Dãrnicie cu mânã largã, Primire de oaspeţi, Trãire în Hristos

De la Gospel Translations Romanian

Romani 12:13

Ajutaţi pe sfinţi, când sunt în nevoie. Fiţi primitori de oaspeţi.

Cum trãieşti atunci când ştii şi simţi cã îndurarea lui Dumnezeu, obţinutã prin moartea Fiului Sãu, este sursa vieţii tale trecute, prezente şi viitoare? Aceasta este întrebarea la care cautã sã dea rãspuns Romani 12. Sã observãm din nou versetul 1: “Vã îndemn dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, sã vã aduceţi trupurile voastre ca o jertfã vie…” Vã îndemn dar.

“Dar” (“aşadar”) – pe baza a tot ce v-am arãtat în capitolele 1-11 cu privire la mânia şi îndurarea lui Dumnezeu, la divinitatea lui Cristos, moartea, învierea, domnia şi mijlocirea Lui pentru voi, cu privire la revãrsarea Duhului Sfânt cu dragoste în inimile voastre, cu privire la justificarea prin credinţã şi cum suntem consideraţi neprihãniţi datoritã ascultãrii unui singur om, cu privire la puterea suveranã a lui Dumnezeu care guverneazã universul şi lucreazã toate lucrurile împreunã spre binele vostru şi nu va lãsa nimic care sã vã separe de dragostea lui Cristos – aşadar, datoritã acestor îndurãri, daţi-vã trupurile voastre lui Dumnezeu şi trãiţi în felul acesta.

Romani 12 este o descriere a felului nostru de trãire atunci când cunoaştem şi simţim adevărul cã nu meritãm nimic decât ocarã veşnică, dar în schimb, datoritã lui Cristos, avem promisiunea cã suferinţele din prezent nu merită a fi comparate cu slava care ne va fi descoperitã (Romani 8:18). Romani 12 indică modul cum trăieşti atunci când ai inima zdrobitã din cauza pãcatului tãu – şi zici împreună cu apostolul Pavel: “O, nenorocitul de mine! Cine mã va izbãvi de acest trup de moarte?...” (Romani 7:24) – iar apoi, dupã ce ai fost zdrobit, ai descoperit cã în Cristos, Dumnezeu este de partea ta şi nu împotriva ta, şi cã nici necazurile, nici strâmtorarea, sau prigonirea sau foametea, sau lipsa de îmbrãcãminte, sau primejdia sau sabia nu te vor putea separa de dragostea lui Cristos şi de bucuria veşnicã. Romani 12 indică modul cum trăieşti atunci când cunoşti aceastã bucurie cumpãratã de Cristos, bucuria unei inimi frânte.

Cuprins 1 Cum sã abordezi problema banilor şi a bunurilor materiale 2 Cât de importante sunt dãrnicia şi primirea de oaspeţi? 3 Ce putem spune despre primirea de oaspeţi? 4 Ce împiedicã dãrnicia şi ospitalitatea? 5 Cum putem fi eliberaţi pentru a dărui cu generozitate şi pentru a ne deschide casele noastre musafirilor? 6 Care este rãsplata pentru dãrnicia plinã de generozitate şi pentru ospitalitate? 7 Rugãciune pentru libertate

Cum sã abordezi problema banilor şi a bunurilor materiale

Una dintre cele mai mari probleme ale vieţii întâmpinate de creştini de-a lungul timpului, dar în mod special în vremuri şi locuri extrem de prospere (ca în America secolului 21) este cum să gândim despre, cum să simţim, şi cum să mânuim banii şi posesiunile noastre materiale. Acesta a fost un subiect de mare importanţã pentru Domnul Isus. A vorbit despre el în repetate rânduri. A dat promisiuni, avertizãri şi porunci. A mustrat oamenii care şi-au construit hambare mai mari de dragul unei vieţi de huzur. A folosit pilde şi întâmplãri. El a spus că dacă strângi posesii materiale poţi pieri, dar dacã le dai la alţii îţi vei strânge o comoarã în cer. Felul în care ne folosim banii şi lucrurile materiale este barometrul a cât de mult ne încredem în Dumnezeu şi cât de mult îl preţuim pe Cristos. Acolo unde este comoara voastrã, acolo va fi şi inima voastrã.

Aşadar nu este suprinzãtor sã vedem cã apostolul Pavel se întoarce din nou la acest subiect important în versetul 13: “Ajutaţi pe sfinţi, când sunt în nevoie. Fiţi primitori de oaspeţi”. Am spus “se întoarce din nou” deoarece în versetul 8 partea a douã el scria: “Cine dã, sã dea cu mânã largã… Cine face milostenie s-o facã cu bucurie”. Acum o spune din nou fiind chiar mai specific: nu numai cã trebuie sã-ţi foloseşti banii şi lucrurile materiale pentru a contribui la nevoile celorlalţi, dar trebuie sã şi aduci cu bucurie persoane în casa sau apartamentul tãu. “Ajutaţi pe sfinţi când sunt în nevoie” – asta înseamnã sã dai din lucrurile tale de dragul altora care sunt în nevoie. Şi “Fiţi primitori de oaspeţi” – aceasta nu e numai să dai bani şi lucruri altora ci şi sã şi aduci pe alţii la tine acasã, şi nu doar pentru câte o masã din când în când, ci chiar sã locuiascã la tine dacã au nevoie de un loc de gãzduire pentru o perioadă de timp. În vremuri de persecuţie, aceasta era o practică periculoasă şi subversivã. Pentru unii este şi în ziua de azi. Era un mod radical de trãire. Acesta era înţelesul pe care îl avea în biserica primarã.

Acesta este felul în care trãiesc cei care cunosc şi simt în orice moment bogata şi nemeritata milã şi îndurare a lui Dumnezeu, ce îi susţine şi îi duce acasã în slavã. Vã îndemn dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu – pentru bogatul “ajutor” primit de la Dumnezeu în nevoile voastre, pentru inepuizabila “ospitalitate” arătată de Dumnezeu în a vă aduce în casa Lui, nu ca şi musafiri ci ca şi copii înfiaţi – vã îndemn dar, pentru îndurarea lui Dumnezeu, “Ajutaţi pe sfinţi, când sunt în nevoie. Fiţi primitori de oaspeţi”.

Haideţi sã ne gândim la aceasta împreunã. Sã meditãm la acest lucru, din perspectivă biblică, cu rugãciune, ca Dumnezeu sã lucreze adânc în inima noastrã, şi sã ne facã cei mai fericiţi, cei mai generoşi, şi cei mai primitori de oaspeţi din lume. Să întrebãm acum – Este acest lucru chiar atât de important, de esenţial în Biblie? Este acest lucru central sau marginal în viaţa lui Cristos? În al doilea rând, ce ne împiedicã sã fim mai darnici şi mai primitori de oaspeţi? În al treilea rând, cum poţi fi eliberat pentru a trăi bucuria şi libertatea date de dãrnicia cu generozitate şi primirea de oaspeţi (indiferent dacã eşti sãrac sau bogat)? În al patrulea rând, care va fi rãsplata dacă această eliberare se întâmplă?

Cât de importante sunt dãrnicia şi primirea de oaspeţi?

Sunt aceste douã lucruri chiar atât de importante, chiar atât de cruciale? Sunt ele centrale în viaţa lui Cristos – să ajuţi pe sfinţi în nevoie şi să fii primitor de oaspeţi, cum ne învaţã versetul 13?

Aici este dat doar un mic exemplu a învăţăturii dată de Noul Testament. Mai întâi cu privire la dãrnicie. Domnul Isus a zis în Matei 6:19-21: “Nu vã strângeţi comori pe pãmânt, unde le mãnâncã moliile şi rugina, şi unde le sapã şi le furã hoţii; ci strângeţi-vã comori în cer, unde nu le mãnâncã moliile şi rugina, şi unde hoţii nu le sapã, nici nu le furã. Pentru cã unde este comoara voastrã, acolo este şi inima voastrã.” Cum puteţi face asta? “Vindeţi ce aveţi şi daţi milostenie”. (Luca 12:33)

Apoi cei din biserica primarã au înţeles şi au pus în practică ceea ce au auzit şi au experimentat, considerând cã toate posesiunile lor materiale nu erau de fapt ale lor ci ale lui Dumnezeu, şi trebuiau folosite cu bucurie pentru a întâmpina nevoile celorlalţi. Citim în Faptele Apostolilor 4:34 “Cãci nu era niciunul printre ei care sã ducã lipsã: toţi cei ce aveau ogoare sau case, le vindeau, aduceau preţul lucrurilor vândute, şi-l puneau la picioarele apostolilor; apoi se împãrţea fiecãruia dupã cum era nevoie”. Aşa era pus în practică Romani 12:13 la începuturile Bisericii.

Apoi apostolul Pavel a dus această învãţãturã în toate bisericile. Lui Tit îi scrie: “Trebuie ca ai noştri sã se deprindã sã fie cei dintâi în fapte bune, pentru nevoile grabnice şi sã nu stea neroditori” (Tit 3:14). Şi Corintenilor le scrie “Fiecare sã dea atât cât a hotãrât în inima lui, fãrã cârtire sau pãrere de rãu, cãci cine dã cu bucurie îl iubeşte Dumnezeu” (2 Corinteni 9:7). Efesenilor, de asemenea le spune “Cine fură sã nu mai fure, ci mai degrabã sã lucreze cu mâinile lui la ceva bun, ca sã aibã ce sã dea celui lipsit” (Efeseni 4:28). Cu alte cuvinte, întreaga perspectivă a creştinilor nu este de “a lucra pentru a avea”, ci de “a lucra pentru a avea ce sã dai la alţii”. Randy Alcorn ilustrează gândul acesta foarte bine când spune: “Dumnezeu îmi dã prosperitate nu pentru a-mi ridica standardul de viaţã, ci pentru a-mi ridica standardul dãrniciei” [The Treasure Principle (Sisters, Oregon: Multnomah, 2001), 71].

Apoi Pavel i-a învãţat ca sã fie disciplinaţi şi metodici în dãrnicia lor, nu să acţioneze doar spontat şi impulsiv. Atunci când strângea daruri pentru cei sãraci, el a scris Corintenilor, “Cât priveşte strângerea de ajutoare pentru sfinţi, …În ziua dintâi a sãptãmânii, [în fiecare Duminicã, şi nu Sâmbãtã] fiecare dintre voi sã punã deoparte acasã ce va putea, dupã câştigul lui, ca sã nu se strângã ajutoarele când voi veni eu” (1 Corinteni 16:1-2). Pentru Pavel, disciplina şi dãrnicia cu regularitate mergeau mânã în mânã cu bucuria. Dumnezeu iubeşte pe dãtãtorul voios. Dumnezeu iubeşte sã vadã cum bucuria se revarsã printr-o dãrnicie disciplinatã însoţitã de regularitate.

Ce putem spune despre primirea de oaspeţi?

Când Isus i-a trimis pe cei 12 ucenici în lucrare în Numele Sãu, El le-a zis: “Sã nu luaţi nici aur, nici argint, nici aramã în brâiele voastre, nici traistã de drum, nici douã haine, nici încãlţãminte, nici toiag, cãci vrednic este lucrãtorul de hrana lui. În orice cetate sau sat veţi intra, sã cercetaţi cine este acolo vrednic şi sã rãmâneţi acolo pânã veţi pleca” (Matei 10:9-11). Cu alte cuvinte ospitalitatea faţã de mesagerii lui Dumnezeu a fost incorporată în misiune încã de la început. Apoi pentru a sublinia gloria regăsită în primirea de oaspeţi, Isus spune: “Cine vã primeşte pe voi, pe Mine Mã primeşte, şi cine Mã primeşte pe Mine, primeşte pe Cel ce M-a trimis” (Matei 10:40). Ospitalitatea de dragul lui Cristos spune bun venit lui Dumnezeu.

Aşa cã nu e surprinzãtor faptul cã Domnul Isus face din ospitalitate unul din lucrurile care va conta în ziua judecãţii de apoi ca dovadã a dragostei noastre pentru Cristos. Matei 25:34-35: “Atunci Împãratul va zice celor de la dreapta Lui: <<Veniţi binecuvântaţii Tatãlui Meu de moşteniţi Împãrãţia, care v-a fost pregãtitã de la întemeierea lumii. Cãci am fost flãmând, şi Mi-ati dat de mâncat; Mi-a fost sete şi Mi-aţi dat de bãut; am fost străin, şi M-aţi primit”. Asta înseamnã – v-aţi deschis casele pentru Mine, aţi arãtat o ospitalitate radicalã care Îl onorează pe Cristos.

Apoi autorul epistolei cãtre Evrei are un mesaj asemãnãtor, dar nu tot atât de radical cu privire la ospitalitate. “Sã nu daţi uitãrii primirea de oaspeţi, cãci unii, prin ea, au gãzduit, fãrã sã ştie, pe îngeri” (Evrei 13:2). Şi apostolul Petru menţioneazã ospitalitatea ca fiind crucială în zilelele acestea de pe urmã. “Sfârşitul tuturor lucrurilor este aproape. Fiţi înţelepţi dar, şi vegheaţi în vederea rugãciunii. Mai pe sus de toate, sã aveţi o dragoste fierbinte unii pentru alţii, cãci dragostea acoperã o mulţime de pãcate. Fiţi primitori de oaspeţi între voi, fãrã cârtire” (1 Petru 4:7-9). Fãrã cârtiri. Fă lucrul acesta cu dragoste. Dumnezeu iubeşte pe cel care îşi deschide casa cu bucurie.

Când Pavel scrie despre criteriile de calificare pentru presbiteri, ospitalitatea este menţionatã în amândouã listele (1 Timotei 3:2, Tit 1:8): “Dar trebuie ca episcopul sã fie fãrã prihanã, bãrbatul unei singure neveste, cumpãtat, înţelept, vrednic de cinste, primitor de oaspeţi, în stare sã înveţe pe alţii”. Presbiterii trebuie sã aibã mereu casa deschisã, cu musafiri venind şi plecând în toatã vremea.

Ca rãspuns la prima întrebare: da, dărnicia cu generozitate şi primirea de oaspeţi sunt centrale în înţelegerea a ceea ce înseamnã sã trăieşti ca şi un creştin. Vã îndemn dar fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, daţi cu generozitate şi deschideţi-vã casele pentru sfinţi.

Ce împiedicã dãrnicia şi ospitalitatea?

Ce ne împiedicã sã fim mai darnici şi mai primitori de oaspeţi?

Aici am în vedere dărnicia către bisericã şi alte feluri de dãrnicie care vin în întâmpinarea nevoilor sfinţilor. Dărnicia creştină stă la baza lucrării şi misiunii bisericii. Dar sunt multe alte sute de cauze bune pentru care poţi să dăruieşti. Şi bineînţeles, sunt oameni pe lângã care treci în fiecare zi şi faţã de care îţi poţi manifesta dãrnicia.

Patru motive pentru care nu dãm atât cât ar trebui:

1. Ignoranţa. Pentru un motiv sau altul, nu te-ai gândit niciodatã sã dai în mod regulat din banii tãi la cei în nevoie. Nu te-ai gândit niciodată cã şi aceasta este parte din închinare (versetul 1). Poate pentru tine o virtute însemnată este “Sã nu furi”. E un punct de plecare bun. Dar acum Dumnezeu te cheamã sã auzi porunca Noului Testament. Nu doar, nu lua ce nu este al tãu, ci dã din ceea ce ai. “Ajutaţi pe sfinţi când sunt în nevoie”. “Cine dã, sã dea cu mânã largã”. Sã nu mai dai dovadă de ignoranţă de acum încolo.

2. Nepãsarea. Poate cã nu ignorăm dărnicia. Ştim cã cei ce Îl iubesc pe Cristos trebuie sã fie darnici. Dar se pare cã niciodatã nu planificãm cât, când şi unde dãm. Procedăm la întâmplare. Dumnezeu a rânduit acest mesaj pentru a te aduce la un nou nivel în umblarea ta cu El. Nu fi nepãsãtor. Fii sensibil la nevoile din jurul tău. Fii darnic în mod intenţionat.

3. Lãcomia – dorinţa de a pãstra mai mult decât avem nevoie. Duhul lãcomiei se vaită atunci când dãm din buzunarul nostru. Se gândeşte la tot ce am fi putut cumpãra cu acei bani dacã nu i-am fi dat altcuiva. Alternativa biblicã nu este “un vaiet pus sub disciplină”. Alternativa este o inimã nouã şi bucuria de a fi eliberat de robia lãcomiei. Este acea experienţă plinã de bucuria cã “este mai ferice sã dai decât sã primeşti” (Faptele Apostolilor 20:35). Nu trãi în robia lãcomiei. Fii eliberat.

4. Teama cã nu vom avea cele necesare. Teama este partea opusã a lăcomiei. Lãcomia se focalizeazã pe ceea ce nu avem, dar ne-ar place sã avem. Teama se focalizeazã pe consecinţele generate de a nu avea lucrurile de care avem nevoie. Rãspunsul la lãcomie este să-ţi gãseşti plãcerea în prezenţa lui Cristos. Rãspunsul la teamã este siguranţa promisiunii lui Cristos. Nu trãi în teamã. Fii satisfãcut cu Cristos, încrede-te în promisiunile Lui.

Dar cu privire la ospitalitate? Ce ne împiedicã a fi ospitalieri pe cât ar trebui sã fim?

Aici este vorba de tot felul de temeri. Teama cã oamenii care vor sta la noi ne vor ocupa prea mult timp, sau cã vor sta pentru o perioadã îndelungată. Teama cã vor spune la alţii cã nu pãstrezi curat la tine acasã. Poate vor deschide uşa la dulap, poate se vor uita în camera copiilor. Poate că-ţi vor distruge lucrurile din casã – covorul tãu cel frumos, mobila ta bunã şi aşternuturile tale curate. Teama ca nu vei putea întreţine o conversaţie cu ei şi te vei simţi stânjenit. Şi aşa mai departe. Poţi vedea robia fricii în care mulţi creştini trãiesc. Romani 12:13 ne oferã o cale nouã de a trãi – calea libertãţii: “Ajutaţi pe sfinţi când sunt în nevoie. Fiţi primitori de oaspeţi”.

Cum putem fi eliberaţi pentru a dărui cu generozitate şi pentru a ne deschide casele noastre musafirilor?

În al treilea rând, cum putem fi eliberaţi din robia aceasta pentru a experimenta bucuria şi libertatea dãrniciei cu generozitate şi a primirii de oaspeţi?

Rãspunsul fundamentat biblic este că Isus Cristos a murit şi a înviat pentru a ne asigura cã faţă de noi toţi cei care se încred în El, Dumnezeul cel Atotputernic, Cel ale cãrui sunt toate lucrurile, va fi generos cu noi şi ne va arãta ospitalitate plinã de dragoste în fiecare zi pentru veşnicie. La aceasta fãcea referire versetul 1: “Vã îndemn fraţilor pentruîndurarealui Dumnezeu… Ajutaţi pe sfinţi când sunt în nevoie. Fiţi primitori de oaspeţi”. Îndurãrile lui Dumnezeu au fost cumpărate cu sângele lui Isus, şi se înnoiesc în fiecare dimineaţã cu o nouă generozitate şi o nouă ospitalitate. Acesta este modul prin care devenim generoşi şi ospitalieri. Ne bucurãm de ajutorul lui Dumnezeu şi aşteptãm ajutorul Lui necondiţionat în toată dãrnicia şi ospitalitatea noastrã.

Romani 8:32 este versetul cheie: “El, care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Sãu, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da fãrã platã, împreunã cu El toate lucrurile?”. Pavel aplicã acest verset pentru noi în Filipeni 4:19, “Şi Dumnezeul meu sã îngrijeascã de toate trebuinţele voastre, dupã bogãţia Sa, în slavã, în Isus Cristos.” Şi apoi în 2 Corinteni 9:8 “Şi Dumnezeu poate sã vã umple cu orice har, pentru ca, având totdeauna în toate lucrurile din destul, sã prisosiţi în orice faptã bunã”. Pentru cã Dumnezeu promite cã va fi comoara ta care-ţi va suplini orice nevoie, poţi fi generos şi ospitalier faţã de alţii.

Am vãzut mila şi credincioşia lui Dumnezeu în biserica noastrã în fiecare an. Am fost neliniştit cu privire la creşterea cu 21% în bugetul de anul trecut. Cu o sãptãmânã înainte de a se încheia anul contribuţiile erau mult sub cheltuieli. Şi Dumnezeu a întâmpinat nevoia noastrã. Nu ceea ce am visat noi, ci ceea ce aveam nevoie. Dumnezeu ne pune mereu şi mereu la încercare. Chiar atunci când credem cã avem lucrurile sub control, primim o notă de plată neprevãzutã. Iar când credem că ne prăbuşim financiar, un cec neprevăzut soseşte. Crezi cã va fi diferit pentru cei care dau cu generozitate şi care sunt ospitalieri? Scopul providenţei lui Dumnezeu este scopul promisiunilor Lui: încrede-te în Mine, mergi în lucrare şi dã mai mult decât crezi cã eşti în stare.

Care este rãsplata pentru dãrnicia plinã de generozitate şi pentru ospitalitate?

În sfârşit, a patra întrebare: Care este rãsplata dacã ne încredem în promisiunile lui Dumnezeu, dãm cu generozitate şi ne deschidem casele unul faţã de altul şi faţã de cei în nevoie?

1. Suferinţa sfinţilor va înceta sau mãcar va fi diminuatã. Aceasta este ceea ce versetul 12 vrea sã spunã: “Ajutaţi pe sfinţi când sunt în nevoie”. Ridicãm o povarã. Eliminãm un stres. Dãm o speranţã. Şi aceasta este o rãsplată!

2. Gloria lui Dumnezeu este văzută. Matei 5:16 “Tot aşa sã lumineze şi lumina voastrã înaintea oamenilor, ca ei sã vadã faptele voastre bune, şi sã slãveascã pe Tatãl vostru care este în ceruri”. A da cu generozitate şi a-ţi deschide casa pentru cineva aratã gloria, bunãtatea şi preţuirea lui Dumnezeu în viaţa ta. Motivul pentru care Dumnezeu ne dã bani şi case este pentru ca prin modul în care le folosim, oamenii sã vadã cã banii şi casele nu sunt dumnezeul nostru. Ci Dumnezeu este Dumnezeul nostru şi comoara noastrã.

3. Mai multã recunoştinţã arătată lui Dumnezeu. 2 Corinteni 9:12 “Cãci ajutorul dat de darurile acestea, nu numai cã acoperã nevoile sfinţilor, dar este şi o pricinã de multe mulţumiri faţã de Dumnezeu.” Dumnezeu ne-a dat bani şi case nu doar pentru a fi mulţumitori, ci pentru ca prin generozitatea şi ospitalitatea noastrã sã facem pe mulţi oameni sã-şi arate recunoştinţã faţã de Dumnezeu.

4. Dragostea noastrã pentru Dumnezeu şi dragostea Lui pentru noi este confirmatã. 1 Ioan 3:17 “Dacã cineva are bogãţiile lumii acesteia şi vede pe fratele sãu în nevoie, şi îşi închide inima faţã de el, cum rãmâne în el dragostea lui Dumnezeu?” Cu alte cuvinte, atunci când dãm cu generozitate şi ne deschidem casele, dragostea lui Dumnezeu este confirmatã în vieţile noastre. Suntem reali. Nu suntem nişte creştini prefãcuţi.

5. În final, ne strângem comori în cer. Luca 12:33-34 “Vindeţi ce aveţi şi daţi milostenie, Faceţi rost de pungi, care nu se învechesc, o comoarã nesecatã în ceruri, unde nu se apropie hoţul, şi unde nu roade molia. Cãci unde este comoara voastrã, acolo este şi inima voastrã.”

Dărnicia cu generozitate şi casele primitoare de oaspeţi sunt centrale în viaţa lui Cristos. Motivele pentru care nu ne deschidem buzunarele şi casele noastre atât de des cât ar trebui, sunt înrãdãcinate în robia fricii şi lãcomiei. Remediul este să-ţi găseşti plăcerea în prezenţa lui Cristos şi siguranţa în promisiunile Lui. Dumnezeul meu va purta de toate trebuinţele voastre, după bogăţia Sa, în slavã în Isus Cristos. Rãsplata noastrã este arãtarea slavei lui Dumnezeu, binele altora, şi bucuria de a-L preţui pe Cristos împreunã pentru totdeauna. De aceea, vã îndemn “Ajutaţi pe sfinţi când sunt în nevoie. Fiţi primitori de oaspeţi”.

Rugãciune pentru libertate

John Piper

O Doamne, viaţa-aceasta ne-o dorim
Liberă de frică şi de lăcomie
Ca păsările-n zborul lor sublim,
Fără de griji, cum crinii pot să fie.

A noastre inimi vor să rupă lanţurile-omeneşti
A dragostei faţă de cele trecătoare,
Sufletele să ne libereze de comorile lumeşti,
Pe aripi de vulturi ca mai apoi să zboare.

Tată ceresc, eliberează-ne spre dărnicie,
Şi-nvaţă-ne cu-a Ta lumină
Că-ntr-un izvor viaţă n-o să fie
Pân’ ce izvorul râu n-o să devină.

Cristos spre libertate ne-a eliberat,
O, nu te înşela,
Ci preţuieşte pe Cristos şi vei vedea odat’
Ce El a pregătit – gloria Sa.