Doamne, fă-ne să fim disperați!

De la Gospel Translations Romanian

Acum câteva zile am ascultat o predică a unui bărbat care se pregătește să conducă o echipă de misionari care se va așeza într-una din țările unde Evanghelia a ajuns cel mai puțin.

Cele mai optimiste estimări ale numărului de creștini băștinași arată că numărul acestora este mai mic decât numărul de persoane care participă la serviciul divin de duminică dimineața al Bisericii Baptiste Betleem. Mult mai mic.

Să îl ascult pe acest om era ca și cum l-aș fi ascultat pe autorul cărții Evrei. Acest bărbat știe în ce se bagă. El deja a plantat o biserică în această națiune. Prețul pentru a-L urma pe Isus în această țară e mare. Este o săptămână bună când nicio persoană din Biserică nu a fost bătută.

Acești frați și surori experimentează o “mare luptă de suferințe” (Evrei 10:32). Au parte de bătăi, prădarea proprietăților, erezii, dezbinări și imoralitate. De majoritatea necazurilor despre care noi citim în epistole, au ei parte de ele.

Ascultând această predică, majoritatea misionarilor americani ne-am întrebat dacă am fi capabili să ne descurcăm. Iar acest lucru este descurajator.

Noul Testament ne învață că se vede cel mai ușor dacă a noastră comoară este sau nu cu adevărat în Cer atunci când prețul pentru a o obține sunt comorile noastre pământești. Dar creștinii americani trăiesc în cea mai prosperă țară din istoria lumii și cea în care costă cel mai puțin să fii creștin.

Acest mediu poate fi fatal credinței. Permite credinței false să se deghizeze foarte ușor sub masca credinței adevărate. Iar puterea ei de a secătui zelul și energia și focalizarea pe misiune și disponibilitatea de a risca este extraordinară deoarece nu vine cu o nuia și o amenințare. Ea vine la noi cu o pernă și cu promisiunea confortului pentru noi și pentru copiii noștri. Prima ne face să fim disperați după Dumnezeu. A două ne răpește sentimentul de disperare.

Iar lipsa sentimentului de disperare după Dumnezeu este atât de fatală. Dacă nu simțim că suntem disperați după Dumnezeu, tindem să nu strigăm către El. Dragostea pentru lumea aceasta se instalează subtil, ca o lepră spirituală, care ne deteriorează terminațiile nervoase spirituale, astfel încât să nu simțim necroza și putrezirea decât atunci când este prea târziu.

Așa că trebuie să postim, să ne rugăm și să sprijinim biserica aflată în suferință în bolile care pot apărea din cauza adversităților dificile. Dar trebuie, de asemenea, să postim și să ne rugăm ca Dumnezeu să ne izbăvească de bolile care se apar din cauza prosperității. Avem nevoie de El. Ne putem pedepsi pe noi înșine în diverse moduri, dar nu putem fabrica singuri propria noastră disperare. Doar Dumnezeu ne poate face să fim disperați după El.

Așadar, Doamne, indiferent de orice va fi nevoie, fă-ne să devenim mai conștienți de faptul că depindem de Tine în toate! Păstrează disperarea noastră după Tine, astfel încât înșelăciunea păcatului să nu ne împietrească inimile (Evrei 3:13). În Numele lui Isus, amin.