Când Mirele va fi luat de la ei, atunci vor posti--cu burdufuri noi de vin

De la Gospel Translations Romanian

Matei 9:14-17

Atunci ucenicii lui Ioan au venit la El, spunând: „De ce noi şi fariseii postim adesea, iar ucenicii Tăi nu postesc?” Şi Isus le-a spus: „Se pot întrista prietenii mirelui în timp ce mirele este cu ei? Dar vor veni zile când mirele va fi luat de la ei şi atunci vor posti. Nimeni dar nu pune un petic de stofă nouă la o haină veche; pentru că peticul ei rupe din haină şi se face o ruptură mai rea. Nici nu se pune vin nou în burdufuri vechi; dacă s-ar pune, se sparg burdufurile şi vinul se varsă şi burdufurile se vor strica; ci se pune vin nou în burdufuri noi şi amândouă se păstrează împreună.”

Săptămâna trecută v-am îndemnat ca biserică să vă alăturaţi pentru a posti împreună cu mine o zi pe săptămână pe parcursul lunii ianuarie. Prin aceasta vom uni pe fruntaşii organizaţiei Promise Keepers (Păstrătorii Promisiunilor) şi pe Bill Bright şi organizaţia Campus Crusade şi mii de alţi creştini din jurul lumii în disciplina biblică a postului. Pentru voi poate fi ceva nou. Dar pentru biserica creştină în decursul istoriei nu este ceva nou.

Cuprins 1 Postul în istoria bisericii 2 Un îndemn la postire 3 Multe moduri de a intra în spiritul de postire 4 Postul: O intensificare a rugăciunii 5 De ce nu posteau discipolii Lui Iisus?

Postul în istoria bisericii

Didache, un manual de instrucţiuni bisericeşti scris către sfârşitul secolului întâi spune,

Postul vostru să nu fie precum cel al ipocriţilor, deoarece ei postesc lunea şi joia, ci voi să postiţi miercurea şi vinerea. (7:1)

Cu alte cuvinte, primele biserici au căutat să se distanţeze de zădărnicia postirii fără să piardă însemnătatea obiceiului.

Epifaniu, un episcop din Italia în secolul al cincilea a spus,

Cine nu ştie că postul din a patra şi a şasea zi a săptămânii este ţinut de creştinii din întreaga lume?

John Calvin, în secolul al şaisprezecelea, a spus,

Să spunem ceva despre post, deoarece multe persoane, din dorinţa de a cunoaşte utilitatea lui îi subestimează necesitatea şi unii îl resping, considerându-l aproape de prisos; în acelaşi timp, pe de altă parte, atunci când scopul lui nu este corect înţeles, devine cu uşurinţă o superstiţie. Postul sfânt şi motivat are trei scopuri; ţinem post fie pentru cumpătarea trupului, pentru a ne feri de desfrâu, fie pentru a ne pregăti de rugăciune şi meditaţia evlavioasă, fie ca mărturie a smereniei noastre în prezenţa Lui Dumnezeu atunci când suntem dornici să ne mărturisim vina în faţa Lui. (Instituţii, IV.12, 14, 15)

Martin Luther a scris,

Iată ce am de spus despre post: Este bine să postim în mod frecvent pentru a ne stăpâni şi controla trupul. Deoarece atunci când avem stomacul plin, trupul nu ne este de folos pentru a predica, pentru a ne ruga sau pentru a studia, ori pentru a face orice altceva care este cucernic. În astfel de condiţii, Cuvântul Lui Dumnezeu nu rămâne în noi. Dar nu ar trebui să postim pentru a fi vrednici de ceva de pe urma postului, ca de pe urma unei fapte bune.

În vremuri mai recente biserica evangelică din Coreea de Sud a dat lumii o lecţie de rugăciune şi postire. Prima biserică protestantă a luat fiinţă în Coreea în 1884. O sută de ani mai târziu erau 30 000 de biserici. Ceea ce înseamnă în medie 300 de noi biserici pe an, timp de 100 de ani. În prezent evangelicii alcătuiesc aproximativ 30% din întreaga populaţie. Dumnezeu a împlinit această lucrare măreaţă pe mai multe căi. Una dintre acestea este reluarea nu doar a rugăciunii active, ci şi a postului-rugăciunii. Doar în cadrul bisericilor OMS (Overseas Missionary Society) (Societatea Misionară de peste hotare) mai mult de 20 000 de oameni au ţinut un post de 40 de zile—de obicei într-una dintre „casele de rugăciune” din munţi.

Un îndemn la postire

Dumnezeu mi-a confirmat în propria mea experienţă săptămâna aceasta însemnătatea postului pentru reuşitele pentru care m-am rugat îndelungat. Cred că dacă Îl căutăm pe Domnul cu dorinţa arzătoare de a posti, vor exista multe astfel de izbânzi la care năzuim. Vă rugaţi pentru ceva de mult timp? Doriţi ca Dumnezeu să trezească un necredincios la lucrurile spirituale? Este vreo relaţia încheiată pe care aţi vrea ca Dumnezeu s-o refacă? Sunteţi dezorientaţi în privinţa direcţiei pe care o urmaţi în viaţă? Cred că Dumnezeu ne cheamă să redescoperim rolul postului în aproprierea puterii Lui.

Am propus să postim ca biserică în mod colectiv timp de 24 de ore, sărind peste micul dejun şi prânz în fiecare miercuri în luna ianuarie. Astfel, ne-am abţine de la mâncare între cina de marţi şi cina de miercuri. În locul meselor, am încerca să ne dedicăm o parte din acest timp pentru a medita la Cuvântul Lui Dumnezeu şi pentru a spune rugăciuni pentru trezirea spirituală şi pentru propăşirea Împărăţiei Lui Hristos în jurul lumii.

Multe moduri de a intra în spiritul de postire

Îmi dau seama că acest program nu va putea fi urmat de toţi. Unii au planuri miercurea, motiv pentru care programul ar fi nepractic. Alţii nu pot ţine post din cauza unor probleme de sănătate. Nu vă faceţi griji în legătură cu aceste probleme. Există multe moduri în care să intrăm în spiritul de postire. O femeie mi-a scris în această săptămână, deoarece nu se putea încadra în acest program, din cauza slujbei. Mi-a spus,

Cred deci că există două lucruri care sunt de la Duhul Sfânt şi care pentru unii constituie un mod mai bun de a posti decât postul de mâncare. M-am gândit că dacă nu privesc la televizor timp de o săptămână sau o lună sau o noapte pe săptămână, când urmăresc de obicei programele de la televizor, acesta ar putea fi un post mai însemnat decât cel de mâncare. În loc să urmăresc programul meu preferat, îmi petrec timpul vorbindu-I şi ascultându-L pe Dumnezeu. Mă întreb dacă oare există şi alţii care ar putea considera că acesta este un mod de a posti şi un moment de concentrare şi rugăciune.

Nu ignoraţi chemarea Lui Dumnezeu în viaţa voastră de a posti, dacă nu puteţi participa la postul colectiv de miercuri. Dacă aveţi voinţă, El vă va călăuzi, le fel cum a călăuzit-o pe această femeie, spre ceva care vă va ajuta să aduceţi roade.

Martin Lloyd-Jones a spus în lucrarea sa despre predica de pe munte,

Postul, dacă ne gândim la el cu sinceritate nu trebuie . . . să se limiteze la mâncare şi băutură; postul ar trebui conceput astfel încât să includă abstinenţa de la orice este în şi de la sine justificat, pentru un scop spiritual deosebit. Există multe funcţii trupeşti care sunt bune şi normale şi perfect justificate, dar care din motive deosebite, în anumite situaţii ar trebui înfrânate. Acesta este postul.

Postul: O intensificare a rugăciunii

Am arătat săptămâna trecută din Fapte 13:1–3 că atunci când fruntaşii bisericii din Antiohia se închinau, se rugau şi posteau, cursul istoriei a fost schimbat. Am sugerat că în prezent există o revigorare a închinării în jurul lumii şi o revigorare a rugăciunii, dar fără o intensitate a postirii? Cred că aceasta este caracteristica de bază a postului. Postul este o intensificare a rugăciunii. Este un semn de exclamare fizic la sfârşitul propoziţiei, „Tânjim după Tine să Îţi arăţi puterea.” Este un strigăt al trupului, „Spun acest lucru cu toată seriozitatea, Doamne! Atât de mult tânjesc după Tine.”

În următoarele două duminici vreau să ne îndreptăm atenţia asupra cuvintelor Lui Iisus referitoare la postire. Ne învaţă Iisus să postim? Sau postul face parte din burdufurile vechi de vin rămase din Vechiul Testament, care nu au nici un rol în viaţa poporului nou, liber şi cu spirit de sărbătoare al Lui Dumnezeu?

Richard Foster, care a scris cartea intitulată Celebration of Discipline (Celebrarea Disciplinei), a spus în capitolul dedicat de el postului descris în Matei 9:15, „Aceasta este probabil cea mai importantă precizare din Noul Testament pentru a răspunde la întrebarea dacă ar trebui creştinii să postească în prezent.” Acest lucru este probabil adevărat. Să studiem cu atenţie acest text şi să-L rugăm pe Domnul să ne înveţe din el ce ar trebui să ştim şi ce ar trebui să facem în legătură cu postul.

De ce nu posteau discipolii Lui Iisus?

În Matei 9:14 discipolii lui Ioan Botezătorul vin la Iisus şi Îl întreabă de ce nu posteau discipolii Lui. În mod evident, discipolii Lui Iisus nu posteau cât timp El era cu ei.

În timp ce Mirele este alături de nuntaşi

Iisus răspunde printr-o analogie. El spune, „Nuntaşii nu se pot întrista cât timp mirele este cu ei, nu-i aşa?” Prin aceste cuvinte, Iisus ne învaţă două lucruri: unul dintre ele este faptul că postul era în general asociat cu tristeţea în acea vreme. Era o manifestare a inimii frânte şi desperării, de obicei în legătură cu păcatul sau un pericol. Era o atitudine adoptată atunci când ceva nu mergea aşa cum oamenii îşi doreau.

Dar nu este cazul discipolilor Lui Iisus. Acesta este cel de-al doilea lucru pe care îl putem învăţa din analogia Lui: Mesia a venit, iar venirea Lui este precum sosirea unui mire la o nuntă. Acesta este un lucru prea bun pentru a fi asociat cu postul. Iisus pretindea astfel ceva extraordinar în acel moment. În Vechiul Testament Dumnezeu se descrisese drept bărbatul poporului Său, Israel (Isaia 62:4f.; Ieremia 2:2; 3:20; Ezechiel 16:8; Osea 2:19f.). Acum, Fiul Său, Mesia Cel îndelung aşteptat a venit şi pretinde că este Mirele—adică soţul poporului Său, care va fi adevăratul Israel (cf. Ioan 3:29). Aceasta este tipul de afirmaţie parţial voalată a Lui Iisus despre identitatea Sa cu Dumnezeu. Dacă aţi avea urechi de auzit, aţi auzi. Dumnezeu, Cel care a logodit pe Israel cu El în dragostea legământului a venit.

Acest lucru este atât de uimitor, şi atât de glorios şi de surprinzător în această formă încât Iisus spune că pur şi simplu nu se poate posti în această situaţie. Este un moment prea plin de veselie şi extraordinar de înviorător. Postul este pentru momentele de mâhnire şi de suferinţă şi de dor. Dar Mirele lui Israel este aici. După o mie de ani de visare şi de dor şi speranţă şi aşteptare, El este aici! Absenţa postului în grupul discipolilor Lui Iisus era o mărturie a prezenţei Lui Dumnezeu în mijlocul lor.

"Atunci vor posti"

Dar apoi Iisus a spus, „Dar vor veni zile când mirele va fi luat de la ei şi atunci vor posti.” Aceasta este propoziţia cheie: „Atunci vor posti.” La care moment se referă El?

Unii au sugerat că se referea la cele câteva zile dintre moartea şi învierea Lui. Ei urmau să postească doar în acele zile. Dar acest lucru este foarte puţin probabil. Din mai multe motive. Unul este faptul că la început biserica postea după înviere, cum am văzut în Fapte 13:1–3 (cf. Fapte 14:23; 2 Corinteni 6:5; 11:27). Celălalt motiv este faptul că în Matei 25:1–13 Iisus înfăţişează a doua Sa venire ca pe sosirea mirelui. Cu alte cuvinte, Mirele este luat de la ei până la a doua venire a Lui Hristos.

Cred deci că Arthur Wallis are dreptate atunci când spune în capitolul şase al lucrării lui God's Chosen Fast (Postul ales al Lui Dumnezeu): „Acum este momentul.” Iisus spune: Acum, când sunt în mijlocul vostru ca Mire, nu puteţi posti dar nu voi rămâne cu voi. Va veni vremea când Mă voi întoarce la Tatăl Meu în cer. Şi în acea vreme veţi posti. Acea vreme este prezentul.

Este adevărat că Iisus este prezent în Spirit în mijlocul nostru. Dar Pavel a spus în 2 Corinteni 5:8, „Ne place mai bine să fim departe de casă, afară din trup, şi să fim acasă la Domnul.” Cu alte cuvinte, în această perioadă există o durere şi un dor—un dor de casă—în sufletul fiecărui creştin deoarece Iisus nu este aici pe cât de deplin şi de aproape şi de puternic şi glorios pe cât ne-am dori să fie. Şi de aceea postim.

Un petic de stofă nouă şi un vin nou

Dar apoi Iisus a spus ceva foarte important în versetele 16–17. El a spus,

Nimeni dar nu pune un petic de stofă nouă la o haină veche; pentru că peticul ei rupe din haină şi se face o ruptură mai rea. Nici nu se pune vin nou în burdufuri vechi; dacă s-ar pune, se sparg burdufurile şi vinul se varsă şi burdufurile se vor strica; ci se pune vin nou în burdufuri noi şi amândouă se păstrează împreună.

Peticul de stofă nouă şi vinul nou reprezintă noua realitate care a venit odată cu Iisus—Împărăţia Lui Dumnezeu este aici. Mirele a sosit. Mesia se află în mijlocul nostru. Şi acest lucru nu este doar temporar. Nu este prezent acum şi apoi va dispărea. Împărăţia Lui Dumnezeu nu a durat doar cât a fost Iisus prezent şi apoi a dispărut din lume pur şi simplu.

Iisus a murit pentru păcatele noastre odată pentru totdeauna. A înviat din morţi odată pentru totdeauna. Duhul a fost trimis în lume ca prezenţa reală a Lui Iisus printre noi. Împărăţia este puterea stăpânirii Lui Hristos în lume care supune Împăratului inimile oamenilor şi care creează un popor care crede în El şi care Îi slujeşte. Duhul Mirelui adună şi purifică o mireasă pentru Hristos. Acesta este vinul nou.

Burdufurile vechi nu pot păstra vinul nou

Iar Iisus spune, Burdufurile vechi nu-l pot păstra. Ce reprezintă burduful vechi? În acest context pare a fi vorba despre postire. Postul a fost preluat din Vechiul Testament şi fusese practicat în cadrul sistemului Iudaic de menţinere a unei relaţii cu Dumnezeu. Acum Iisus spune, vechile burdufuri ale Iudaismului nu pot păstra noul vin.

Ce vom spune atunci? În versetul 15 Iisus spune că vom posti atunci când Mirele nu va mai fi cu noi. Iar în versetul 17 El spune că vechiul post nu poate păstra noul vin al Împărăţiei.

Un vin nou necesită un mod nou de a posti

Răspunsul meu este că vinul nou necesită un mod nou de a posti. Cu ani în urmă am scris pe marginea exemplarului meu din Noul Testament în limba greacă, lângă text, „Noul mod de a posti are la bază taina că Mirele a venit, nu doar că va veni. Noul vin al prezenţei Lui necesită un nou mod de a posti.”

Cu alte cuvinte, mâhnirea şi dorul şi suferinţa vechiului post nu se bazau pe adevărul glorios că Mesia venise. Tristeţea cauzată de păcat şi mâhnirea simţită în momentele de pericol nu se sprijineau pe măreaţa lucrare desăvârşită a Mântuitorului şi pe măreaţa revelaţie a Lui Însuşi şi a harului Său în istorie. Dar acum Mirele a venit. Prin venirea Lui El a dat lovitura decisivă păcatului şi lui Satan şi morţii.

Actul măreţ, central, decisiv al mântuirii pentru noi astăzi este în trecut, nu în viitor. Şi pe baza lucrării din trecut a Mirelui, nimic nu mai poate fi la fel. Vinul este nou. Sângele a fost vărsat. Mielul a fost sacrificat. Pedeapsa pentru păcatele noastre este executată. Moartea este înfrântă. Mirele a înviat. Duhul este trimis. Vinul este nou. Iar vechea mentalitate a postirii pur şi simplu nu mai este potrivită.

Ce este inedit la noul mod de a posti

Ceea ce este nou la acest mod de a posti este că se sprijină pe tot ceea ce reprezintă lucrarea desăvârşită a Mirelui. Dorinţa arzătoare pe care o simţim pentru renaştere sau trezire ori izbăvirea din corupţie nu este o simplă năzuinţă şi suferinţă. Primele roade după care tânjim au apărut deja. Acontul pentru lucrurile la care năzuim este deja achitat. Deplinătatea după care tânjim şi pentru care postim a apărut în istorie şi am văzut gloria Sa. Nu este doar viitor.

Am gustat puterile vremurilor care vor veni şi noul nostru post nu se bazează pe faptul că tânjim după ceva ce nu am cunoscut, ci pe faptul că noul vin al prezenţei Lui Hristos este atât de real şi de îndestulător. Noutatea postirii noastre constă în aceasta: intensitatea sa nu este dată de faptul că nu am gustat niciodată vinul prezenţei Lui Hristos, ci de faptul că am gustat din el atât de minunat prin Duhul Său şi nu putem fi consolaţi până la desăvârşirea bucuriei. Trebuie să avem parte de tot ce ne-a promis. Şi pe cât posibil la fel de mult acum.

Vă îndemn deci să vă alăturaţi postului pe care îl vom ţine în ianuarie. Nu pentru că nu aţi gustat vinul nou al prezenţei Lui Hristos, ci deoarece l-aţi gustat şi tânjiţi, cu o durere profundă şi voioasă în inimă să aveţi parte mai mult de prezenţa şi puterea Lui în mijlocul nostru.