Biblia: Combustibilul hedonismului creştin

De la Gospel Translations Romanian

Psalmul 19:7-11

Legea Domnului este perfectă, înviorând sufletul.
Mărturia Domnului este sigură, făcând înţelept pe cel simplu.
Rânduielile Domnului sunt drepte, înveselind inima.
Porunca Domnului este curată, luminând ochii.
Teama de Domnul este curată, rămânând pentru totdeauna.
Judecăţile Domnului sunt adevăr, sunt drepte toate împreună.
Ele sunt mai de preţ decât aurul şi decât mult aur fin;
şi mai dulci decât mierea şi decât picurul din faguri.
Şi slujitorul Tău este învăţat prin ele;
este o mare răsplată în păzirea lor.

Hedonismul creştin conştientizează faptul că fiecare zi cu Iisus nu este „mai plăcută decât ziua precedentă”. În unele zile cu Iisus, dispoziţia noastră este la fel de amară precum curmalii japonezi cruzi. În unele zile cu Iisus suntem atât de trişti încât simţim că ni se frânge inima. În unele zile cu Iisus teama ne transformă într-un nod de terminaţii nervoase. În unele zile cu Iisus suntem atât de deprimaţi şi descurajaţi încât pe drumul de la garaj până în casă simţim nevoia să ne aşezăm pe iarbă şi să plângem. Fiecare zi cu Iisus nu este mai plăcută decât ziua precedentă. O ştim din experienţă şi o ştim din Scriptură. Textul spune (Psalmul 19:7), „Legea Domnului este perfectă, înviorând sufletul”. Dacă fiecare zi cu Iisus ar fi mai plăcută decât ziua precedentă, nu am mai avea nevoie să fim învioraţi.

Biblia aprinde bucuria

Motivul pentru care David L-a glorificat pe Dumnezeu cu aceste cuvinte, „El mă duce la ape liniştite. El îmi înviorează sufletul” este că avusese parte de zile nereuşite. Au existat zile când sufletul lui a trebuit să fie înviorat. Este aceeaşi expresie utilizată în Psalmul 19:7—„Legea Domnului este perfectă, înviorând sufletul.” Viaţa creştină normală este un proces repetat de refacere şi reînnoire. Bucuria noastră nu este statică. Variază odată cu viaţa reală. Este la fel de vulnerabilă în faţa atacurilor Satanei cum este un complex al marinei libaneze în faţa unui terorist sinucigaş cu bombă. Atunci când Pavel spune în 2 Corinteni 1:24, „Nu că stăpânim peste credinţa voastră, ci suntem împreună-lucrători la bucuria voastră”, ar trebui să evidenţiem această afirmaţie astfel: „Suntem lucrători împreună cu voi pentru bucuria voastră”. Trebuie să lucrăm pentru menţinerea bucuriei noastre în Dumnezeu. Este o luptă. Potrivnicul nostru diavolul dă târcoale ca un leu care răcneşte şi are o dorinţă lacomă de a distruge un anumit lucru: bucuria credinţei. Dar Duhul Sfânt ne-a dat o armură numită credinţă şi o sabie numită Cuvântul Lui Dumnezeu şi o putere numită rugăciune pentru a apăra şi extinde bucuria noastră. Astfel, schimbând imaginea, atunci când Satana pufăie şi încearcă să stingă flacăra bucuriei noastre, avem o rezervă inepuizabilă de combustibil în Cuvântul Lui Dumnezeu. Şi chiar dacă sunt zile când simţim că fiecare tăciune din inima noastră este rece, totuşi dacă ne târâm spre Cuvântul Lui Dumnezeu şi strigăm către urechile care aud, cenuşa rece va fi răscolită şi scânteia mică de viaţă va fi aprinsă, deoarece „Legea Domnului este perfectă, înviorând sufletul.” Biblia reprezintă combustibilul hedonismului creştin.

Scopul meu în această dimineaţă este să vă motivez să purtaţi sabia Duhului, Cuvântul Lui Dumnezeu, şi s-o folosiţi pentru păstrarea bucuriei voastre în Dumnezeu. Sunt trei etape pe care trebuie să le parcurgem împreună. În primul rând, trebuie să ştim de ce acceptăm Biblia ca fiind Cuvântul Lui Dumnezeu. Aproape toţi oamenii din lume ar fi de acord că dacă Singurul Dumnezeu Adevărat a vorbit, atunci cei care ignoră Cuvântul Lui nu vor avea parte de o fericire statornică. Dar foarte puţini oameni cred cu adevărat că Biblia este Cuvântul Dumnezeului Cel Viu. Nici nu ar trebuie să creadă acest lucru în lipsa unor motive mulţumitoare. În al doilea rând, trebuie să aflăm exemple încurajatoare despre modul în care Biblia aprinde şi menţine bucuria noastră. În încheiere, trebuie să auzim o provocare practică pentru a reînnoi meditaţia noastră zilnică asupra Cuvântului Lui Dumnezeu şi pentru a lega acea sabie atât de aproape de mijlocul nostru încât să nu ne lipsească niciodată.

Iisus—Temelia încrederii în Biblie

1) În limitele timpului pe care îl avem la dispoziţie, probabil cel mai bun mod de a parcurge prima etapă este ca eu să vă vorbesc în termeni elogioşi despre motivul pentru care accept Biblia ca pe Cuvântul Lui Dumnezeu. Temelia încredinţării mele este Iisus Hristos. Nu trebuie să credem mai întâi că Biblia este infailibilă pentru a şti că înfăţişează o personalitate istorică care are calităţi neasemuite. Posibilitatea ca persoana Iisus consemnată de istorie să fi fost un impostor sau un alienat este atât de redusă pentru mine încât sunt înclinat să mărturisesc că este real. Afirmaţiile lui nu reprezintă propaganda unui impostor sau prezumţia unui schizofrenic. El vorbeşte cu autoritate, iartă păcatele, vindecă bolnavii, alungă demonii, pătrunde inimile adversarilor Lui, îi iubeşte pe potrivnicii Lui, moare pentru păcătoşi, şi lasă în urmă un mormânt gol, nu pentru că a indus în eroare întreaga lume, ci deoarece El este Fiul nemuritor al Lui Dumnezeu care a venit să mântuiască lumea. El mi-a câştigat încrederea prin cuvintele şi faptele Sale.

De la Iisus mă îndrept înapoi spre Vechiul Testament, şi înainte spre Noul Testament. Toate cele patru Evanghelii prezintă diverse dovezi pentru faptul că Iisus a considerat Vechiul Testament ca fiind Cuvântul Lui Dumnezeu. În Matei 5:17, Iisus spune că a venit nu pentru a desfiinţa legea şi profeţii, ci pentru a le împlini, iar în Matei 22:29 El spune că saducheii se rătăcesc, pentru că nu cunosc Scripturile. În Marcu 7:8–9 Iisus face diferenţa între tradiţiile oamenilor şi porunca Lui Dumnezeu din Vechiul Testament. În Luca 24:44 El le spune discipolilor că tot ce este scris despre El legea lui Moise şi în profeţi şi în psalmi trebuie să se împlinească. Iar în Ioan 10:35 El a spus simplu, „Scriptura nu poate fi desfiinţată.” Prin urmare, citesc Vechiul Testament ca fiind Cuvântul Lui Dumnezeu, pentru a urma exemplul Lui Iisus.

Şase observaţii despre Noul Testament ca fiind Cuvântul Lui Dumnezeu

Dar Iisus nu a rămas pe pământ pentru a sprijini Noul Testament. Încrederea mea în Noul Testament ca fiind Cuvântul Lui Dumnezeu se bazează pe un grup de observaţii care, considerate împreună oferă un temei rezonabil de încredere.

1) Iisus a ales doisprezece apostoli care să fie trimişii Lui de încredere pentru a pune bazele Bisericii. El le-a promis la sfârşitul vieţii Lui, „Duhul Sfânt. . . vă va învăţa toate şi vă va aminti toate câte v-am spus” (Ioan 14:26; 16:13).

2) Apoi apostolul Pavel, a cărui convertire uluitoare, de la o viaţă de prigonire a creştinilor la transformarea creştinilor necesită o explicaţie specială motivează că el (şi ceilalţi apostoli) au fost însărcinaţi de Hristos Cel Înviat să propovăduiască „în cuvinte învăţate prin înţelepciune omenească, ci în cele învăţate prin Duhul” (1 Corinteni 2:13). Profeţia Lui Hristos se împlineşte prin această inspiraţie.

3) Petru confirmă acest lucru în 2 Petru 3:16, aşezând scrierile lui Pavel în aceeaşi categorie cu scrierile inspirate (2 Petru 1:21) ale Vechiului Testament.

4) Toate scrierile Noului Testament provin din acele zile de la începuturi ale revelaţiilor speciale făgăduite şi au fost scrise de apostoli şi de tovarăşii lor apropiaţi.

5) Mesajul acestor cărţi pare adevărat deoarece are sens în toată această realitate. Mesajul sfinţeniei Lui Dumnezeu şi vinii noastre pe de o parte, şi al morţii şi învierii Lui Hristos ca singura noastră speranţă pe de altă parte—acel mesaj corespunde realităţii pe care o vedem şi nădejdii pe care o avem şi pe care nu o vedem.

6) În încheiere, cum spune catehismul baptist, „Biblia stă mărturie că este Cuvântul Lui Dumnezeu prin. . . puterea ei de a converti pe păcătoşi şi de a da învăţături sfinţilor.”

Din aceste motive, atunci când citesc Vechiul şi Noul Testament, le citesc ca pe Cuvântul Lui Dumnezeu. Dumnezeu nu este tăcut în viaţa mea. El este neliniştitor de sonor şi explicit în legătură cu tot felul de lucruri. Consider ca fiind un act unic de bunăvoinţă din partea Lui faptul că a hotărât ca munca mea de o viaţă este să înţeleg Cuvântul Lui şi să învăţ Biserica Lui. Atunci când Biblia vorbeşte, Dumnezeu vorbeşte. Ceea ce înseamnă că lucrurile spuse despre Cuvântul Lui Dumnezeu în Biblie se aplică Bibliei. Şi în timp ce pregăteam acest mesaj am fost pur şi simplu copleşit de cât de multe are Biblia de spus despre însemnătatea Cuvântului Lui Dumnezeu. Ce comoară avem în chiar cuvintele Lui Dumnezeu! „Ele sunt mai de preţ decât aurul şi decât mult aur fin; şi mai dulci decât mierea şi decât picurul din faguri” (Psalmul 19:10).

Cuvântul Lui Dumnezeu este viaţa noastră

2) Ceea ce ne aduce la a doua etapă în această dimineaţă, şi anume, câteva exemple despre modul în care Biblia are atâta însemnătate pentru noi. De ce o viaţă petrecută în meditaţie asupra Sfintei Scripturi este o viaţă plină de bucurie? Majoritatea datelor specifice pe care vreau să vi le prezint pot fi uitate curând, dar sper ca impactul general al importanţei Bibliei să vă facă să vă doriţi s-o citiţi cu o mai mare regularitate, în mod mai aprofundat şi cu o mai mare voioşie. Luaţi în considerare aceste beneficii.

În Deuteronomul 32:46–47 Moise spune, „Puneţi-vă la inimă toate cuvintele pe care vi le mărturisesc astăzi, ca să le porunciţi fiilor voştri să ia seama să împlinească toate cuvintele legii acesteia. Pentru că nu este un cuvânt zadarnic pentru voi, ci este viaţa voastră.” Biblia nu este un fleac; este o problemă vitală. Dacă veţi considera Cuvântul Lui Dumnezeu un fleac, veţi pierde dreptul asupra vieţii. Viaţa noastră fizică depinde de Cuvântul Lui Dumnezeu deoarece prin Cuvântul Lui am fost creaţi (Psalmul 33:9; Evrei 11:3), şi El „susţine toate prin Cuvântul puterii Lui” (Evrei 1:3). Viaţa noastră spirituală începe prin Cuvântul Lui Dumnezeu: Iacov 1:18, „Potrivit voii Sale, ne-a născut prin Cuvântul adevărului.” „Aţi fost născuţi din nou. . . prin Cuvântul viu, care rămâne pentru totdeauna, al lui Dumnezeu.” (1 Petru 1:23). Şi nu doar începem să trăim prin Cuvântul Lui Dumnezeu, ci continuăm să trăim prin Cuvântul Lui Dumnezeu: „Omul nu va trăi numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu” (Matei 4:4; Deuteronomul 8:3). Viaţa noastră fizică este creată şi susţinută de Cuvântul Lui Dumnezeu, iar viaţa noastră personală-spirituală renaşte şi este trăită prin Cuvântul Lui Dumnezeu. Prin urmare, Biblia nu este „un cuvânt zadarnic pentru voi, ci este viaţa voastră.”

Cuvântul Lui Dumnezeu produce credinţă şi speranţă

Cuvântul Lui Hristos creează şi susţine viaţa deoarece Acesta produce şi susţine credinţa. „Acestea sunt scrise”, spune Ioan, „ca voi să credeţi că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, şi, crezând, să aveţi viaţă în Numele Lui” (Ioan 20:31). „Credinţa este din auzire”, scrie apostolul Pavel, „iar auzirea, prin Cuvântul lui Dumnezeu” (Romani 10:17). Credinţa care este temelia vieţii noastre în Hristos şi credinţa care ne modelează viaţa provin din auzirea Cuvântului Lui Dumnezeu. Dacă credinţa este de o importanţă invariabilă pentru viaţa noastră de zi cu zi, la fel este şi Biblia.

Uneori credinţa şi nădejdea sunt de fapt sinonime în Scriptură. „Credinţa este siguranţa celor sperate” (Evrei 11:1). Fără această nădejde pentru viitor, ne descurajăm şi suntem deprimaţi, iar bucuria secătuieşte. Speranţa este absolut vitală pentru bucuria creştină (Romani 15:13). Şi cum întreţinem speranţa? Psalmistul spune astfel (78:5–7), „El a aşezat o mărturie în Iacov şi a pus o lege în Israel, pe care a poruncit părinţilor noştri să le aducă la cunoştinţă fiilor lor. . . pentru ca ei să-şi pună încrederea în Dumnezeu.” Pavel exprimă în mod clar acest lucru: „Toate câte au fost scrise mai înainte au fost scrise spre învăţătura noastră, pentru ca, prin răbdarea şi prin încurajarea Scripturilor, să avem speranţă” (Romani 15:4). Întreaga Biblie are acest ţel şi această putere: de a produce speranţă în inimile poporului Lui Dumnezeu.

Cuvântul Lui Dumnezeu mântuieşte şi oferă înţelepciune

Un alt element esenţial al vieţii este libertatea. Niciunul dintre noi nu ar fi fericit dacă nu ar fi dezrobit de ceea ce urăşte şi liber faţă de ceea ce iubeşte. Şi unde găsim adevărata libertate? Psalmul 119:45 spune, „Voi umbla în loc larg, pentru că am căutat rânduielile Tale.” Iar Iisus a spus, „Veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va elibera” (Ioan 8:32). Şi pentru ca noi să sesizăm esenţialul, El adaugă mai departe în Ioan 17:17, „Sfinţeşte-i în adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul.” Cuvântul Lui Dumnezeu este adevărul divin care ne dezrobeşte din minciună. Acesta biruieşte puterea plăcerilor false şi nu ne lasă să ne poticnim de stupiditatea păcatului. „Cuvântul Tău este o candelă pentru piciorul meu şi o lumină pentru cărarea mea” (Psalmul 119:105). „Am ascuns Cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta” (Psalmul 119:11; cf. v. 9). Făgăduielile Lui Dumnezeu constau în puterea eliberatoare şi călăuzitoare a evlaviei: „Ne-a dat promisiunile cele mai mari şi preţioase, ca prin acestea să vă faceţi părtaşi naturii divine, după ce aţi scăpat de stricăciunea care este în lume prin poftă” (2 Petru 1:4; cf. Ioan 15:3). Mântuirea, călăuzirea, asemănarea cu Dumnezeu—toate acestea ne sunt date când medităm asupra şi ne încredem în Cuvântul Lui Dumnezeu, Biblia.

Bineînţeles, Biblia nu răspunde la toate întrebările referitoare la viaţă. Nu există câte un indicator de direcţie biblic la fiecare răscruce. Avem în noi nevoia de înţelepciune. Dar şi aceasta este un dar al Scripturii. Aşa cum spune textul, „Mărturia Domnului este sigură, făcând înţelept pe cel simplu. . . Porunca Domnului este curată, luminând ochii” (Psalmul 19:7–8; cf. 119:98). Oamenii ale căror minţi sunt saturate de Cuvântul Lui Dumnezeu şi supuse gândurilor Lui posedă o înţelepciune pe care eternitatea o va evidenţia ca fiind superioară înţelepciunii lumeşti.

Cuvântul Lui Dumnezeu reface şi aduce mângâiere

Cu toate acestea, înclinaţia noastră strâmbă şi discernământul nostru imperfect ne conduc mereu spre fapte necugetate şi situaţii negative. Ziua respectivă nu este mai plăcută decât precedenta şi avem nevoie de refacere şi mângâiere. Unde putem găsi mângâiere? Putem să-l urmăm pe Psalmist din nou: „Aceasta este mângâierea mea în întristarea mea, că al Tău Cuvânt m-a făcut să trăiesc . . . Mi-am amintit de judecăţile Tale de altădată, Doamne, şi m-am mângâiat” (Psalmul 119:50, 52). Şi atunci când eşecurile şi necazurile noastre ameninţă certitudinea credinţei noastre, unde căutăm sprijin pentru restabilirea încrederii noastre? Ioan ne invită să ne întoarcem spre Cuvântul Lui Dumnezeu: „V-am scris acestea vouă, ca să ştiţi că aveţi viaţă eternă, vouă, care credeţi în Numele Fiului lui Dumnezeu” (1 Ioan 5:13). Biblia este scrisă pentru a ne oferi certitudinea vieţii eterne.

Scopul principal al Satanei este distrugerea bucuriei prin credinţă. Avem o armă de apărare: sabia Duhului, Cuvântul Lui Dumnezeu (Efeseni 6:17). Dar ceea ce nu realizează mulţi creştini este faptul că nu putem trage sabia din teaca altei persoane. Dacă nu o avem la noi, dacă Cuvântul Lui Dumnezeu nu rămâne în noi (Ioan 15:7), vom întinde mâna după ea în zadar. Dacă nu o purtăm, nu o putem mânui. Dar dacă o purtăm, ce luptători puternici vom fi! „V-am scris, tinerilor, pentru că sunteţi tari, şi Cuvântul lui Dumnezeu rămâne în voi, şi l-aţi învins pe cel rău” (1 Ioan 2:14).

Dedicaţi-vă Cuvântului Lui Dumnezeu

3) Astfel, Biblia este Cuvântul Lui Dumnezeu, şi Cuvântul Lui Dumnezeu nu este un cuvânt zadarnic. Este izvorul vieţii, credinţei, nădejdii, libertăţii, călăuzirii, înţelepciunii, mângâierii, certitudinii şi biruinţei asupra celui mai mare vrăjmaş al nostru. Este de mirare atunci că cei ştiutori au spus, „Rânduielile Domnului sunt drepte, înveselind inima” (Psalmul 19:8)? „Mă voi desfăta în hotărârile Tale, nu voi uita Cuvântul Tău” (Psalmul 119:16). „Cât de mult iubesc legea Ta! Toată ziua cuget la ea” (Psalmul 119:97). „Mărturiile Tale îmi sunt moştenire pentru totdeauna, pentru că ele sunt bucuria inimii mele” (Psalmul 119:111). „Cuvintele Tale au fost găsite şi eu le-am mâncat; şi cuvântul Tău a fost pentru mine veselia şi bucuria inimii mele! Pentru că Numele Tău este chemat peste mine” (Ieremia 15:16). Dar trebuie să urmăm această bucurie precum creştini hedonişti? Trebuie să aruncăm iasca Cuvântului Lui Dumnezeu în focul bucuriei? Trebuie să urmăm plăcerea noastră sacră meditând la Cuvântul Lui Hristos? Într-adevăr, aşa trebuie să procedăm. Pentru că Domnul Însuşi a spus, „V-am vorbit acestea pentru ca bucuria Mea să fie în voi şi bucuria voastră să fie deplină” (Ioan 15:11).

În această duminică reformistă vă rog stăruitor să nu lăsaţi sângele martirilor să fie vărsat în van. Nu lăsaţi eforturile lui Luther, Melanchthon, Calvin, şi Zwingli să fi irosite. Dumnezeu i-a înălţat pentru a elibera Sfintele Scripturi pentru noi. Îl desconsiderăm pe Dumnezeu şi îi insultăm pe sfinţi dacă privim Biblia ca pe un cuvânt zadarnic în vieţile noastre. Martin Luther ştia la fel de bine ca orice om care a trăit vreodată că fiecare zi cu Iisus nu este mai plăcută decât ziua precedentă. Şi conform lui Roland Bainton, a scris aceste cuvinte în anul în care a suferit cea mai profundă depresie:

Şi deşi această lume de demoni plină
Ar încerca să ne distrugă,
Nu ne vom teme, deoarece voia Lui Dumnezeu este
Ca adevărul Lui să biruiască prin noi.
Prinţul întunericului este îndârjit,
Nu tremurăm în faţa lui—
Furia lui putem s-o suportăm,
Căci iată, osânda lui este sigură:
Doar un cuvânt îl va doborî.