Cuvinte de Încurajare Pentru Cei Ce Se Luptă cu Depresia

De la Gospel Translations Romanian

Salt la:navigare, căutare

Resurse relevante
Mai mult De Edward T. Welch
Index de autori
Mai mult Despre Consiliere biblică
Index de subiecte
Despre această traducere
English: Words of Hope for Those Who Struggle with Depression

© Christian Counseling & Education Foundation

Share this
Misiunea noastră
Aceasta traducere a fost publicată de către Gospel Translations, o formă de pastoraţie accesibilă online, care există pentru a face ca evanghelia centrată pe cărţi şi articole să fie disponibilă gratuit pentru toate naţiunile şi în toate limbile.

Află mai multe (English).
Cum poţi să ne ajuţi
Dacă ştii bine limba engleză, te poţi oferi ca voluntar pentru a traduce.

Află mai multe (English).

De Edward T. Welch Despre Consiliere biblică
Parte a seriei Journal of Biblical Counseling

Traducere de Ramona Baltaretu - Jacob


Tehnic vorbind, se numeşte depresie, dar nu poate fi descrisă într-un cuvant. Te simţi amorţit, şi totuşi te doare capul; gol, şi totuşi în interiorul tău se aud ţipete; obosit şi totuşi temerile abundă. Lucruri care odată îţi făceau plăcere de abea îţi captează acum atenţia. Creerul tău se simte de parcă este în ceaţă. Te simţi împovărat.

Îţi aminteşti când aveai idealuri? Lucruri pe care le aşteptai cu plăcere? Puteau să fie lucruri mărunte cum ar fi mersul la cinema într-o vineri seara sau o treabă pe care ai vrut s-o termini. Acum ai foarte puţine idealuri. Faptul că treci cu bine peste fiecare zi pare să îţi fie suficient.

Observi cum este viaţa fără idealuri? Fiecare zi e la fel. Nu există ritmul anticipării crescânde, satisfacţie şi apoi odihnă. Fiecare zi aduce o monotonie dezagreabilă, şi te temi că mâine va fi la fel ca azi. Se pare că plictiseala vieţii te omoară.

Somnul? E un dezastru. Nu te mai saturi. Nici măcar nu îţi mai aminteşti cum e să te trezeşti revigorat.

Ai văzut vreodată picturile lui Pablo Picasso din perioada sa tristă? Dacă găseşti vreo carte de Picaso poate vrei să arunci o privire. Pozele nu sunt încurajatoare dar cel puţin vei afla că nu eşti singur. Influenţat de o relaţie dificilă, a pictat o grămadă de tablouri în care oamenii arată lipsiţi de viaţă şi totul apare în nuanţe de albastru şi gri. Şi-a pus sentimentele în artă sa sau a redat cu exactitate lumea aşa cum a văzut-o? Oricum, în cazul depresiei nu sunt zile împănate cu soare, doar cer îngrozitor de întunecat şi o lume searbadă şi lipsită de culoare.

Picasso nu a fost singurul care s-a luptat cu ce avea să fie cunoscut sub numele de depresie. Abraham Lincoln, Winston Churchill, marele predicator englez Charles Spurcheon, misionarul David Brainard, şi traducătorul Bibliei, J.B. Phillips, au fost unii dintre cei mai cunoscuţi şi mai împliniţi oameni ce au vorbit şi scris despre luptele lor. Deci, deşi poate te simţi singur, mulţi au parcurs acest drum înaintea ta şi mulţi îl parcurg acum.

Dacă ceva din asta iţi sună familiar, continuă să citeşti. Ai deja motive să zâmbeşti. Faptul că vrei să citeşti asta – ceva ce nu e absolut necesar – este în sine un pas important înainte.

Asta va fi cât se poate de restrâns. Este o mini hartă ce prezintă un drum prin depresie. Dacă nu eşti de acord cu ceva, contrazice. Dacă ţi se pare prea mult, fă o pauza şi revin-o mai tarziu.

De la început trebuie să ştii că harta duce în ultimă instanţă către Isus Cristos. Duce mai degrabă la o persoană decât la tehnici. Unii oameni spun "Isus nu funcţionează, L-am încercat şi sunt la fel de deprimat". Dar ia asta în calcul: Isus pretinde că este calea, adevărul şi viaţa, sursa de speranţă, iubitul sufletelor noastre, slujitor, frate, prieten, cel ce ascultă şi acţionează, cel ce nu pleacă niciodată. Nici o terapie sau medicamentaţie nu face asemenea afirmaţii îndrazneţe.

Dacă Isus şi învăţăturile Scripturilor ţi se par simple banalităţi – şi probabil că sunt – aminteşte-ţi că orice ţi se pare oarecum gol în momentul de faţă. Ce poate părea acum banal va fi profund pe măsură ce începi să fii sigur de realitatea sa.

Cuprins

Cum pot să fac ceva când nu simt nimic?

Aici este problema. Majoritatea oamenilor fac lucruri pentru că au chef să le facă. Se trezesc dimineaţa pentru că au chef să meargă la lucru, sau vor să evite întrebările şefului când întârzie sau vor să evite sărăcia. Suntem mult mai conduşi de sentimente decât credem.

În depresie, nu simţi. (Sau, orice simţi nu te va motiva să faci ceva profitabil. De exmplu, îţi vine să vopseşti, să ţipi, să fugi, să dispari, să eviţi). Cum pot oamenii conduşi de emoţii să-şi stabilească idealuri, să aiba un scop sau să devină motivaţi când nu simt?

Iniţial, va trebui să înveţti un alt stil de viaţă. Va trebui să fii ca femeia ai cărei muşchi încă funcţionau dar care au încetat să-i ofere informaţii cu privire la membrele sale. Nu era paralizată, dar daca închidea ochii nu putea să spună dacă statea în picioare, dacă atingea ceva sau dacă se odihnea. Uneori se uita în oglindă şi observa că îşi ţinea braţul drept sus în aer şi nu şi-a dat niciodată seama. Nici măcar nu puteă să meargă pentru că nu ştia unde îi sunt picioarele. Treptat, uitându-se în oglinzi şi văzându-şi corpul mai degrabă decât simţindu-l, a început să meargă din nou. După mult exerciţiu, mersul a început din nou să fie ceva natural. Dar a trebuit să înveţe un nou mod de a trăi şi de a se mişca.

În depresie, noul mod de viaţă este de a crede şi de a acţiona mai degrabă bazat pe ceea ce spune Dumnezeu decât bazat pe ceea ce simţi că spune Dumnezeu. Înseamnă să trăieşti bazându-te pe credinţă. Pentru a parafraza Evrei 11:1, "Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile pe care nu le simţim". Cu alte cuvinte, când vine vorba de o dezbatere între ceea ce spun sentimentele tale şi ceea ce spune Scriptura, Scriptura câştigă. Orice alt rezultat, şi tu îi spui practic lui Dumnezeu că El nu poate fi de încredere. "Dumnezeu nu spune adevărul. Nu pot avea încredere în El. Pot doar să mă încred în mine." Probabil că asta este ceea ce nu vrei să spui. Poate vrei să spui că nu înţelegi ce face Dumnezeu, dar să negi faptul că Dumnezeu spune adevărul este în sine un lucru neadevărat. Este o minciună. Nu crede asta. Dumnezeu este adevăr.

Uite un exemplu al acestui mod de viaţă. Simţi că nu ai nici un scop şi nici o speranţă. Nu ai nici un motiv să te dai jos din pat, să lucrezi, să iubeşti sau să trăieşti. Simţi asta cu toată fiinţa ta. Oricum, Dumnezeu combate aceste sentimente in fiecare pagină a Scripturilor. De exemplu, "Iubiţi-vă unul pe altul din toată inima, cu toată stăruinţa." (1 Pet. 1:22). Acesta este o declaraţie de intenţie. Este un motiv să te dai jos din pat. Trebuie să te lupţi cu sentimentele paralizante ca să poţi să iubeşti o altă persoană. De ce să te deranjezi? Pentru că este instrucţiunea ta personală primită de la Însuşi Dumnezeu, Regele regilor.

Dacă eşti slujitorul Regelui – şi tu eşti – şi El îţi cere să faci ceva, ţie tocmai ţi s-a oferit un scop în viaţă. Doar atunci când Regele spune că nu mai are nevoie de serviciile tale, tu ţi-ai îndeplinit scopul, şi desigur că acest lucru nu se va întâmpla cu adevăratul Rege. El spune că scopurile Sale pentru tine vor dura o veşnicie.

Când Dumnezeul Trinităţii grăieşte, El vorbeşte despre Isus

Pentru a enunţa scopul tău în termenii cei mai largi, îndatorirea ta este să Îl glorifici şi să Îl bucuri pe Dumnezeu (1 Cor. 10:31). Să-L glorifici pe Dumnezeu înseamnă să-I faci cunoscut numele. Onorea şi renumele lui Dumnezeu au devenit mai importante decât ale tale.

Să-L glorifici pe Dumnezeu. Sună ca un clişeu? Deşi nu sună practic, este de fapt foarte clar. Se face de obicei cu paşi mici, uneori personali, de credinţă şi supunere. Alţi oameni poate nu observă, dar dacă faci orice pentru Isus şi pentru ceea ce a făcut Isus pentru tine – începând de la a-ţi pieptăna părul şi până la a vinde tot ce ai şi a deveni misionar – atunci Îi aduci glorie lui Dumnezeu.

Vrei un stimulent tangibil? În Scriptură există dovezi solide că atunci când Îl cauţi pe Dumnezeu şi împărăţia Sa, problemele tale vor deveni mai uşoare. (2 Cor. 4:16,17).

Ascultă

În timp ce tu dezvolţi o declaraţie clară de intenţie, trebuie să ai pe cineva care te va ajuta să o rafinezi, să-ţi amintească de ea, să ţi-o citească. În acest punct, treaba ta va fi să asculţi. Ţi-ai ascultat propriile gânduri, dar acum trebuie să asculţi ce spune Dumnezeu în cuvântul Său şi ceea ce spune Dumnezeu prin oameni.

Să asculţi pare pasiv, dar este o treabă grea. Epistola lui Iacov ne explică faptul că suntem înclinaţi "să ascultăm cu greutate", ca şi oameni care ne uităm la noi înşine într-o oglindă şi uităm degrabă cum arătăm. Prin urmare, când citeşti sau auzi despre adevăr sau dragoste, nu asculta doar; trebuie să şi auzi.

Ce vei auzi? Când Dumnezeul Trinităţii vorbeşte, El vorbeşte inevitabil despre Isus. Isus este cel ce a avut compasiune pentru cei ce suferă şi îi înţelege pe cei ce suferă pentru că suferinţa Sa a depăşit-o pe a noastră. Ai observat vreodată că, atunci când asculţi suferinţa altcuiva, în special dacă acea suferinţă a fost copleşitoare şi intensă, propriile tale probleme sunt mai uşoare? Cel puţin, faptul că asculţi distrage atenţia de la propria ta suferinţă şi observăm că nu suntem singuri. Asta se întâmplă când te uiţi către Isus şi asculţi.

Oricum, continuă să asculţi. Chiar dacă te simţi respins de alţii, Isus nu te va respinge (Ps. 27:10). Întoarce-te către El în credinţă – chiar şi cu un grăunte mic de credinţă – şi El nu te va lăsa sau părăsi la nevoie (Evrei 13:5). El îţi jură asta.

Ai observat vreodată că atunci când asculţi suferinţa altcuiva, în special dacă această suferinţă a fost copleşitoare şi intensă, propriile tale probleme par mai uşoare ?

Dragostea nu te impresionează întotdeauna? Gândeşte-te la asta. În prezenţa Sa este dragoste pentru care îţi trebuie o eternitate ca să începi să o înţelegi. Dacă nu te mişcă acum, te va mişca. Dragostea sa este bună ca aceea a unui părinte bun pentru un copil care nu înţelege detaliile dragostei părinteşti. Cu alte cuvinte, copilul poate crede uneori că părintele nu-l iubeşte, dar dragostea părintelui este prea complicată şi frumoasă pentru ca copilul s-o înţeleagă. Copilul este cuprins de amaraciune pentru că nu se mai poate juca în nămol, dar părintele îl pregăteşe pentru o excursie la Disneyland. Dacă nu poţi vedea această dragoste, atunci continuă să asculţi de Scriptură. Pentru asta, conform planului lui Dumnezeu, Isus a murit pentru păcătoşi ca noi. Aceasta este o dragoste minunată şi profundă. Dacă nu ţi se pare minunată, atunci probabil ai uitat că eşti un păcătos. În cele din urmă, Isus nu a murit pentru oamenii buni care aveau nevoie de o evoluţie spirituală; El a murit pentru a aduce în familia Sa duşmani condamnaţi şi înstrăinaţi.

Dumnezeu spune mai multe lucruri, dar este atât de uşor să începi să rătăceşti şi să gândeşti "asta nu ajută" . După cum a observat o femeie, "Nici o cantitate de dragoste de la sau pentru alţi oameni – şi a fost multă – nu ajută. Nici un avantaj al unei familii iubitoare şi al unui loc de muncă extraordinar nu a fost suficient să învingă durerea şi disperarea". În acest punct, este timpul să te gândeşti.

Gândeşte-te

Dacă eşti deprimat şi te asculţi cum gândeşti, vei auzi probabil gânduri care sunt negre, lipsite de speranţă, pesimiste şi critice cu privire la tine sau la ceilalţi. Oriunde încep aceste gânduri, rar se opresc, până ce ajung în cel mai disperant loc cu putiinţă. De exemplu, dacă cineva vorbeşte de Moş Crăciun, tu începi să te gândeşti că şi tu eşti prea gras şi că, pe la spate, toată lumea râde de greutatea ta. Dacă cineva te complimentează cu privire la o treabă bine făcută, crezi că a făcut asta ca să amortizeze concedierea ta iminentă, şi dacă persoana ar şti cu adevărat ce fel de treabă ai făcut, vei fi concediat şi ...

Tot acest proces este automat. Porneşte-l şi a şi demarat. Autopilot mental. Faptul că mintea ta se simte mereu înceţoşată înseamnă că nu te simţi capabil să depui efortul herculian necesar să faci corecţii mentale.

Trebuie să începi prin a gândi – nu a gândi automat – ci gândire semnificativă. Gândirea ta trebuie să fie ghidată de Scriptură. Ţi se pare greu? Da. Orice efort mental va fi o munca serioasă. Schimbări imediate ? Probabil nu unele care ţi se vor părea evidente. Dar trebuie să faci asta. Gândirea ta curentă se înclină către disperare şi deznădejde. Trebuie să vrei să te lupţi.

Dacă eşti refractar să lucrezi la asta, atunci trebuie să te întrebi dacă vrei cu adevărat să te schimbi. Poate sună ciudat, dar mulţi oameni nu vor. Munca ce trebuie depusă nu pare să merite efortul, urasc ceea ce vor trebui să înfrunte dacă nu vor mai fi deprimaţi, sau sunt loiali propriului stil de viaţă, preferând în schimb ca lumea din jurul lor să se schimbe.

Aşa că gândeşte-te. Vrei cu adevărat să te schimbi?

Dacă îţi dai seama că eşti mult mai refractar la schimbare decât ai crezut, trebuie să te întorci şi să îţi reconsideri scopul. Unii oameni îşi folosesc copiii ca o motivaţie pentru schimbare, dar copiii nu sunt un motiv destul de puternic. Gândurile tale negre te vor convinge rapid că copiilor tăi şi oricui altcuiva le va fi mai bine fără tine. Singurul motiv suficient este că tu eşti chemat să-l repezinţi pe Dumnezeu pe pământ, El este stăpânul tău iubitor şi tu eşti copilul Său, slujitor sau ambasador - tu alegi. Tu trăieşti datorita Lui.

Dacă asta nu este suficient, va trebui să te întorci la ascultare. Cere-i cuiva să îţi spună cine este Dumnezeu. Când mintea ta este în ceaţă, este greu să îţi aminteşti singur, aşa că cere-i altcuiva. Cere-i altcuiva să îţi spună că Dumnezeu Creatorul trăieşte şi că El L-a trimis pe Isus să moară pentru păcatele oamenilor ca noi, care L-au ignorat şi au fost duşmanii lui Dumnezeu. Cere-i persoanei să te convingă că Dumnezeu e bun. Cere-i persoanei să continue să vorbească până când îţi sună ca o veste bună pe care o crezi.

Gândeşte-te la asta. Dacă nu ai fi fost deprimat, ai venera ceea ce a făcut Dumnezeu. Pur şi simplu te-ai înclina şi, ca mulţi alţii care au înţeles dragostea şi prezenţa lui Dumnezeu, ai spune "nu merit, dar sunt recunoscător". Nu renunţa să asculţi aceste adevăruri. Ele te vor schimba. Nu renunţa.

Ce spune depresia ta ? Ce înseamna ?

În timp ce încerci să asculţi, auzind despre Hristos şi scopul tău în viaţă, următorul loc în care să te gândeşti este să te întrebi "Ce spun sentimentele mele?". Sentimentele tale îţi spun ceva despre tine.

Asta este ceea ce este: teamă, mânie, anticipare, spaimă şi aşa mai departe. Acestea sunt de obicei provocate de unele circumstanţe din vieţile noastre, acestea sunt răspunsurile tale şi interpretările tale cu privire la acel eveniment. Cu alte cuvinte, ele dezvăluie cine eşti tu. De exemplu, dacă primeşti o factură neaşteptată, ea poate provoca grijuri neaşteptate. Dar dacă obsedezi pe asta şi eşti înspăimântat cronic cu privire la viitorul tău financiar, acea teamă arată unde ţi-ai pus încrederea: ţi-ai pus-o mai degrabă în tine decât în Dumnezeu. Emoţiile tale te descriu.

Acelaşi lucru l-a spus Moise Evreilor când aceştia rătăceau în deşert. El i-a învăţat că greutăţile vieţii în deşert i-au testat "pentru a şti ce este în inima voastră, să vadă dacă aţi păstrat sau nu învăţăturile Sale [ale lui Dumnezeu]." (Deut. 8:2). Când oamenii au fost nemulţumiţi şi chiar furioşi, spuneau mai mult despre ei decât spuneau despre deşert.

Acelaşi lucru e valabil şi în cazul depresiei: depresie spune ceva despre inima ta. Întrebarea este, ce spune? Aici trebuie să te gândeşti. Ia în calcul unele din aceste posibilităţi. Care dintre ele adaugă cuvinte la sentimentele tale de deznădejde?

Frică
să iau o decizie greşită
de eşec
să fiu expus
să pierd o persoană iubită
să fiu abandonat
să pierd controlul
să mor
să am o boală care mutilează
să-L văd pe Dumnezeu
de orice
Vinovat pentru
propriile mele păcate
că nu m-am ridicat la propriile mele standarde de success, decât la standardele lui Dumnezeu
că nu am fost acceptat de către oamenii ale căror opinii au devenit mult mai importante decât cele ale lui Dumnezeu
că trăiesc de parcă trebuie să îi plătesc înapoi lui Dumnezeu pentru păcatul meu când, de fapt, modul în care pot să-I aduc glorie lui Dumnezeu este să fiu de acord că El a plătit pentru tot
conştiinţa de a judeca fără a avea date complete (ex. Iau responsabilitatea asupra mea pentru păcatele altor oameni)

De multe ori, depresia se manifesta prin faptul că ai impresia că eşti gol, ca şi când ai pierdut ceva sau pe cineva

Ce spune depresia ta? Aceasta este doar o listă scurtă a unora dintre cele mai obişnuite exprimări ale inimii. Mai sunt şi altele. Dacă nu poţi să descurci definiţia depresiei tale, mai sunt multe de făcut. Să asculţi Evanghelia lui Hristos, să îţi cunoşti scopul şi să activezi pentru acel scop, sunt în sine suficientă munca. Dar continuă să te întrebi ce spune depresia ta.

Încrede-te şi închină-te doar lui Dumnezeu

Cum te gândeşti la însemnătatea sentimentelor tale, vei observa că în loc să te ducă la o şi mai mare disperare, drumul duce către Dumnezeul trinităţii. Mai exact, te va duce la întrebarea, vei trăi tu pentru Dumnezeu sau vei trăi pentru tine şi pentru lucrurile pe care le venerezi?

Când nu mai privim către Isus, drumul e nesfârşit

Uneori durează puţin până ajungi la cea mai critică întrebare, dar este tot timpul acolo. De obicei, tot ce poţi să faci este să-ţi pui întrebările "de ce?" pe care le pune un băieţel de trei ani.

"Nu mai pot continua."
"De ce?"
"Pentru că sunt atât de obosit şi nu mai pot suporta durerea. "
"De ce?"
"Pentru că ma simt ca şi cum aş fi singur."
"De ce?"
"Pentru că ... nu cred că Dumnezeu e cu mine".
"De ce?"
"Pentru că nu am încredere în El. Am încredere în interpretarea mea ce vine din sentimentele mele".

Întrebările de genul "De ce?" trebuie să te conducă către Dumnezeu. Întrebările te vor obosi până să ajungi la cea de a doua, dar continuă să le pui. La sfârşitul întrebărilor tale spune-I Lui "Isus este Domnul meu, îmi mărturisesc necredinţa şi mă încred în Tine".

Încrederea, mărturisirea păcatului şi a-l urma pe Hristos cu supunere – sună familiar? Astea sunt chingile vieţii spirituale. Când cazi la fund, astea sunt lucrurile care sunt importante pentru toţi. Vei afla că ele funcţionează.

Dacă astea ţi se par superficiale, atunci eşti amorţit faţă de secretele universului şi trebuie să revii la etapa de ascultare. De data asta nu te încrede în ceea ce îţi spun emoţiile tale. Lucrurile astea pot fi simple, dar ele nu sunt simpliste. Ele sunt fundaţia pentru viaţa insăşi. Ele sunt felul primar în care îi răspundem lui Dumnezeu.

Mărturiseşte-I Tatălui tău din Cer păcatul

Încrederea în Dumnezeu, mărturisirea păcatului, supunere faţă de Cel ce te iubeşte: dintre toate trei, mărturisirea păcatului poate părea descurajantă la început. S-ar putea deja să te simţi ca o persoană rea. Asta te face doar să te simţi şi mai rău. Dar gândeşte-te.

Uite o regulă. Dacă iei în calcul ce spune depresia ta şi te duce până la relaţia cu Hristos, atunci nu te opri din acel drum până nu ai auzit ceva bun. Cuvântul lui Dumnezeu ne învaţă mereu să încheiem orice cu Isus şi cu cuvinte care sunt veşti bune pentru urechile noastre ce ascultă. Deci, nu încheia cu "Ce nenorocit mizerabil sunt". E posibil să fii un nenorocit mizerabil dar nu poţi încheia aici. "Mulţumesc lui Dumnezeu, prin Isus Hristos, Domnul nostru!" (Romani 7:24,25). Aminteşte-ţi că dacă ţi-ai pus încrederea în Isus eşti iertat, adoptat, preaiubit şi încântător. Trebuie să începi să gândeşti cum gândeşte Dumnezeu nu cum gândeşti tu.

Urmează paşi practici pentru Dragoste şi Supunere

Lista următoare include un număr de aplicaţii ale Scripturii. Ideea de bază este aceea că credinţa este exprimată prin acţiune.

  1. Ia o poveste biblică, citeşte-o zilnic, şi scrie 25 de aplicaţii ale acesteia, (sau 5, 10 sau 50 aplicaţi). Asta ţi se poate părea imposibil, dar odată ce treci de primele zece, va deveni mai uşor. Nu uita, mintea ta rătăceşte. E obosită. Va fi greu să te concentrezi doar pe un lucru, dar va ajuta.
  2. Scrie cinci moduri în care ai fost binecuvântat de către un prieten. Trimite-le prin poştă.
  3. Scrie-ţi scopul tău în viaţă. Permite-le altora să îl revizuiască. Apoi memorează-l şi trăieşte-l.
  4. Devino expert în ceea ce spune Dumnezeu acelora care suferă. Gândeşte-te să începi cu Evrei 10-12. Evrei 10-12 te îndeamnă la credinţă şi speranţă apoi arată către Isus. Şi totuşi nu se opreşte aici. Întotdeauna Scriptura ne arată şi alţi oameni: credinţa în Dumnezeu şi dragostea către alţi oameni. În acest caz spune "căutaţi pacea cu toţi oamenii" (Evrei 12:14).Cum poţi să fii un pacifist? Pe cine trebuie să ierţi ? Cui trebuie să îi ceri iertare?
  5. Ia notiţe la predica de Duminică. Lucrează pe asta.
  6. În fiecare zi, spune sau scrie ceva ce poate să fie o încurajare pentru alţii. Ai o chemare. Există oameni pe care să-i iubeşti, de care să ai grijă, să-i ajuţi.
  7. În fiecare zi, ascultă Cuvântul lui Dumnezeu, muzică ce te îndrumă către Dumnezeu sau la o altă persoană ce are înţelepciune spirituală. Fii capabil să sumarizezi ce ai auzit şi spune-i cuiva despre asta.
  8. Fereşte-te să fii nemulţumit şi să te vaieţi. Ca şi bârfa, astea sunt păcate acceptate în cultura noastră, deci noi nu le vedem rădăcinile găunoase. Ce spun cu adevărat nemulţumirea şi văicăreala? Îţi dai seama că ele sunt împotriva lui Dumnezeu?
  9. Ia în calcul aceste întrebări. În cultura noastră, am uitat beneficiile greutăţilor? Care sunt eventualele beneficii de pe urma suferinţei ? (Ps. 119:67, 71; 2Cor. 1:8-10; Evrei 5:8; Iacov 1:3).
  10. Cere-le câtorva oameni să se roage pentru tine şi invită-i să-ţi vorbeasca adevărul. Când ceri să se roage pentru tine, cere mai mult decât calmarea depresiei. Foloseşte asta ca o oportunitate să te rogi rugăciuni importante. Găseşte rugăciuni în Scriptură şi recită-le. De exemplu, roagă-te să primeşti iubirea lui Hristos (Efeseni 3), să fii mai mult ca Isus (Romani 8:29), să-ţi iubeşti semenii, şi să discerni ce înseamnă să-i aduci glorie lui Dumnezeu.
  11. Când te indoieşti, arată dragoste către ceilalţi în mod creativ.

Mărturisirea păcatului nu pune în pericol relaţia noastră cu Dumnezeu. Doar o îmbunătăţeşte.

Gânduri finale

Depresia este grea. Nu te lasă în pace fară luptă. Dar ai motive întemeiate să intri în luptă. Sunt garantate schimbări (Filipeni 1:6). Tu eşti în prezenţa "Părintelui compasiunii şi Dumnezeului mângăierii, care ne mângâie în toate problemele". (2 Corinteni 1:3,4). Crezi asta? Gândeşte-te la asta. Când te gândeşti că Tatăl şi-a trimis Fiul – singurul şi iubitul Său fiu – să moară pentru noi când noi încă eram duşmanii săi, nu ai motive să te gândeşti că El va fi zgârcit cu dragostea şi compasiunea Sa, acum că noi îl recunoaştem ca Tată.

Oricum, uneori, noi avem propria definiţie a compasiunii. Compasiunea poate însemna "să îndepărtăm rapid suferinţa". În schimb, trebuie să crezi că dragostea şi compasiunea lui depăşesc chiar şi imaginaţia, să nu mai vorbim de capacitatea noastră de înţelegere. El pune la cale ceva bun. El vrea să te acopere cu har şi să te facă să semeni tot mai mult cu Isus.

Aşa că nu renunţa. Tu ai un scop. Dumnezeu este în mişcare. Tu eşti un slujitor al Regelui, un copil care-şi reprezintă Tatăl şi vei avea în curând privilegiul de a mângâia "pe cei ce se află în vreun necaz prin mângâierea cu care noi înşine suntem mângâiaţi de Dumnezeu" (2Corinteni 1:4). Trupul lui Dumnezeu are nevoie de tine.

CÂTEVA INTREBĂRI DES ÎNTÂLNITE

Ce i-a ajutat pe alţi oameni ? Unii oameni care au trecut prin depresie au fost rugaţi să completeze această propoziţie: "Am observat schimbări în experienţa mea cu depresia când...".

  1. Am început să vorbesc cu mine în loc să mă ascult. Am început să-mi vorbesc mie din diverse Scripturi decât să-mi ascult propriile voci disperate.
  2. Am încetat să spun "Nu funcţionează". Tot timpul căutam glonţul magic. Mă rugam (încercând să fac afaceri cu Dumnezeu), mă uitam la inima mea (pentru un minut sau doua) sau încercam sumar orice altă activitate cu tentă spirituală şi când acestea nu funcţionau, renunţam. Acum cred că daת "funcţionează". Este satisfacţie şi chiar bucurie pe termen lung, paşi mici de credinţă şi supunere.
  3. Am avut un prieten şi un pastor care au ţinut tabloul cel mare al împărăţiei lui Dumnezeu în faţa mea. Depresia a făcut ca lumea mea să fie aşa de mică; când am văzut ca Dumnezeu e în mişcare, am început să am speranţă.
  4. Fiica mea s-a îmbolnăvit foarte tare. Asta m-a forţat să mă uit în afara propriei mele lumi.
  5. Un prieten nu a renunţat la mine. El mă iubea mereu şi mă îndruma către adevăr, chiar şi atunci când nu am vrut să aud de Isus.
  6. O prietenă m-a lăsat să "împrumut" credinţa ei. Credinţa mea era aşa de slabă, dar am ştiut mereu că ea era încrezătoare în dragostea lui Dumnezeu şi în dragostea pentru biserică şi chiar pentru mine.
  7. L-am iertat pe tatăl meu şi i l-am încredinţat lui Dumnezeu.
  8. Am văzut că era 90% mândrie. Am simţim că meritam anumite lucruri de la oameni.
  9. Am început să cred că eram într-o luptă şi am realizat că trebuie să lupt.
  10. Am văzut că făceam lucruri mai degrabă decât să se facă lucruri pentru mine. De exemplu, eram nervos, mă plângeam la greu. În inima mea, făceam ce voiam.
  11. Am început să cunosc harul lui Dumnezeu. Am început să văd că faptul că înnotam în vinovăţie era mai mult dreptate ce implica lucruri, decât supărări dumnezeieşti.
  12. Odată ce am văzut că era un lucru bun să îmi dau seama de păcatul meu – a fost o dovadă a dragostei lui Dumnezeu şi a Duhului lucrând în viaţa mea – am început să îmi spun: "Când ai îndoieli, căieşte-te".
  13. Am practicat punerea unui picior în faţa celuilalt şi am lucrat pe ce am crezut că erau responsabilităţile date de Dumnezeu.

Cum rămâne cu lucrurile care alină simptomele ? Cum rămâne cu luarea de medicaţie antidepresivă ? Schimbarea dietei? Cumpărarea unor luminii cu spectru plin ? Umarea unui program de exerciţii ? Luarea unei vacanţe de călătorie ? Poate ai încercat deja unele din aceste lucruri ce pot uneori alina unele simptome ale depresiei. Să încerci astea sau nu ?

În cele din urmă, decizia este a ta. Doar ia o decizie atentă şi înţeleaptă. Vorbeşte cu oameni despre asta. Care sunt beneficiile şi riscurile? Care sunt alternativele? Fă–ţi temele.

Realizează că nu există vindecare miraculoasă. Dacă ceva ajută, trebuie să pui întrebări despre ce spune depresia şi trebuie să cauţi să creşti în Hristos. Depresia totuşi ne dezvăluie pe noi, nu doar compoziţia chimică a creerului nostru. Aşa că nu crede că problema este ori spirituală ori fizică. În schimb, gândeşte-te la problemă ca o ocazie să te gândeşti la propria ta inimă. Pe măsură ce faci asta, de cele mai multe ori depresia ta va fi uşurată semnificativ. Se poate să fie o problemă fizică sau psihică ? Poate. Dar problemele din orice sursă sunt tot o ocazie pentru lucrare spirituală.