Nașterea din nou

De la Gospel Translations Romanian

Regenerarea merge înaintea credinței. Această afirmație care cuprinde nucleul teologiei distincte a curentului istoric de gândire Augustinian și Reformat este afirmația crucială care distinge acea teologie de toate formele de semi-Pelagianism. Adică, o distinge de aproape toate formele de semi-Pelagiansim.

Există o poziție istorică a semi-Pelagianismului care susține viziunea unei beneficiu universal care cuprinde toată umanitatea ca rezultat a jertfei lui Isus. Acest beneficiu universal reprezintă regenerarea universală a tuturor oamenilor — măcar în măsura în care-i salvează de la neputința morală a păcatului lor originar și acum îi ajută să poată avea credință în Cristos. Această putere nouă de a crede face credința posibilă dar în niciun caz neapărat eficientă. Acest tip de regenerare nu aduce în urma sa siguranța că aceia care sunt născuți din nou își vor pune de fapt încrederea în Cristos.

În cea mai mare parte, oricum, afirmația, “Regenerarea merge înaintea credinței,” reprezintă poziția crucială care crează multă frustrare în mințile celor care urmează doctrina lui Pelagius. Cel care urmează doctrina lui Pelagius ar susține că în ciuda ravagiilor făcute de căderea omului, omul încă are o rămășiță de neprihănire lăsată în sufletul său, prin care el încă poate accepta sau respinge darul de har oferit de Dumnezeu. Această viziune, susținută atât de larg în cercurile evanghelice, susține că cineva trebuie să creadă în Cristos pentru a fi născut din nou, și astfel ordinea mântuirii este inversată în această viziune susținându-se că credința merge înaintea regenerării.

Oricum, când ne uităm la învățătura asupra acestui lucru după cum se găsește în mărturia lui Ioan a discuției lui Isus cu Nicodim, vedem că accentul pe care Isus îl pune pe regenerare este o condiție necesară, o sine qua non, pentru a crede în el. El îi spune lui Nicodim în Ioan 3 :3 : „Adevărat, adevărat îți spun că, dacă un om nu se naște din nou, nu poate vedea Împărăția lui Dumnezeu.” Apoi din nou în versetele 5-7, Isus spune „Adevărat, adevărat, îți spun că, dacă nu se naște cineva din apă și din Duh, nu poate să intre în Împărăția lui Dumnezeu. Ce este născut din carne este carne, și ce este născut din Duh este duh. Nu te mira că ți-am zis, ‘Trebuie să vă nașteți din nou.’” Nevoia regnerării de care Isus vorbește este necesară pentru o persoană chiar și pentru a vedea împărăția lui Dumnezeu, cu atât mai mult să intre în ea. Este nevoie de naștere din nou pentru a avea credință într-o împărăție în care nu putem intra altfel.

Slăbiciunea semi-Pelagianismului este că pune în trupul de carne corupt, căzut al omului puterea de a exercita credință. Aici, omul căzut poate veni la Cristos fără regenerare, adică înainte de regenerare. Pe de altă parte, axioma că regenerarea merge înaintea credinței reprezintă nucleul disputei istorice între Augustianism și semi-Pelagianism.

În viziunea Augustiniană și Reformată, regenerarea este văzută mai întâi de toate ca o lucrare supranaturală a lui Dumnezeu. Regenerarea este lucrarea divină a lui Dumnezeu Duhul Sfânt asupra minților și sufletelor oamenilor căzuți, prin care Duhul trezește pe aceia care sunt spiritual morți și-i face spiritual vii. Această lucrare supranaturală salvează persoana din legăturile sale cu păcatul și neputința sa morală de a privi către lucrurile lui Dumnezeu. Regenerarea, fiind o lucrare supranaturală, este evident o lucrare care nu poate fi îndeplinită de omul firesc pe cont propriu. Dacă ar fi o lucrare firească, nu ar necesita intervenția lui Dumnezeu Duhul Sfânt.

În al doilea rând, regenerarea este o lucrare monergistică. “Monergistic” înseamnă că este lucrarea unei singure persoane care-și exercită puterea. În cazul regenerării, doar Dumnezeu singur este acela care poate, și doar Dumnezeu singur este acela care face lucrarea de regenerare în sufletul omenesc. Lucrarea regenerării nu este o conlucrare între persoana căzută și Duhul divin ; este doar lucrarea lui Dumnezeu.

În al treilea rând, lucrarea monergistică a regenerării de către Duhul Sfânt este o lucrare imediată. Este imediată în ceea ce privește timpul, și este imediată în ceea ce privește principiul operării fără mijloace de intervenție. Duhul Sfânt nu folosește altceva în afară de puterea Sa de a aduce o persoană de la moarte spirituală la viață spirituală, și când acea lucrare este îndeplinită, este îndeplinită instant. Nimeni nu este regenerat doar în parte, sau aproape regenerat. Aici avem o situație de da sau nu. O persoană ori este născută din nou, ori nu este născută din nou. Nu există o perioadă de gestație de nouă luni în ceea ce privește această naștere. Când Duhul schimbă dispoziția sufletului omenesc, El o face instant. O persoană poate nu fi conștientă de lucrarea sa interioară îndeplinită de Dumnezeu pentru ceva vreme după ce deja a avut loc. Dar deși devenim conștienți treptat, acțiunea este instantă.

În al patrulea rând, lucrarea regenerării este eficientă. Astea înseamnă că, atunci când Duhul Sfânt regenerează un suflet uman, scopul acelei regenerări este de a aduce acea persoană la credința salvatoare în Isus Cristos. Acel scop este efectuat și îndeplinit pe măsură ce Dumnezeu este implicat în intervenție. Regenerarea este mai mult decât a da unei persoane posibilitatea de a avea credință, îi dă siguranța de a poseda acea credință salvatoare.

Consecința regenerării noastre este în primul rând credință, care apoi rezultă în justificarea și adoptarea noastră în familia lui Dumnezeu. Nimeni nu este născut în lumea aceasta un copil al familiei lui Dumnezeu. Suntem născuți ca copiii ai mâniei. Singurul mod de a intra în familia lui Dumnezeu este prin adopție, și acea adopție are loc când suntem uniți cu singurul fiu a lui Dumnezeu prin credință. Când suntem uniți prin credință cu Cristos, suntem atunci adoptați în acea familie în care Cristos este primul născut. Regenerarea așadar implică o nouă geneză, un nou început, o nouă naștere. Este acea naștere prin care intrăm în familia lui Dumnezeu prin adopție.

Ca încheiere, este important să vedem că regenerarea este un dar pe care Dumnezeu îl oferă ca suveran tutoror acelora pe care El dorește să intre în familia Sa.