Combaterea necredinţei care stă la baza invidiei

De la Gospel Translations Romanian

Salt la:navigare, căutare

Resurse relevante
Mai mult De John Piper
Index de autori
Mai mult Despre Sfinţirea şi Creşterea
Index de subiecte
Despre această traducere
English: Battling the Unbelief of Envy

© Desiring God

Share this
Misiunea noastră
Aceasta traducere a fost publicată de către Gospel Translations, o formă de pastoraţie accesibilă online, care există pentru a face ca evanghelia centrată pe cărţi şi articole să fie disponibilă gratuit pentru toate naţiunile şi în toate limbile.

Află mai multe (English).
Cum poţi să ne ajuţi
Dacă ştii bine limba engleză, te poţi oferi ca voluntar pentru a traduce.

Află mai multe (English).

De John Piper Despre Sfinţirea şi Creşterea
Parte a seriei Battling Unbelief

Traducere de Bogdana Lungu

Review Ne poţi ajuta prin Află mai multe (English).



Psalmul 37:1-7
Nu te mânia din cauza celor care fac răul,
nu fi invidios pe cei care practică nelegiuirea;
pentru că vor fi cosiţi îndată ca iarba
şi se vor veşteji ca iarba verde.
Încrede-te în Domnul şi fă binele;
locuieşte în ţară şi hrăneşte-te cu credincioşia;
şi desfătează-te în Domnul
şi El îţi va împlini cererile inimii tale!
Încredinţează Domnului calea ta
şi încrede-te în El: şi El va lucra;
şi va face să iasă dreptatea ta ca lumina
şi dreptul tău ca ziua la amiază.
Rămâi liniştit în Domnul şi aşteaptă-L cu răbdare.
Nu te mânia din cauza celui care prosperă în calea lui,
din cauza omului care-şi împlineşte intenţiile rele.

(Următorul text este o transcriere a unei înregistrări audio.)

O definiţie a invidiei

Unul dintre lucrurile care ne împiedică să ne pese de alţi oameni este faptul că îi invidiem. Vom vorbi în seara aceasta despre cum să combatem necredinţa care stă la baza invidiei. Să o definim.

Când am analizat invidia în această după-amiază—şi când am confruntat ideile mele cu definiţia din dicţionarul Webster—două lucruri au ieşit în evidenţă.

1) Invidia cuprinde un element de dorinţă. Cineva a avut parte de un avantaj sau un beneficiu în viaţă şi dorim să ni se întâmple şi nouă. Totuşi, acest lucru nu înseamnă neapărat că suntem invidioşi, deoarece acest tip de dorinţă este bună atunci când tindem să-i imităm pe sfinţi.

2) Celălalt element—cel care face ca invidia să fie ceva nociv—este faptul că dorinţa este însoţită de indignare, deoarece lucrurile merg bine pentru cealaltă persoană, dar nu şi pentru noi. Şi astfel devenim invidioşi.

Astfel, rezumând într-o propoziţie, invidia este un amestec de dorinţă pentru ceva, şi indignarea simţită pentru faptul că o altă persoană se bucură de acel lucru, în vreme ce noi nu ne bucurăm de el. Lucrurile nu merg prea bine pentru noi, dar lucrurile merg bine pentru cealaltă persoană; şi pur şi simplu ne roade pe dinăuntru câteodată. De ce celeilalte persoane îi merge atât de bine, când nouă nu ne merge prea bine?

Ocaziile de a fi invidioşi abundă

Următorul lucru pe care l-am făcut în această după-amiază a fost să încerc să concretizez aceste situaţii. Am încercat să găsesc exemple de invidie în viaţa mea, în imaginaţia mea şi în vieţile altor oameni.

Care sunt unele dintre exemplele de invidie? Observaţi aceste scenarii pentru a vă da seama dacă vă regăsiţi în ele:

M-am gândit la domnul Dukakis şi la domnul Bush, şi mi-a trecut prin gând că aceasta ar fi o ocazie pentru a simţi invidie. Dacă un om îşi dedică un an din viaţă, mulţi bani şi mult efort pentru a deveni următorul preşedinte, dar până la urmă pierde în cursa prezidenţială—chiar şi atunci când crede că este un candidat mai bun, are politici mai bune, şi are un candidat mai bun la vicepreşedinţie—cred că este foarte posibil să stea noaptea treaz şi să se frământe deoarece nu a obţinut ceea ce îşi propusese. Ar putea să creadă că a investit mult timp şi energie şi nu a ajuns nicăieri.

Sau cum ar fi dacă prietenul tău se căsătoreşte, dar tu nu. Poate îl cunoşti pe acest prieten de mult timp, iar acum această persoană se căsătoreşte, iar tu nu te căsătoreşti. Poţi să simţi un început de invidie pentru că i s-a întâmplat lui sau ei, dar nu ţi s-a întâmplat şi ţie.

Sau să presupunem că ai avea un copil care are o boală cronică, în timp ce alte familii din jurul tău par întotdeauna sănătoase. Te poţi gândi, Copilul meu este mereu bolnav. Copilul meu se îmbolnăveşte în fiecare săptămână şi are aceste probleme extraordinare; dar aceste familii, care nu sunt mai bune decât a noastră se simt întotdeauna bine.

Sau cum ar fi dacă ai fi un jucător de rezervă pentru echipa sportivă din liceu. Tot ce faci este să stai pe bancă, în timp ce tipul care este titular, deşi este un înfumurat joacă la orice meci.

Sau să presupunem că ai un prieten care joacă la loterie. E un om de nimic, dar câştigă un milion de dolari. Ai putea crede că meriţi acei bani mai mult decât prietenul tău.

Sau eşti un pastor şi vezi alte biserici cum se dezvoltă, în timp ce a ta ori nu se dezvoltă deloc, ori foarte puţin. Ai putea să crezi că acest lucru nu ar trebui să se întâmple.

Sau poate crezi că ceilalţi arată mai bine sau se îmbracă mai la modă decât tine. Dumnezeu ţi-a dat această înfăţişare, dar cât este de uşor să treci prin viaţă, să-i vezi pe alţii care par mult mai arătoşi şi să îi invidiezi.

O interdicţie şi un avertisment împotriva invidiei

Există atât de multe ocazii de a simţi invidie. Este o ameninţare universală pentru bucuria noastră şi pentru grija noastră faţă de alţi oameni. Ceea ce doresc să facem este să analizăm un text în care este interzisă în Scriptură, să observăm unele dintre consecinţele faptului de a ceda invidiei, şi apoi să discutăm despre cum să o combatem. Şi având în vedere timpul avut la dispoziţie, pe primele două aspecte le voi presupune.

Şi anume, presupun că sunteţi de acord cu mine că Biblia spune, Nu fi invidios. Putem începe cu aceasta? Am patru texte exemplificatoare. Psalmul 37:1, Proverbe 23:17, Galateni 5:26, I Petru 2:1. Toate aceste texte spun, Nu fi invidios. Deci este împotriva moralei biblice să fim invidioşi. Este împotriva voinţei Lui Dumnezeu să cedăm invidiei.

Şi apoi am putea discuta despre avertismente. Să ne concentrăm asupra unui fragment. Galateni 5:21 este în pasajul despre faptele cărnii şi despre roadele Duhului, şi una dintre faptele cărnii este invidia.

Galateni 5:19 – „Sunt arătate faptele cărnii, care sunt: curvie, necurăţie, destrăbălare, idolatrie, vrăjitorie, vrăjmăşii, certuri, gelozii”—care, în opinia mea constituie o sub-categorie a invidiei.

Am încercat sa-mi dau seama dacă ar trebui să ţin o predică despre gelozie. M-am gândit la acest lucru anul trecut, în luna august. Şi pe măsură ce analizam mai mult gelozia, am ajuns la concluzia că este un fel de invidie. Cu alte cuvinte, gelozia este un tip de invidie îndreptată spre o altă persoană care are parte de afecţiunea pe care ne-am dori-o pentru noi înşine. Suntem geloşi pe o persoană atunci când aceasta are parte de afecţiunea cuiva, deşi credem că noi ar trebui să avem parte de ea.

Acest lucru poate fi bun. Dumnezeu este gelos pentru dragostea care ar trebui să-I fie adresată. Şi un soţ sau o soţie ar trebui să fie geloşi pe bună dreptate dacă partenerul lor de viaţă este implicat într-o relaţie cu o altă persoană. Dar există şi un tip de gelozie nocivă. Nu voi discuta despre aceasta deoarece cred că tot ce voi spune despre invidie se aplică şi geloziei, ea fiind o sub-categorie a invidiei.

„Mânii, neînţelegeri, dezbinări, secte, invidii”—iat-o la începutul versetului 21—„beţii, chefuri şi cele asemenea acestora, despre care vă spun dinainte, după cum am şi spus mai înainte, că cei care fac unele ca acestea nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu.”

Iată deci avertismentul. Este ceva foarte serios. Tot ce este cuprins în aceste predici din toamnă este foarte serios. Cu alte cuvinte, dacă ne lăsăm cuprinşi de această stare necredincioasă a invidiei, ne poate controla viaţa într-o asemenea măsură încât să ne ruineze credinţa şi în cele din urmă se ne înfrângă.

Să combatem invidia precum Împăratul David

În ordine. Am văzut ce este invidia; am văzut că Biblia o condamnă; şi am văzut că există consecinţe negative dacă ne lăsăm dominaţi de invidie la nesfârşit. Acum să discutăm despre cum să o combatem. Acesta este esenţialul, şi vom începe cu Psalmul 37.

Acesta este un psalm important pentru discuţia despre modul de combatere a invidiei deoarece are ca punct de plecare îndemnul „Nu fi invidios”. Apoi în primele 11 versete sunt redate şase motive temeinice pentru a nu fi dominaţi de invidie. Ceea ce încerc în seara aceasta este să vă dau un exemplu pentru a lupta lupta credinţei prin rugăciunile voastre.

Atunci când vă treziţi dimineaţa şi simţiţi o urmă de invidie în suflet faţă de cineva de la locul de muncă, faţă de un membru al familiei ori faţă de orice altă persoană şi vă spuneţi, „Nu ar trebui să simt asta. Ce să fac pentru a nu mai fi invidios?”, iată ce să faceţi. Luaţi Biblia, îngenunchiaţi pentru rugăciune şi începeţi să citiţi. Căutaţi promisiunile biblice care contracarează invidia. Dar pentru acest lucru trebuie să vă daţi seama, mai întâi de toate că invidia este un tip de necredinţă.

Să citim Psalmul 37:

„Nu te mânia din cauza celor care fac răul, nu fi invidios pe cei care practică nelegiuirea.”

Iată deci, afirmaţia de bază: nu fi invidios pe cei care fac răul şi nu te frământa din cauza lor.

„Pentru că vor fi cosiţi îndată ca iarba şi se vor veşteji ca iarba verde.”

Şi cred că versetul 3 ne spune ce ar trebui să facem, în loc să fim invidioşi. Aceasta este opusul invidiei:

„Încrede-te în Domnul şi fă binele.”

Apoi fraza următoare poate fi o poruncă sau o promisiune. Eu cred că este şi una, şi alta. În versiunea standard revizuită citim,

„Locuieşte în ţară şi bucură-te de pace.”

Ar putea fi „bucură-te de pace”, dar literalmente este „hrăneşte-te cu credincioşia”. În orice caz, cred că se referă la credincioşia Lui Dumnezeu, deci ideea de pace este corectă şi potrivită.

„Desfătează-te în Domnul şi El îţi va împlini cererile inimii tale!” „Încredinţează Domnului calea ta şi încrede-te în El.”

Observaţi aceste lucruri pozitive cu care ar trebui să înlocuim invidia în emoţiile noastre. „Încrede-te” (versetul 3), „desfătează-te” (versetul 4), „încredinţează” (versetul 5), şi „încrede-te” din nou în a doua jumătate a versetului 5. Deci motivul pentru care am ales Psalmul 37 în seara aceasta este că ne învaţă că invidia este o formă de necredinţă, sau izvorăşte din necredinţă. Iar opusul invidiei este credinţa, sau încrederea, sau desfătarea în Dumnezeu, sau încredinţarea poverilor noastre Lui Dumnezeu.

Deci sper că este clar că atunci când începem să fim invidioşi—atunci când începem să privim pe cineva şi să fim indignaţi de faptul că persoana respectivă are ceva care nouă ne lipseşte—şi începem să pierdem pacea şi mulţumirea în Dumnezeu din această cauză, problema este credinţa. În regulă? Aceasta este ideea de bază.

Şase argumente redate în Psalmul 37 pentru care este mai bine să avem credinţă

Celălalt motiv pentru care acest Psalm este atât de minunat este că oferă atât de multe argumente pentru a nu fi necredincioşi. Ne spune de ce ar trebui să fim fără nicio grijă şi total încredinţaţi de faptul că Dumnezeu este pentru noi. Ne spune că El lucrează astfel încât, chiar dacă pare că ceva le merge mai bine lor, nouă ne va merge minunat. Să analizăm acum cele şase argumente pentru a nu ne lăsa cuprinşi de necredinţa care stă la baza invidiei, pe care le-am scris şi care se desprind din acest capitol.

1) Versetul 2: „Vor fi cosiţi îndată ca iarba şi se vor veşteji ca iarba verde.” Deci dacă începem să fim invidioşi pe un păcătos, precum omul de nimic care tocmai a câştigat un milion de dolari, Dumnezeu ne spune, „Stai, nu ai vrea să fi în locul lui. Se va veşteji ca iarba, iar cei care fac voia Lui Dumnezeu rămân pentru eternitate.” (1 Ioan 2:15). Acesta este deci primul argument.

Se repetă în versetul 9: „Pentru că cei care fac răul vor fi tăiaţi şi cei care-L aşteaptă pe Domnul vor stăpâni ţara.” Iar în versetul 10: „Încă puţin, şi cel rău nu va mai fi.” Deci primul motiv pentru care nu ar trebui să ne lăsăm dominaţi de invidia simţită faţă de un necredincios sau faţă de o persoană care este nedreaptă este gândul „Aşteaptă o clipă! Dumnezeu a spus în Cuvântul Lui că această persoană se va ofili ca o floare—într-o clipită. Vor dispărea şi atunci a cui va fi prosperitatea lor?”

2) Versetul 3: „Locuieşte în ţară şi bucură-te de pace” sau „hrăneşte-te cu credincioşia”. Cu alte cuvinte, aceasta este răsplata pentru credinţa în Dumnezeu. Bizuie-te pe Domnul şi fă binele, şi te vei hrăni într-un ţinut verde. Rugăciunile îţi vor fi ascultate, ceea ce conduce la următorul argument.

3) Versetul 4: „Desfătează-te în Domnul” (adică, „încrede-te în Domnul”), „şi El îţi va împlini cererile inimii tale!” Aceasta este o promisiune minunată, deoarece invidia apare de obicei atunci când nu sunt împlinite cererile inimii. Vedem o persoană care are ceva ce ne dorim şi noi şi observăm că această dorinţă este neîmplinită în viaţa aceasta. Deci cel mai bun mod de a combate această atitudine este să acceptăm această promisiune şi să spunem, „Acum Doamne ai făcut un legământ cu mine în versetul 4. Spui că, dacă mă voi desfăta în Tine, îmi vei îndeplini cererile inimii. Mă voi desfăta deci în Tine.”

Aceasta este o etapă cheie: să ne încredem în Dumnezeu suficient de mult încât să ajungem să cunoaştem ce reprezintă El pentru noi. Poate de asemenea să aibă un efect profund asupra tipului de dorinţe care trebuie îndeplinite pentru a fi mulţumiţi. Dar toate dorinţele pe care le avem vor fi în cele din urmă îndeplinite. Aceasta este esenţa acelor promisiuni minunate din Romani 8:32 („El, care, în adevăr, nu L-a cruţat pe propriul Său Fiu, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va dărui, de asemenea, toate împreună cu El?”) sau din 1 Corinteni 3:21-23 („Toate sunt ale voastre: fie Pavel, fie Apolo, fie Chifa, fie lume, fie viaţă, fie moarte, fie cele prezente, fie cele viitoare, toate sunt ale voastre; şi voi, ai lui Hristos, iar Hristos, al lui Dumnezeu”). Biblia oferă promisiuni uimitoare pentru oamenii care găsesc desfătare în Dumnezeu, şi nu în lucruri.

4) Versetele 5 şi 6. „Încredinţează Domnului calea ta şi încrede-te în El: şi El va lucra; şi va face să iasă dreptatea ta ca lumina şi dreptul tău ca ziua la amiază.” Îmi amintesc în urmă cu mai mulţi ani când Steve şi Susan Roy locuiau vizavi de noi, acolo pe Elliott Avenue. Steve tocmai demisionase de la InterVarsity. Nu avea un loc de muncă. Nu ştiam dacă va fi angajat la Biserica Baptistă Betleem, şi la sfârşit de săptămâna zugrăvea. Iar pentru Steve Roy, un teolog desăvârşit, zugrăvitul nu era ceea ce-şi dorea să facă.

Într-o zi, când traversam strada mi-a spus, „Avem mare nevoie de încurajare.” Îmi amintesc că stăteam chiar acolo pe trotuar. I-am spus, „Iată promisiunea pentru voi astăzi: Isaia 64:4: ‚Ochiul n-a văzut un Dumnezeu în afară de Tine, care să lucreze pentru cel care-L aşteaptă.’” Şi mi-au spus de multe ori în anii următori că şi-au adus şi ei aminte de întâlnirea din acea după-amiază. „Dumnezeu lucrează pentru cel care-L aşteaptă.” Acesta este cuvântul. Iar cuvântul „lucrează” (în limba ebraică) se regăseşte în versetul 5: „El va lucra; şi va face să iasă dreptatea ta.” Iar cuvântul „dreptate” este de asemenea important, deoarece unul dintre lucrurile care stau la baza invidiei este adeseori sentimentul că lucrurile nu merg atât de bine pe cât ar trebui. Noi avem parte de un tratament aspru, în timp ce pentru altcineva care nu merită, lucrurile merg mult mai bine. Ceea ce ne dorim este dreptatea, şi exact acest lucru este promis în acest context. Se va face dreptate.

5) Versetele 9 şi 11: „Pentru că cei care fac răul vor fi tăiaţi şi cei care-L aşteaptă pe Domnul vor stăpâni ţara” şi, „cei blânzi vor moşteni ţara”. Dacă spunem, „Numai puţin, nu sunt evreu şi nu mă aştept să moştenesc Palestina” trebuie să avem grijă. Toate promisiunile Vechiului Testament făcute evreilor vor fi împlinite şi faţă de noi aşa cum vor fi îndeplinite faţă de evrei, sau chiar mai mult.

Unde este redată o promisiune mai măreaţă în Noul Testament cu aproape acelaşi cuvinte din versetul 11? În fragmentul care cuprinde Fericirile, şi anume, „Fericiţi cei blânzi, căci aceia vor moşteni pământul.” În regulă, deci nu voi moşteni Palestina, ci doar pământul. De fapt, în Romani 4:13 cei care sunt credincioşi precum Avraam sunt numiţi moştenitori ai lumii. 1 Corinteni 6 spune că noi îi vom judeca pe îngeri. Iar discipolilor li s-a spus că vor sta pe tronuri şi vor judeca pe cele douăsprezece triburi ale lui Israel. Noi, care nu suntem discipoli sau apostoli îi vom judeca pe îngeri. Biblia abundă în promisiuni uimitoare care pot îndepărta sentimentul de indignare care fierbe dedesubtul invidie.

6) Versetul 11: „Cei blânzi vor moşteni ţara şi se vor desfăta într-un belşug de pace.” Acest cuvânt este tradus prin „belşug” aici, care probabil are o nuanţă care nu este de prea mare ajutor în zilele noastre. În limba ebraică se referă la bunăstarea sufletească a celor care sunt credincioşi.

Iată un mic exemplu despre cum să luptăm lupta credinţei dimineaţa, dacă invidia începe să se dezvolte în inima noastră. Căutăm un text ca acesta care spune, „nu fi invidios” şi apoi spunem, „Doamne, dacă vreau să înving această invidie voi avea nevoie de nişte argumente puternice pentru a mă bizui pe Tine. Te rog Doamne să-mi oferi astfel de argumente.” Şi apoi citim pas cu pas. Când ajungem la un argument, ne oprim, şi ne rugăm, „Doamne, deschide-mi ochii să văd minunea acestei promisiuni. Şi prin Duhul Tău, dă-mi te rog puterea de a mă desfăta în ea, de a mă bizui pe ea, de a o crede, de a mă lăsa îndrumat de ea, de a trăi prin ea şi de a acţiona conform ei astăzi.” Continuăm cu versetul următor şi ne concentrăm asupra lui până când Îl găsim pe Dumnezeu, care ne îndrumă şi ne eliberează de acest păcat al invidiei.

Muniţie suplimentară în lupta împotriva necredinţei

Să mai analizăm câteva texte pe care am putea să le folosim în lupta împotriva invidiei.

Proverbe 23:17: „Inima ta să nu-i invidieze pe păcătoşi, ci teme-te de Domnul toată ziua.” Şi iată această promisiune măreaţă: „Sigur este un viitor, iar aşteptarea ta nu va fi zadarnică.” Iată o persoană care vede că un om păcătos prosperă. Apoi acea persoană simte că speranţa ei pentru un viitor prosper nu va deveni realitate. Încearcă să trăiască pentru Hristos dar lucrurile nu par să meargă pentru ea pe cât de bine merg pentru omul păcătos. Există referiri la această situaţie în Biblie. Psalmul 37 a fost scris pentru a oferi o soluţie pentru această problemă, la fel ca şi Psalmul 73.

Uneori poveştile sunt mai folositoare decât textele, în special poveştile din Biblie. Au un mod de a transmite un mesaj pe care literatura expozitivă nu reuşeşte să îl transmită. Iată deci o poveste pe care am folosit-o adeseori pentru a-mi învinge tendinţele de a fi invidios. Este povestea tânărului cu cinci pâini şi doi peşti, îndeosebi aşa cum este redată în Ioan 6.

În Ioan 6 Lui Iisus I se face milă de mulţime şi le spune discipolilor, „Daţi-le voi să mănânce.” Iar ei spun, „Dă-le drumul, să meargă la casele lor. Pâini de două sute de dinari nu le ajung ca să ia fiecare câte puţin. Ceasul este deja târziu.” Iisus răspunde, „Câte pâini aveţi?” Iar ei spun, „Este aici un băieţel care are cinci pâini de orz şi doi peştişori; dar ce sunt acestea la atâţia?” Ne oprim aici şi vă puteţi imagina cum băieţelul priveşte în sus şi spune, „Păi este tot ce am. Nu mă faceţi să mă simt prost.” Şi totuşi, acest lucru ne caracterizează şi pe noi. Suntem ca nişte copii cu cinci pâini de orz şi doi peşti, atât valorează darurile, înfăţişarea, banii noştri—sau orice altceva care ne face să ne simţim inferiori. Privim în jur la toţi aceşti oameni puternici, frumoşi, bogaţi cărora le merge totul bine, iar noi avem doar cinci pâini şi doi peşti pentru o însărcinare pentru care avem nevoie de pâine în valoare de două sute de dinari. Iar Iisus spune, „Daţi-Mi-le Mie.” Le ia şi—aţi învăţat acest lucru la şcoala duminicală, nu-i aşa? Este o poveste minunată—şi se roagă şi hrăneşte 5000 de bărbaţi, plus femei şi copii. Luând în considerare acest miracol, îmi spun, „Ei bine, poate că există speranţă pentru cele cinci pâini şi cei doi peşti ai mei.”

Şi câte coşuri au rămas? Douăsprezece. De ce? Câte unul pentru fiecare apostol care nu a crezut că vor ajunge. Tocmai acesta este motivul: pentru a arăta că atunci când oferim ceva care credem că nu este suficient, primim înapoi mai mult decât am visat vreodată că avem de fapt. Aceasta este o poveste care va contracara mereu invidia.

Dacă ne gândim că darurile noastre sunt prea neînsemnate, că nu suntem la înălţimea cerinţelor actuale, Iisus este la înălţimea acestor cerinţe. El poate lua şi cel mai mic dar al nostru şi îl poate multiplica. Am o plăcuţă decorativă deasupra uşii acasă, pe care mi-a dăruit-o Virginia Maderis în Maryland în urmă cu aproximativ 15 ani. Pe ea scrie, „Lumea încă nu a văzut ce poate realiza un om care este dedicat trup şi suflet Domnului. Prin puterea Lui Dumnezeu, mă străduiesc să fiu acel om” - D. L. Moody.

„Să iubeşti înseamnă să nu mai faci comparaţii”

O ultimă ilustrare: Răsfoiţi cu mine la Ioan 21. Ştiţi această poveste, dar mă îndoiesc că v-aţi gândit vreodată la ea prin prisma invidiei. Nici eu nu m-am gândit, până când am citit despre acest lucru într-o carte în urmă cu ceva timp. Deci nu eu sunt autorul, dar îmi place şi vreau să o împărtăşesc cu voi. În această poveste, Petru a fost reabilitat de către Iisus după ce Îl tăgăduise, afirmând de trei ori că Îl iubeşte pe Domnul. În versetul 18 spune, „Adevărat, adevărat îţi spun: Când erai mai tânăr, te încingeai singur şi umblai unde voiai; dar, când vei îmbătrâni, îţi vei întinde mâinile şi altul te va încinge şi te va duce unde nu voieşti.” Acesta este mesajul Lui Iisus către Petru. „A spus aceasta, arătând cu ce moarte Îl va glorifica el pe Dumnezeu.” Cu alte cuvinte, va fi un martir. După aceasta i-a spus, „Urmează-Mă!”

Petru s-a întors şi a văzut că erau urmaţi de discipolul pe care Iisus îl iubea—adică pe Ioan, care se rezemase pe pieptul Lui la cină şi spusese, „Doamne, cine este cel care Te va vinde?” Atunci când Petru l-a văzut, I-a spus Lui Iisus, „Doamne, dar cu acesta ce va fi?” Ce anume s-a întâmplat? De ce a spus acest lucru? El a spus, Tocmai mi-ai zis că voi fi omorât. Dar Ioan? Şi el va fi omorât?” Şi putem vedea, dincolo de aparenţe, invidia din inima lui Petru. „Dacă el nu va fi omorât, nu este drept!” Cum răspunde Iisus acestei întrebări?

„Iisus i-a spus: ‚Dacă vreau ca el să rămână până vin, ce-ţi pasă ţie? Tu urmează-Mă.’” Ce spune Iisus aici? Cred că vrea să spună că este foarte riscant să comparăm circumstanţele. Este foarte riscant să comparăm darurile. Îmi amintesc că la Colegiul Wheaton, în dormitor, Martin Noel, consilierul rezident de atunci, avea o bucată mică de hârtie pe uşa de la intrare pe care scria, „Să iubeşti înseamnă să nu mai faci comparaţii.” Acestea sunt veşti bune. Aşa este. Iisus spune aici, „Uite ce este, nu începe să te compari cu celălalt discipol. Ceea ce am pregătit pentru el, este numai pentru el. Iată ce am pregătit pentru tine: să Mă urmezi. Este suficient?”

Şi aceasta este soluţia pentru invidie. Aşa cum a fost soluţia pentru desfrâu, despre care am vorbit în această dimineaţă. Este vorba despre Iisus. „Urmează-Mă. Dacă Mă urmezi, dacă eşti cu Mine, de ce trebuie să îţi mai faci griji pentru el?” Şi acesta este deci răspunsul: avem doar mai multă nevoie de Iisus. Trebuie să realizăm ce privilegiu incredibil este chiar şi să Îl cunoaştem pe Iisus. Iisus a spus în altă parte, „Nu vă bucuraţi de aceasta, că duhurile vi se supun; ci bucuraţi-vă că numele voastre sunt scrise în ceruri.” Este un privilegiu atât de uimitor să fi un discipol al Lui Iisus Hristos încât ceea ce se întâmplă cu ceilalţi discipoli este nerelevant. Astfel, invidia va dispărea.