Manifestările lui Dumnezeu îndepărtează scuza pentru lipsa închinării

De la Gospel Translations Romanian

Romani 1:18-21

Mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotriva oricărei nelegiuri a oamenilor, care înăduşă adevărul în nelegiuirea lor. 19 Fiindcă ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu, le este descoperit în ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu. 20 În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui, se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot dezvinovăţi, 21fiindcă măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit; ci s-au dedat la gândiri deşarte, şi inima lor fără pricepere s-a întunecat.

Cuprins 1 Măreţia şi seriozitatea Bibliei 2 Dar ce vom spune despre oameni cărora nu li s-a vestit Evanghelia? 3 Concluzie: nu se pot dezvinovăţi ... 3.1 ... nu L-au proslăvit ca Dumnezeu ... 3.2 ... măcar că au cunoscut pe Dumnezeu ... 3.3 ... căci le-a fost arătat de Dumnezeu 4 Creaţia este poiema sau lucrarea de artă a lui Dumnezeu 5 Suprimarea ştiinţifică a adevărului 6 Argumentul lui Pavel pus în paractică în lucrarea din mediul urban 6.1 1. Puterea şi dumnezeirea Creatorului sunt clare 6.2 2. Toţi oamenii Îl cunosc pe Dumnezeu 6.3 3. Dar ei suprimă această cunoaştere 6.4 4. Deci, nimeni nu are nici o scuză înaintea lui Dumnezeu 7 Calea de scăpare

Măreţia şi seriozitatea Bibliei

Unul din lucrurile care face ca Biblia să fie o carte incomparabilă este acela că se ocupă cu perseverenţă de aspectele importante ale realităţii. Desigur, Dumnezeu Creatorul tuturor lucrurilor este cea mai măreaţă Realitate. Universul întreg, cu toată vastitatea spaţiului său dintre stele şi cu toată vastitatea spaţiului său dintre electroni, este nimic în comparaţie cu Dumnezeu. Şi Biblia este focalizată neîncetat pe Dumnezeu. Are de a face cu Dumnezeu şi cu modul cum se relaţionează toate la Dumnezeu. Biblia vine de la Dumnezeu şi vorbeşte cu autoritate despre Dumnezeu. Şi de aceea în această carte există o atmosferă de măreţie şi seriozitate care nu se compară cu nimic altceva.

Am ajuns în această săptămână la unul din acele locuri din cartea Romani, unde intensitatea seriozităţii, măreţiei şi semnificaţiei ultime pentru omenire atinge cote maxime. Am văzut în versetul 18, că Evanghelia darului fără plată a neprihănirii lui Dumnezeu (versetele 16-17) este necesară pentru noi păcătoşii pentru că mânia lui Dumnezeu este deja "descoperită din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotriva oricărei nelegiuri a oamenilor, care înăduşă adevărul în nelegiuirea lor." Acum două săptămâni am analizat acest verset care este uimitor (chiar şi din punct de vedere politic) şi care este foarte relevant astăzi şi am discutat despre suprimarea adevărului în inima omenească. lucru care stârneşte mânia lui Dumnezeu.

Dar ce vom spune despre oameni cărora nu li s-a vestit Evanghelia?

Astăzi vedem că apostolul Pavel răspunde unei obiecţii. Obiecţia este: "Tu spui, Pavele, că mânia lui Dumnezeu se descoperă în istorie împotriva omenirii din cauză că adevărul lui Dumnezeu este suprimat de inima omenească. Ei bine, dar ce vom spune despre cei care nu au adevărul Lui Dumnzeu? Nu au ei o scuză întemeiată ca să protesteze împotriva mâniei lui Dumnezeu? Cum este drept ca Dumnezeu să se mânie pe oameni, şi să-i pedepsească pentru că suprimă adevărul pe care de fapt nu l-au avut niciodată?" Aceasta este obiecţia la care răspunde Pavel aici, în versetele 19-21.

Este o întrebare pe care mulţi dintre voi aţi pus-o. Ce vom spune despre oameni cărora nu li s-a vestit Evanghelia lui Hristos? Cum de li se cere socoteală înaintea lui Dumnezeu? Pavel se va ocupa de această întrebare din nou în capitolul doi (versetele 11-16). De exemplu, în Romani 2:11-12 el spune, "Căci înaintea lui Dumnezeu nu se are în vedere faţa omului. Toţi cei ce au păcătuit fără lege, vor pieri fără lege; şi toţi cei ce au păcătuit având lege, vor fi judecaţi după lege." Vedeţi că aceasta este aceeaşi întrebare la care răspunde în capitolul unu. Cum se poartă Dumnezeu cu oamenii care au diferite niveluri de expunere faţă de adevărul divin?

În Romani 1:19-21, argumentul lui Pavel conţine patru paşi în. Putem fie să începem cu concluzia sa şi să mergem înapoi la argumentarea lui, sau putem începe cu argumentarea şi să ajungem la concluzia sa. Cred că ar fi bine să le facem pe amândouă ca să ne asigurăm că vedem clar argumentele. Deci daţi-mi voie să încep cu concluzia sa şi să mergem înapoi cu ceilalţi trei paşi, şi apoi ne vom întoarce şi vom merge în cealaltă direcţie cu o aplicaţie foarte specială, relevantă.

Concluzie: nu se pot dezvinovăţi ...

Concluzia lui Pavel se găseşte la finalul versetului 20: "... nu se pot dezvinovăţi." Cu alte cuvinte, răspunsul lui final cu privire la obiecţie este acela că obiecţia nu este validă. Pentru cei care spun, "Dumnezeu greşeşte când îşi descoperă mânia împotriva tuturor oamenilor care suprimă adevărul," Pavel răspunde, "Nu, ei nu se pot dezvinovăţi." Aceasta este problema: Oare există oameni în lume care au vreo scuză sau vreun motiv pentru a protesta împotriva mâniei lui Dumnezeu care este îndreptată împotriva lor? Şi Pavel răspunde: Nu. Nimeni nu are nici o scuză. Fiecare este vinovat şi merită mânia lui Dumnezeu.

... nu L-au proslăvit ca Dumnezeu ...

Cum argumentează el această concluzie? Există trei paşi care conduc la această concluzie. Ne mişcăm cu argumentul înapoi de la concluzie. Deci dacă concluzia lui Pavel este pasul patru în argumentare, pasul trei se găseşte la finalul versetului 21: "Căci ... nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit." Nu au nici o scuză şi, de fapt, merită mânia lui Dumnezeu, pentru că nu Îi dau slavă lui Dumnezeu nici nu-i mulţumesc. Nicăieri în lume Dumnezeu nu primeşte slava sau recunoştinţa pe care ar trebui să i le aducă inimi cu adevărat neprihănite. Plinătatea slavei Sale divine şi măsura dependenţei noastre de puterea Sa sunt suprimate pretutindeni. Deci toţi oamenii de pretutindeni sunt vinovaţi şi fără scuză.

... măcar că au cunoscut pe Dumnezeu ...

Dar aceasta presupune un alt pas în argumentare. Aveau ei acest adevăr despre Dumnezeu? Erau ei responsabili pentru mărturisirea a ceea ce nu cunoşteau? Ne mişcăm mai de parte cu argumentul, înapoi de la concluzie, şi următorul pas este că toţi oamenii de pretutindeni cunosc adevărul lui Dumnezeu. Vedeţi acest pas în argumentare exprimat la începutul versetului 19 şi la începutul versetului 20 şi 21. Versetul 19a: "Fiindcă ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu, le este descoperit în ei [sau mai bine: "printre ei." Găsiţi o formulare similară în limba greacă în 1 Corinteni 11:9]. Versetul 20a: "În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui, se văd lămurit, de la facerea lumii." Versetul 21a: "Măcar că au cunoscut pe Dumnezeu ... "

Deci, Pavel spune, că ei Îl cunosc pe Dumnezeu. Ce poate fi cunoscut se vede clar printre ei. Adică, puterea veşnică a lui Dumnezeu şi dumnezeirea Lui sunt cunoscute oricărui om. Deci acum avem trei paşi:

• Pasul patru: Concluzia - Toţi oamenii n-au nici o scuză şi merită mânia lui Dumnezeu.
• Pasul trei: Aceasta este pentru că ei nu-L slăvesc pe Dumnezeu şi nu-I aduc mulţumiri.
• Pasul doi: Acest faliment în a-i da slava cuvenită nu este din cauza unei ignoranţe inocente cu privire la Dumnezeu, ci în ciuda cunoştinţelor suficiente despre Dumnezeu.

... căci le-a fost arătat de Dumnezeu

Acum ne-a mai rămas un ultim pas în argumentare – şi anume, afirmaţia profundă de la finele versetului 19 şi explicaţia acesteia din versetul 20. La finele versetului 19, Pavel spune că motivul pentru care puterea lui Dumnezeu şi dumnezeirea Lui sunt evidente printre ei este pentru că "le-a fost arătat de Dumnezeu." "Fiindcă ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu, le este descoperit în ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu."

Cum a făcut Dumnezeu lucrul acesta? Explicaţia ne este dată în versetul 20 în cuvintele, "când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El." Puterea veşnică a lui Dumnezeu şi dumnezeirea Lui – ceea ce poate fi cunoscut despre Dumnezeu – au fost cunoscute dintotdeauna, de la începutul creaţiei omului, "în lucrurile făcute de El." Când versetul 19b spune "Căci le-a fost arătat de Dumnezeu [puterea şi dumnezeirea Lui], "înseamnă că Dumnezeu a făcut ceva ca să se facă cunoscut. Cunoaşterea lui Dumnezeu nu s-a întâmplat ca o coincidenţă. Dumnezeu a făcut posibil lucrul acesta.

Creaţia este poiema sau lucrarea de artă a lui Dumnezeu

Ce face Dumnezeu pentru a se face cunoscut? A făcut lumea. A creat – ca un olar, sau ca un sculptor sau poet, cu excepţia că el a creat din nimic. În versetul 20, când spune că Dumnezeu "se vede lămurit .... când te uiţi cu băgare de seamă la ... lucrurile făcute de El," cuvintele "lucrurile făcute de El" reprezintă un singur cuvânt grecesc (pe care-l veţi recunoaşte), cuvântul poiema. Este cuvântul din care avem astăzi cuvântul "poem." Universul şi tot ce cuprinde el este lucrarea de artă a lui Dumnezeu. Care este semnificaţia acestui cuvânt? Seminificaţia este că un poem are o alcătuire clară, o intenţie precisă, o înţelepciune şi o putere. Vântul poate desena o literă pe nisip, dar nu poate crea un poem. Aceasta este semnificaţia. Dumnezeu a acţionat. Dumnezeu a planificat. Dumnezeu a făcut schiţa. El a croit. El a creat şi a făcut. Şi făcând aceasta, Pavel spune în versetul 19, Dumnezeu s-a făcut cunoscut omenirii întregi. Universul este un poem despre Dumnezeu.

Şi lucrul acesta este extrem de relevant pentru zilele noastre. La fel cum am văzut că versetul 18 era relevant din punct de vedere politic, acest text este relevant din punct de vedere ştiinţific. Evoluţia naturală este considerată ca de la sine înţeleasă în cultura noastră – şi anume credinţa că universul şi viaţa umană în particular, au evoluat prin simplele forţe ale materiei, timpului şi şansei. Având îndeajuns timp şi ceva materie cu care să lucreze, şansa a făcut ceea ce vedem în univers şi în speciile umane astăzi. Dumnezeul creator şi proiectant este eliminat pur şi simplu şi considerat a fi o ipoteză inutilă.

Dar din ce în ce mai mult în zilele noastre această presupunere a evoluţiei naturale este arătată ca fiind o prejudecată filozofică mai degrabă decât o concluzie ştiinţifică bazată pe dovezi. Philip Johnson este un conducător al acestei mişcări cu cele două cărţi ale sale, Darwin on Trial şi Defeating Darwinism by Opening Minds. În 1996, Michael Behe, un biochimist care priveşte la minunile microcosmosului creaţiei, mai degrabă decât ale macrocosmosului, a scris Cutia neagră a lui Darwin, şi a argumentat că o singură celulă micuţă este "ireductibil de complexă," şi de aceea este rezultatul unui proiect inteligent, şi nu rezultatul şansei. "Complexitatea ireductibilă" înseamnă că celula aceasta este extrem de complexă şi are un mare număr de părţi care lucrează împreună într-un mod în care absenţa unei părţi opreşte întreaga funcţionare – ceea ce înseamnă că sistemul funcţional al celulei nu a putut fi construit prin paşi mici evolutivi prin care părţile s-au acumulat treptat.

De exemplu, Behe priveşte la flagelul bacterian

Flagelul este un motor rotativ ca un bici care dă posibilitatea bacteriei să navigheze în mediul ei. Flagelul include un motor rotativ acţionat de acid, un stator, inele în formă de O, bucşe şi un ax motor. Maşinăria complicată a acestui motor molecular necesită cincizeci de proteine. Totuşi absenţa oricăreia din aceste proteine rezultă într-o pierdere completă a funcţionalităţii motorului. Complexitatea ireductibilă a unui astfel de sistem biochimic nu poate fi explicată prin mecanismul darwinist, nici printr-un alt mecanism de evoluţie naturală (William Dembski, "Science and Design," First Things, Oct 1998, nr. 86, p. 25.)

Suprimarea ştiinţifică a adevărului

Cel mai recent William Dembski a scris The Design Inference (Cambrige University Press). El subliniază că mulţi oameni de ştiinţă cunoscuţi trebuie să sueprime în mod constant suspiciunea că există un design (poiema) în univers. De exemplu, el îl citează pe Richard Dawkins, un "arhi-darwinist" care spune, "Biologia este studiul lucrurilor complicate care dau aparenţa că au fost proiectate cu un scop." Şi apoi îl citează pe Francis Crick, co-descoperitorul ADN-ului, care spune, "Biologii trebuie să ţină minte tot timpul că ceea ce văd nu a fost proiectat, ci mai degrabă a evoluat" (ibid. p. 21).

Cu alte cuvinte, ca să folosim cuvintele apostolului Pavel, adevărul clar al lucrării lui Dumnezeu - al "lucrurilor proiectate" de Dumnezeu – trebuiesc suprimate în mod constant, ca nu cumva oamenii de ştiinţă să fie aduşi faţă în faţă cu Creatorul lor şi să fie nevoiţi să-i dea slavă ca Dumnezeu şi să-i mulţumească ca şi creaturi dependente.

Argumentul lui Pavel pus în paractică în lucrarea din mediul urban

Deci îngăduiţi-mi acum, rezumând, să urmez argumentul lui Pavel de data aceasta de jos în sus. El răspunde obiecţiei dacă cumva oamenii – fie ei cercetători ştiinţifici din laboratoare sau membri ai grupurilor tribale unde Evanghelia nu a fost vestită – dacă cumva au o scuză în a protesta împotriva mâniei lui Dumnezeu îndreptate asupra lor.

Dar pe măsură ce sumarizez argumentul lui Pavel, vreau să-i dau o aplicaţie neobişnuită: nu pentru oamenii de ştiinţă darwinişti, şi nici pentru grupurile tribale îndepărtate, ci pentru Kenny Stokes şi lucrarea noastră în contextul urban din Minneapolis. Lucrul acesta nu este dificil de făcut, pentru că fiecare din cei patru paşi ai lui Pavel au o legătură directă chiar aici în lucrarea pe care Kenny o începe printre noi.

1. Puterea şi dumnezeirea Creatorului sunt clare

Pasul unu: Dumnezeu este Creatorul şi a făcut astfel încât adevărul despre puterea Sa veşnică şi dumnezeirea Sa să fie evident pentru toţi (versetele 19b, 20, poiema). Aceasta înseamnă Kenny, că tu şi orice om pe care-l vei întâlni în acest oraş sunteţi creaţia lui Dumnezeu şi proiectaţi de Dumnezeu cu un scop, şi anume, să-L arătaţi pe Dumnezeu. Tu eşti poemul lui Dumnezeu şi la fel sunt şi ei. Dumnezeu a lucrat în Phillips şi Elliot Park şi la Powderhorn şi la Northside ca şi Creator al tuturor lucrurilor şi ca şi comunicator al Său. El a mers înaintea ta. Tu vei culege unde alţii au semănat – mai ales Dumnezeu, Creatorul.

2. Toţi oamenii Îl cunosc pe Dumnezeu

Pasul doi: Toţi bărbaţii şi femeile şi tinerii din centrul oraşului Minneapolis Îl cunosc pe Dumnezeu. Versetul 21a: "au cunoscut pe Dumnezeu." Există o bază comună profundă între tine şi oricine altă persoană pe care o vei întâlni în acest oraş. Da, adevărul este suprimat, dar este acolo, îngropat şi distorsionat. Dumnezeu nu S-a lăsat fără o mărturie despre Sine – pentru orice cuget şi inimă. Nu vei vorbi copacilor. Vei vorbi unor oameni care se uită la copaci şi văd slava lui Dumnezeu. Ei Îl cunosc pe Dumnezeu – puterea Sa veşnică şi dumnezeirea Sa.

3. Dar ei suprimă această cunoaştere

Pasul trei: Totuşi, ei suprimă această cunoaştere şi nu-L slăvesc pe Dumnezeu şi nici nu-i mulţumesc lui Dumnezeu (versetul 21b). Aceasta înseamnă cel puţin că, din moment ce tu iubeşti slava lui Dumnezeu şi doreşti ca El să primească închinarea care I se cuvine, vei lucra cu toată tăria ta, în puterea Duhului lui Dumnezeu, pentru a le deschide inimile faţă de adevăr şi pentru a răspândi o pasiune pentru supremaţia lui Dumnezeu în toate lucrurile pentru bucuria tuturor neamurilor.

4. Deci, nimeni nu are nici o scuză înaintea lui Dumnezeu

Pasul patru: Orice persoană în oraşul Minneapolis şi St. Paul, şi într-adevăr orice persoană de pe această planetă, "nu se poate dezvinovăţi" aşa cum sunt sub mânia lui Dumnezeu. Nimeni nu poate demara un protest îndreptăţit împotriva dreptăţii lui Dumnezeu în această problemă. Aceasta înseamnă, Kenny, că marea tragedie urbană nu sunt drogurile sau sexul ilicit sau crima sau furtul sau sărăcia sau oamenii străzii sau abuzul. Marea tragedie urbană este aceea că oamenii pier sub mânia lui Dumnezeu fără drept de apel şi fără speranţă. Şi nu au nici o scuză.

Calea de scăpare

Şi tu şi eu, şi fiecare creştin din această încăpere avem remediul şi calea de scăpare – şi anume, Evanghelia care "este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea [de sub mânia lui Dumnezeu!] fiecăruia care crede, mai întâi a Iudeului, apoi a Grecului [şi a celor bogaţi, şi săraci, şi educaţi, şi needucaţi, şi roşii şi galbeni şi albi şi negri], deoarece în ea este descoperită o neprihănire [nu o mânie a Sa], pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă şi care duce la credinţă." Darul fără plată al neprihănirii este scăparea de sub mânia lui Dumnezeu pentru cei din acest oraş. Tu ai în inima ta şi în gura ta cea mai puternică strategie urbană: Evanghelia lui Isus Hristos. Noi toţi o avem.

O Doamne, vino, şi dă-i lui Kenny o ungere din partea Ta de a ne mobiliza pe toţi pentru această lucrare măreaţă de mântuire.