Cum să avem o minte îndreptată spre cele sfinte

De la Gospel Translations Romanian

Am scris acest articol după ce duminică după-amiaza mintea mi-a zburat la reclamele video la calculatorul Apple, reclame pline de umor. Însă în timp ce cântăream avantajele unui Mac față de cele ale unui PC, am început să mă întreb dacă nu cumva eram ispitit în a mă îndepărta de gândurile spirituale. Sunt ferm convins că este posibil să gândim despre computere într-un mod spiritual. Dar oare făceam acest lucru? Sau eram prins în mrejele unei fascinații și dorințe care Îl făceau pe Dumnezeu să pară îndepărtat, Biblia să nu mai fie atât de atrăgătoare, raiul să devină irelevant,iar iadul de neconceput? Acesta a fost un moment critic, iar Dumnezeu m-a smuls din starea mea de confuzie.

A avea o minte preocupată de cele sfinte este o chestiune de viață și de moarte. Pavel spune în Romani 8:6 ”Şi umblarea după lucrurile firii pământești este moarte, pe cînd umblarea după lucrurile Duhului este viaţă şi pace”. Expresia ”umblarea după lucrurile Duhului” este traducerea locuțiunii substantivale, phronēma tou pneumatos – ”starea mentală a Spiritului”. Nu există un echivalent perfect în engleză pentru phronēma, fiindcă nu înseamnă numai ”stare mentală”, ci și”atitudine”. Este cadrul și dispoziția minții noaste. A spune că avem o ”phronēma a Sfntului Duh” ar însemna că Sfîntul Duh ne modelează starea mentală și atitudinea după ale Sale: Îl preamărește pe Isus Hristos, Îl prețuiește pe Dumnezeu, împărtășește Cuvântul Său și vede oamenii și toate lucrurile cu o conștiință dumnezeiască neobosită.

Tânjesc după afundarea permanentă a gândurilor mele în lumea spirituală. Îmi doresc să văd lumea întreagă prin intermediul ochilor spirituali – până și calculatoarele și alte asemenea obiecte. Așa că am renunțat să mă mai holbez la computer și am scris următoarele strategii pentru a fi și a rămâne încontinuu într-o stare mentală racordată la cele sfinte. Lista nu este într-o anumită ordine, ci a fost scrisă pe măsură ce mi-au venit ideile în minte, cu puține modificări.

Trebuie să conștientizezi că natura ta exterioară se risipește, pe când cea interioară trebuie reînnoită, concentrîndu-te pe lucrurile cele de sus.

De aceea, noi nu cădem de oboseală. Ci chiar dacă omul nostru cel din afară se trece, totuşi omul nostru dinăuntru se înnoieşte zi de zi. Căci întristările noastre uşoare, de o clipă, lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veșnică de slavă. Pentru că noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele ce nu se văd; căci lucrurile care se văd sunt trecătoare, pe când cele ce nu se văd sunt veşnice. (2 Corinteni 4:16-18)

Ia măsuri drastice pentru a-ți păstra puritatea minții.

Aţi auzit că li s-a zis celor din vechime: „Să nu preacurveşti.” Dar Eu vă spun că oricine se uită la o femeie ca s-o poftească, a şi preacurvit cu ea în inima lui. Dacă deci ochiul tău cel drept te face să cazi în păcat, scoate-l şi leapădă-l de la tine; căci este spre folosul tău să piară unul din mădularele tale şi să nu-ţi fie aruncat tot trupul în gheenă. (Matei 5:27-29)

Să Îl faci pe Dumnezeu bucuria tuturor bucuriilor tale.

Atunci voi merge la altarul lui Dumnezeu, la altarul lui Dumnezeu care este bucuria şi veselia mea şi Te voi lăuda cu harpa, Dumnezeule, Dumnezeul meu! (Psalmi 43:4)

În sens literal, expresia ”bucuria și veselia mea” înseamnă ”bucuria bucuriei”. Prin aceasta înțeleg că în toate bucuriile noastre Dumnezeu ar trebui să fie bucuria supremă. Fiecare bucurie ar trebui să devină o bucurie dumnezeiască. Dacă o bucurie nu poate duce la trăirea lui Dumnezeu și nu poate fi cu atât mai mult savurată, atunci ea nu poate fi o bucurie spirituală.

Trebuie să tratezi fiecare persoană pe care o întîlnești la fel cum ai trata-o peste o sută de ani de acum înainte.

Cu vremea, săracul a murit; şi a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul, şi l-au îngropat. Pe când era el în Locuinţa morţilor, în chinuri, şi-a ridicat ochii în sus, a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui. (Luca 16:22-23)

De acum încolo, nu mai cunoaştem pe nimeni în felul lumii; şi, chiar dacă am cunoscut pe Hristos în felul lumii, totuşi acum nu-L mai cunoaştem în felul acesta.(2 Corinteni 5:16)

Cugetă la faptul că în fiecare moment al vieții tale, chiar și cel mai fericit, există suferință și jale în 10.000 de locuri, unele aflate chiar în vecinătatea ta.

Dar asta nu va distruge toate momentele noastre de bucurie? Ar fi mai bine să fim realiști și triști decît fericiți și prefăcuți. Dar nu cred că aici suntem puși în fața unei alegeri. De aceea Pavel a spus despre sine că este ușor întristat, dar totuși todeauna vesel (2 Corinteni 6:10). Haideți să ascultăm această întîmplare dureroasă povestită de David Brickner (conducătorul Organizației Evrei pentru Isus).

Cu cîteva luni în urmă mă aflam în drum spre casă de la o întîlnire într-un avion, când un bărbat care stătea în spatele meu a început să respire din greu. Printr-un anunț făcut prin interfon s-a solicitat ajutorul unui medic dintre pasageri. În curînd, un medic și mai multe asistente au venit să-l ajute pe bărbat, dar fără success. Am început să mă rog pentru acel bărbat și pentru soția lui, care era așezată alături de el. Pilotul a anunțat că din cauza unei urgențe medicale avionul urma să aterizeze în Edmonton. Puteam auzi cum în spate lucrurile erau din ce în ce mai agitate în timp ce medicul împreună cu asistentele încercau pe rând resuscitarea cardio-respiratorie. Dacă nu v-ați aflat niciodată în preajma unei persoane aflate pe moarte în ciuda eforturilor de a fi salvată, vă pot asigura că nu este cu nimic mai rău decît ceea ce vedem la televizor. Sunetul aerului împins cu forța din plămânii unei ființe umane, sunetele și mirosul horcăitului muribundului ne-au îngrozit. L-am auzit pe medic pronunțîndu-l decedat: ”Ora decesului: 10 și 25 de minute”.

Mai apoi pilotul avionului a anunțat că situația pasagerului se afla ”sub control” și în consecintă aveam să ne continuăm zborul spre San Francisco. Nu știu câți oameni au realizat că anunțul depășirii stării de urgență a fost de fapt un anunț voalat al decesului unui om. Cu siguranță cei din preajma lui știau. Însoțitorii de zbor i-au acoperit capul cu o pătură. Soția lui, încă alături de el, suspina și se tânguia plângând. Iar apoi însoțitorii de zbor au început să se perinde prin culoare…servind masa de prânz! Masa de prânz!? Cum ar fi putut cineva din acel avionul să mai mănânce după cele întâmplate? Însă asta au și făcut. (Evrei pentru Isus, Buletin Informativ, noiembrie 2006, pagina 1)

Cugetă la faptul că în fiecare moment al vieții tale, chiar și cel mai fericit, există suferință și jale în 10.000 de locuri, unele aflate chiar în vecinătatea ta.

Dar asta nu va distruge toate momentele noastre de bucurie? Ar fi mai bine să fim realiști și triști decît fericiți și prefăcuți. Dar nu cred că aici suntem puși în fața unei alegeri. De aceea Pavel a spus despre sine că este ușor întristat, dar totuși todeauna vesel (2 Corinteni 6:10). Haideți să ascultăm această întîmplare dureroasă povestită de David Brickner (conducătorul Organizației Evrei pentru Isus).

Cu cîteva luni în urmă mă aflam în drum spre casă de la o întîlnire într-un avion, când un bărbat care stătea în spatele meu a început să respire din greu. Printr-un anunț făcut prin interfon s-a solicitat ajutorul unui medic dintre pasageri. În curînd, un medic și mai multe asistente au venit să-l ajute pe bărbat, dar fără success. Am început să mă rog pentru acel bărbat și pentru soția lui, care era așezată alături de el. Pilotul a anunțat că din cauza unei urgențe medicale avionul urma să aterizeze în Edmonton. Puteam auzi cum în spate lucrurile erau din ce în ce mai agitate în timp ce medicul împreună cu asistentele încercau pe rând resuscitarea cardio-respiratorie. Dacă nu v-ați aflat niciodată în preajma unei persoane aflate pe moarte în ciuda eforturilor de a fi salvată, vă pot asigura că nu este cu nimic mai rău decît ceea ce vedem la televizor. Sunetul aerului împins cu forța din plămânii unei ființe umane, sunetele și mirosul horcăitului muribundului ne-au îngrozit. L-am auzit pe medic pronunțîndu-l decedat: ”Ora decesului: 10 și 25 de minute”.

Mai apoi pilotul avionului a anunțat că situația pasagerului se afla ”sub control” și în consecintă aveam să ne continuăm zborul spre San Francisco. Nu știu câți oameni au realizat că anunțul depășirii stării de urgență a fost de fapt un anunț voalat al decesului unui om. Cu siguranță cei din preajma lui știau. Însoțitorii de zbor i-au acoperit capul cu o pătură. Soția lui, încă alături de el, suspina și se tânguia plângând. Iar apoi însoțitorii de zbor au început să se perinde prin culoare…servind masa de prânz! Masa de prânz!? Cum ar fi putut cineva din acel avionul să mai mănânce după cele întâmplate? Însă asta au și făcut. (Evrei pentru Isus, Buletin Informativ, noiembrie 2006, pagina 1)

Acesta este o parabolă a lumii în orice moment din istorie. Unii iau masa de prânz, iar alte mii de oameni se tânguiesc. Această imagine ne ajută să revenim cu picioarele pe pământ atunci când suntem duși de val din cauza unei reclame pe calculator.

Amintește-ți că Isus Hristos te-a prevenit despre cauzele care duc la înăbușirea vieții spirituale: grijile, bogățiile și plăcerile vieții.

Sămânţa care a căzut între spini închipuieşte pe aceia care, după ce au auzit Cuvântul, îşi văd de drum şi-l lasă să fie înăbuşit de grijile, bogăţiile şi plăcerile vieţii acesteia şi n-aduc rod care să ajungă la coacere. (Luca 8:14)

Dar năvălesc în ei grijile lumii, înşelăciunea bogăţiilor şi poftele altor lucruri, care îneacă Cuvântul şi-l fac astfel neroditor. (Marcu 4:19)

Gîndește-te la ce Îi place Domnului și de ce se bucură!

Trăiţi în dragoste, după cum şi Hristos ne-a iubit şi S-a dat pe Sine pentru noi ca un prinos şi ca o jertfă de bun miros – lui Dumnezeu. (Efeseni 5:2)

În adevăr, noi suntem, înaintea lui Dumnezeu, o mireasmă a lui Hristos printre cei ce sunt pe calea mântuirii şi printre cei ce sunt pe calea pierzării. (2 Corinteni 2:15)

Nu de puterea calului Se bucură El, nu-Şi găseşte plăcerea în picioarele omului. Domnul iubeşte pe cei ce se tem de El, pe cei ce nădăjduiesc în bunătatea Lui. (Psalmii 147:10-11)

Înconjoară-te de prieteni care sunt cu mintea la cele sfinte.

Cine umblă cu înţelepţii se face înţelept, dar cui îi place să se însoţească cu nebunii o duce rău. (Solomon 13:20)

Nu vă înşelaţi: „Tovărăşiile rele strică obiceiurile bune”. (1 Corinteni 15:33)

Citește scriitori care Îl preamăresc pe Dumnezeu și nutresc gânduri spirituale.

De exemplu, citește predici scrise de Jonathan Edwards şi John Owen în volumul şapte intitulat ”Opere. Despre mintea spirituală”. În cele ce urmează sunt enumerate cîteva exemple de titluri de predici din volumul 25 al ediției Yale al ”Operelor” lui Edwards, pentru a vă face o idee cu privire la cât de diferite au fost lucrurile în acele vremuri:

"Marea neliniște a unui paznic de suflete"

"Frumusețea evlaviei în rândul tinerilor"

"Unirea Bisericii cu fiii săi şi cu Dumnezeu"

"Ascultă Cuvântul lui Dumnezeu, sau vei fi pedepsit de El "

"Credința salvatoare şi ascultarea creștinească își au originea în Iubirea Dumnezeiască"

"Pacea pe care Isus Hristos o dă urmaşilor Săi devotați"

"Lipsa de umanitate a oamenilor față de Dumnezeu"

"Isus Hristos este pentru inimă precum este râul pentru un arbore plantat de el"

"Dumnezeu este infinit de puternic"

Gîndește-te la viața ta care în curând va fi fără de trup.

Da, suntem plini de încredere, şi ne place mult mai mult să părăsim trupul acesta, ca să fim acasă, la Domnul. (2 Corinteni 5:8)

Cât de legate sunt bucuriile tale de trupul tău?

Gîndește-te la cât de scurtă este viața.

Căci orice făptură este ca iarba, şi toată slava ei, ca floarea ierbii. Iarba se usucă, şi floarea cade jos, dar Cuvântul Domnului rămâne în veac. Şi acesta este Cuvântul care v-a fost propovăduit prin Evanghelie. (Întîia epistolă sobornicească a lui Petru 1:24-25)

Roagă-te pentru a avea mereu gândul la cele sfinte.

Satură-ne în fiecare dimineaţă de bunătatea Ta, şi toată viaţa noastră ne vom bucura şi ne vom înveseli. (Psalmii 90:14)

Psalmiștii se roagă deseori pentru sufletul și mintea după care tânjesc.

Amintește-ți că ai murit cu Isus Hristos și ți s-a răstignit trupul.

Cei ce sunt ai lui Isus Hristos şi-au răstignit firea pământească împreună cu patimile şi poftele ei. (Galateni 5:24)

Cea mai elementară soluție pentru a avea o minte spirituală este o credința profundă din inima ta că într-adevăr ai murit și ai înviat cu Isus Hristos și că greșelile tale sunt iertate și că acum umbli în dreptatea Sa.

Primiți suferința de la Dumnezeu ca pe o mustrare menită să vă aducă pe calea gândurilor spirituale.

În adevăr, fraţilor, nu voim să vă lăsăm în necunoştinţă despre necazul care ne-a lovit în Asia, de care am fost apăsaţi peste măsură de mult, mai presus de puterile noastre, aşa că nici nu mai trăgeam nădejde de viaţă. Ba încă ne spunea gândul că trebuie să murim; pentru ca să ne punem încrederea nu în noi înşine, ci în Dumnezeu care învie morţii. (2 Corinteni 1:8-9)

Suferiţi pedeapsa: Dumnezeu Se poartă cu voi ca şi cu nişte fii. Căci care este fiul pe care nu-l pedepseşte tatăl? Dar, dacă sunteţi scutiţi de pedeapsă, de care toţi au parte, sunteţi nişte feciori din curvie, iar nu fii. Şi apoi, dacă părinţii noştri trupeşti ne-au pedepsit, şi tot le-am dat cinstea cuvenită, nu trebuie oare cu atât mai mult să ne supunem Tatălui duhurilor, şi să trăim?

Căci ei în adevăr ne pedepseau pentru puţine zile, cum credeau ei că e bine; dar Dumnezeu ne pedepseşte pentru binele nostru, ca să ne facă părtaşi sfinţeniei Lui. Este adevărat că orice pedeapsă deocamdată pare o pricină de întristare, şi nu de bucurie; dar mai pe urmă aduce celor ce au trecut prin şcoala ei roada dătătoare de pace a neprihănirii. (Evrei 12:7-11)

Du-te la un spital și roagă-te împreună cu un om aflat pe moarte.

Mai bine să te duci într-o casă de jale decât să te duci într-o casă de petrecere; căci acolo îţi aduci aminte de sfârşitul oricărui om, şi cine trăieşte îşi pune la inimă lucrul acesta. (Eclesiastul 7:2)

Am făcut lucrul acesta săptămîna trecută și efectul pe care l-a avut asupra mea a fost unul de trezire, risipind gândurile pământești din mintea mea.

Riscă a fi considerat ridicol și ciudat.

Ajunge ucenicului să fie ca învăţătorul lui, şi robului să fie ca domnul lui. Dacă pe Stăpânul casei L-au numit Beelzebul, cu cât mai mult vor numi aşa pe cei din casa Lui? (Matei 10:25)

Fii conștient de faptul că milione de oameni aparținând altor religii ale lumii nu caută alți oameni cu cunoștințe de cultură modernă americană sau cu pricepere tehnologică. Aceștia caută un ”om neprihănit” , un ”om al lui Dumnezeu”.

Întrebarea nu va fi dacă este inteligent, rapid în răspunsuri și ager, ci dacă se roagă mult, își cunoaște Biblia, în mare parte pe de rost, dacă își sacrifică propriile interese și se concentrează pe Dumnezeu și dacă este puternic în slăbiciunea sa.

În dorința de a fi cu gândul la cele sfinte, la unison cu tine,

Pastorul John