, “A, dar El a murit pentru întreaga lume. El este Mielul lui Dumnezeu care ia păcatul lumii.” Da, într-adevăr. Şi aceasta înseamnă că în Isus este loc suficient pentru toată lumea. Hristos nu este un motel mic. Este loc pentru oricine. Şi oricine este invitat şi oricui i se porunceşte, “Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi … Celui ce îi este sete, să vină; cine vrea, să ia apa vieţii fără plată! … Pe cel ce vine la Mine nu-l voi izgoni afară” (Matei 11:28; Apocalipsa 22:17; Ioan 6:37).

Dar dacă tu nu vii? Dacă tu nu crezi? Dacă nu primeşti darul fără plată? Isus ne spune în Ioan 3:36, “Cine crede în Fiul, are viaţa veşnică; dar cine nu crede în Fiul, nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el." Mânia lui Dumnezeu – condamnarea lui Dumnezeu este îndepărtată în Hristos. Nu în afara lui Hristos.

Unde eşti tu? În Hristos? Sau în afara lui Hristos? Eliberat de condamnare? Sau sub condamnare? Nu trebuie să rămâi sub condamnare. Există loc pentru oricine în Hristos. Întotdeauna există loc în Hristos. Şi cuvintele lui Hristos pentru fiecare păcătos sunt, “Vino! Încrede-te în Mine! Intră! Eu voi fi viaţa ta, neprihănirea ta, iertarea ta, pentru că am fost condamnarea ta.”

Sunt mult mai multe de spus cu privire la a fi “în Hristos” dar vreau să închei aşa cum am spus că o voi face, cu menţionarea câtorva efecte preţioase şi practice ale adevărului din textul nostru. Ce diferenţă produce astăzi adevărul “că nu mai este nicio osândire”? Chiar dacă mi-ai spune, “Nu-mi este de niciun ajutor în problemele practice cu care mă confrunt,” eu ţi-aş răspunde, “Chiar şi aşa, adevărul acesta este de 10.000 de ori mai preţios decât orice alt ajutor pe care l-ai putea primi. Pentru că veşnicia este foarte lungă şi viaţa de aici este foarte scurtă.” Chiar dacă ai trăi 85 de ani mizeri aici, şi ai trăi 85 de milioane de veacuri fără nicio condamnare în prezenţa unui Dumnezeu atot-satisfăcător, schimbul acesta n-ar fi unul rău.

Dar cu toate acestea voi menţiona câteva beneficii. Le voi menţiona doar, pentru ca voi să meditaţi la ele şi să umblaţi după ele. Acestea sunt pentru voi cei care credeţi – care sunteţi în Hristos Isus. Şi nădăjduiesc că vor fi un imbold spiritual pentru ceilalţi, ca să veniţi şi voi la Hristos.

Nicio osândire în durerea fizică

Atunci când suferiţi din punct de vedere fizic, şi suferinţa durează o perioadă îndelungată, şi pare că lucrurile merg tot mai rău, nu tot mai bine, şi pare că veţi sfârşi în moarte şi nu în vindecare – vine acuzatorul – propriile voastre gânduri, diavolul, prietenii lui Iov – şi spune, “Este pedeapsă. Eşti sub condamnarea lui Dumnezeu. De aceea suferi atât de mult.” Cum vei supravieţui acestui asalt? Răspuns: Cu Romani 8:1, “Nu, eu nu sunt sub nicio condamnare. Nu este nicio condamnare pentru cei ce sunt în Hristos Isus. Şi eu mă încred în Hristos, neprihănirea şi iertarea mea. Păcatele mele sunt acoperite. Nu voi fi sub condamnare. Am trecut de la moarte la viaţă (Ioan 5:24). Pleacă ispititorule! O, Isus Hristos, lasă ca puterea Ta să fie făcută desăvârşită în suferinţa mea.”

Nicio osândire în dificultăţile căsniciei

Să presupunem că eşti dezamăgit sau crezi că ţi s-a greşit foarte mult în căsnicie. Unde vei găsi puterea morală ca să ierţi şi să continui să iubeşti şi să curtezi şi să speri şi să nu recurgi la a întoarce rău pentru rău şi la a-i condamna pe cei din casa ta? Răspuns: Romani 8:1. Îţi vei aminti mereu şi mereu faptul că, chiar cu toate că eşti păcătos, în Hristos Isus Dumnezeu nu te condamnă, şi viitorul tău este liber pentru a te bucura veşnicia întreagă. Din fântâna aceasta a milei şi nădejdii, vei scoate găleţi de milă pentru partenerul tău. Şi Dumnezeu va lucra minuni ale harului în viaţa ta.

Nicio Osândire în Falimentul Părinţilor

Ce veţi face dacă copii voştri vă vor frânge inima? Veţi găsi motive ample să gândiţi că a fost vina voastră. Şi nu veţi fi niciodată în stare să clarificaţi problema respectivă. Numai Dumnezeu poate să o clarifice. Deci cum veţi merge mai departe? Cum veţi continua să iubiţi? Răspuns: Romani 8:1. În final nu voi trebuie să clarificaţi problema aceea. Poziţia voastră înaintea lui Dumnezeu nu depinde de clarificarea a cât din vină vă aparţine şi cât nu vă aparţine. Poziţia voastră de copil iubit şi iertat înaintea lui Dumnezeu este aceasta: Nu este nicio osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus. Având parte de libertatea aceasta vă veţi admite eşecurile în mod liber şi vă veţi smeri înaintea copiilor voştri şi Dumnezeu s-ar putea să aducă vindecare.

Am putea continua la nesfârşit. Nicio osândire şi lucrarea de slujire. Nicio osândire şi presiunea de grup. Nicio osândire şi ispita sexuală. Nicio osândire şi mândria. Nicio osândire şi rasismul. O cât de puţin cunosc acest adevăr fanatismul rasist, prejudecata şi discriminarea, şi aşa mai departe. Implicaţiile practice ale acestui adevăr glorios sunt fără sfârşit.

Deci tu unde eşti? Se poate ca lumea să-ţi fi modelat mintea încât nici nu te mai gândeşti la nevoia de a scăpa de condamnarea lui Dumnezeu? Te gândeşti doar la cât de folositoare ar putea fi religia din punct de vedere practic? Mai important, eşti tu în Hristos, prin credinţă, sau eşti în afară? Nu rămâne în afară. Există întotdeauna loc în Hristos. Vino!