Banii: etalonul monetar pentru hedonismul creştin

De la Gospel Translations Romanian

1 Timotei 6:6-19

Banii reprezintă etalonul monetar al hedonismului creştin în sensul că ceea ce facem cu ei—sau ceea ce dorim să facem cu ei—ne poate aduce fericirea sau ne poate face nefericiţi pentru totdeauna. 1 Timotei 6:6–19 precizează că ceea ce facem cu banii ne poate distruge (v. 9) sau ne poate asigura viaţa eternă (v. 19). Mi se pare că acest pasaj ne învaţă să ne folosim banii astfel încât să ne aducă cel mai însemnat şi mai îndelungat câştig. Prin urmare, acest text vine în sprijinul a ceea ce am definit ca fiind hedonismul creştin—ideea că ne este nu doar permis, ci este şi porunca Lui Dumnezeu de a ne urma plăcerea deplină şi statornică; şi că toate necazurile acestei lumi provin nu din faptul că dorinţele noastre de a fi fericiţi sunt prea puternice, ci deoarece sunt atât de slabe încât ne mulţumim cu plăceri trecătoare care nu aduc o împlinire în adâncul sufletelor noastre, ci în cele din urmă le distrug. Sursa tuturor necazurilor constă în faptul că suntem oameni care se limitează la patima banilor în locul zelului pentru Dumnezeu (v. 10).

Comercializarea evlaviei

Pavel îi scrie lui Timotei pentru a-l avertiza în legătură cu nişte şarlatani linguşitori care descoperiseră că puteau să obţină bani de pe urma răspândirii evanghelismului în Efes. În capitolul 6:5 aflăm că aceşti polemişti umflaţi în pene privesc evlavia ca pe un mijloc de câştig bănesc. Ei sunt atât de stăpâniţi de patima banilor, încât adevărul nu îşi găseşte locul printre sentimentele lor. Ei nu se bucură de adevăr. Se bucură de evaziunea fiscală. Sunt dispuşi să se folosească de orice interes nou şi popular pentru a câştiga câţiva bănuţi. Nimic nu este sacru. Dacă linia care arată profitul şi pierderile este mare şi neagră, strategiile de comercializare reprezintă o chestiune de pasivitate. Dacă evlavia este un păcat, atunci să comercializăm evlavia. Sexul vinde întotdeauna. Dar evlavia vine şi pleacă. Trebuie să prinzi creasta valului înainte să dispară. Acestea sunt vremuri bune pentru profituri de pe urma evlaviei. Piaţa evlaviei este foarte căutată de librari şi muzicieni şi distribuitorii de cruciuliţe de argint şi de catarame în formă de peşte şi desfăcătoare de epistole din lemn de măslin şi adezivi auto şi cruciuliţe norocoase cu Iisus pe partea din faţă şi cu apă miraculoasă de la Lourdes înăuntru, garantată să vă aducă câştig la Bingo, în caz contrar banii vă vor fi returnaţi în termen de 90 de zile. Acestea sunt vremuri bune pentru câştiguri de pe urma evlaviei!

Pavel ar fi putut răspunde astfel la acest efort de a transforma evlavia în câştig: „Timotei, nu îi urma, deoarece creştinii nu trăiesc pentru câştiguri. Creştinii fac ceea ce este bine de dragul binelui. Creştinii nu sunt motivaţi de profit”. Dar nu asta a spus Pavel în versetul 6. El a spus (v. 6), „Evlavia cu mulţumire este mare câştig”. În loc să spună că creştinii nu trăiesc pentru câştiguri, el spune că ei ar trebui să trăiască pentru un câştig mai însemnat decât cel pentru care trăiesc cei care au patima banilor necinstiţi. Evlavia este calea către acest câştig însemnat, dar cu condiţia să ne mulţumim cu simplitatea, în loc să fim lacomi de belşug. „Evlavia cu mulţumire este mare câştig”. Dacă evlavia voastră v-a eliberat de dorinţa de a fi bogaţi şi v-a ajutat să vă mulţumiţi cu ce aveţi, atunci evlavia vă este de mare ajutor (1 Timotei 4:8). Evlavia care învinge setea pentru belşugul material dă naştere unui belşug spiritual însemnat. În versetul 6 se spune astfel că este foarte folositor să nu căutăm avuţia.

Comerţul şi dorinţa de a fi bogaţi

Ceea ce urmează în versetele 7–10 sunt trei motive pentru care nu ar trebui să ne dorim avuţiile. Dar mai întâi voi intercala o clarificare. Trăim într-o societate în care multe tranzacţii legale depind de concentrări însemnate de capital. Nu poţi construi o nouă fabrică fără să dispui de milioane de dolari în acţiuni. De aceea, contabilii care se ocupă de activităţile comerciale de mare anvergură au adesea responsabilitatea de a crea rezerve, de exemplu, prin vânzarea de acţiuni în companie. Atunci când Biblia condamnă dorinţa de a ne îmbogăţi, nu condamnă în mod necesar o activitate comercială care urmăreşte să se extindă şi prin urmare caută rezerve mai mari de capital. Funcţionarii unei activităţi comerciale pot fi lacomi după o avere personală mai însemnată, sau pot avea motive mai generoase, mai nobile pentru ca oamenii să beneficieze de productivitatea lor extinsă.

Şi chiar şi atunci când unei persoane implicate într-o activitate comercială i se oferă o slujbă mai bine plătită şi o acceptă, acest lucru nu este suficient pentru a o condamna pentru dorinţa de fi bogată. Această persoană poate să fi acceptat slujba deoarece îşi doreşte puterea şi poziţia şi desfătările pe care le pot aduce banii, sau poate să fie foarte mulţumită cu ceea ce are şi poate intenţiona să folosească banii câştigaţi în plus pentru a construi un orfelinat sau pentru a oferi o bursă ori pentru a sponsoriza un misionar sau pentru a susţine financiar un misionariat în interiorul oraşului. A munci pentru a câştiga bani pe care să-i folosim pentru cauza Lui Hristos nu este acelaşi lucru cu dorinţa de a fi bogaţi. Pavel doreşte să ne avertizeze nu în legătură cu dorinţa de a câştiga bani pentru a ne satisface nevoile proprii şi ale celorlalţi; el ne avertizează în legătură cu dorinţa de a avea

Nu există remorcă în spatele dricurilor

Să analizăm trei motive pe care Pavel le prezintă în versetele 7–10 pentru care nu ar trebui să năzuim să fim bogaţi. Primul motiv, în versetul 7, „Pentru că nimic n-am adus în lume şi nici nu putem lua ceva din ea.” Sau, cum a spus Flossie O'Connor: nu există remorcă în spatele dricurilor. Să presupunem că cineva trece cu mâinile goale prin turnichete într-un muzeu dintr-un oraş mare şi începe să ia tablourile de pe pereţi şi să le poarte în mod semnificativ sub braţ. Vă duceţi la el şi-i spuneţi, „Ce faci?” El spune, „Devin un colecţionar de artă”. „Dar acestea nu sunt de fapt ale tale”, îi spuneţi, „şi de altfel nu te vor lăsa să ieşi cu ele. Va trebui să ieşi aşa cum ai intrat”. Dar el răspunde din nou, „Desigur că sunt ale mele. Le am sub braţ. Oamenii mă privesc ca pe un negustor important pe holuri. Şi nu mă preocupă ideea de a pleca. Nu-mi strica cheful”. Pe un astfel de om l-am numi neghiob—desprins de realitate. La fel este şi persoana care se pierde în eforturile de a se îmbogăţi în această viaţă. Vom pleca la fel cum am sosit.

Sau imaginaţi-vă 269 oameni care intră în eternitate în urma prăbuşirii unui avion. Înainte de prăbuşire erau un politician de seamă, directorul milionar al unei companii, un fluşturatic şi tovarăşul lui, un puşti misionar care fusese să-şi viziteze bunicii. Apoi, după prăbuşire ei stau înaintea Lui Dumnezeu fără nici un MasterCard, carnet de cecuri, haine de firmă, cărţi de succes, şi rezervări la Hilton. Politicianul, directorul, fluşturaticul şi puştiul misionar la acelaşi nivel, fără nimic, absolut nimic în mâini, doar cu ceea ce au adus în inimile lor. O, cât de absurd şi cât de tragic va părea iubitorul de bani în acea zi, precum un om care îşi petrece întreaga viaţă adunând bilete de tren pentru ca la sfârşit să fie atât de copleşit de colecţia de bilete încât să piardă ultimul tren. Nu încercaţi să vă îmbogăţiţi, „pentru că nimic n-am adus în lume şi nici nu putem lua ceva din ea.”

Simplitatea este posibilă şi bună

Al doilea motiv, versetul 8: „Având hrană şi îmbrăcăminte, vom fi mulţumiţi cu acestea.” Creştinii pot şi ar trebui să fie mulţumiţi cu lucrurile simple ale vieţii. Voi menţiona trei motive pentru care simplitatea este posibilă şi bună. În primul rând, atunci când Îl avem pe Dumnezeu aproape şi pentru noi, nu avem nevoie de mai mulţi bani sau mai multe lucruri care să ne ofere pace şi siguranţă. Evrei 13:5, 6 spune,

Purtarea voastră să fie fără iubire de bani, mulţumiţi cu ce aveţi în prezent; pentru că El a spus: „Nicidecum nu te voi lăsa şi cu nici un chip nu te voi părăsi”, încât să spunem cu îndrăzneală: „Domnul este ajutorul meu şi nu mă voi teme: ce-mi va face omul?”

Indiferent de evoluţia pieţei, Dumnezeu este întotdeauna mai important decât aurul. Prin urmare, cu ajutorul Lui Dumnezeu putem fi mulţumiţi cu lucrurile simple ale vieţii.

În al doilea rând, putem fi mulţumiţi cu lucrurile de primă necesitate ale vieţii deoarece bucuriile cele mai profunde, cele mai satisfăcătoare pe care Dumnezeu ni le dă prin creaţie sunt daruri ale naturii şi relaţii pline de iubire cu oamenii. După ce sunt acoperite nevoile de bază, banii încep să ne reducă capacitatea de a ne bucura de aceste lucruri, în loc să o sporească. Cumpărarea lucrurilor nu contribuie cu absolut nimic la capacitatea inimii de a se bucura. Există o diferenţă însemnată între fiorul temporar dat de o nouă jucărie şi o îmbrăţişare de bun-venit din partea unui prieten devotat. Cine credeţi că are parte de cea mai profundă şi cea mai satisfăcătoare bucurie în viaţă, cel care plăteşte o sută de dolari pentru un apartament la etajul patru în centrul comercial al unui oraş şi care îşi petrece seara în holul pe jumătate iluminat, plin de fum, impresionând femei străine cu cocktailuri de zece dolari, ori cel care alege Motelul 6 lângă un lot liber de floarea-soarelui şi care îşi petrece seara contemplând apusul de soare şi scriind o scrisoare de dragoste soţiei lui?

În al treilea rând, ar trebui să fim mulţumiţi cu lucrurile simple ale vieţii deoarece am putea investi ceea ce obţinem în plus pentru ceea ce contează cu adevărat. Trei miliarde de oameni nu Îl cunosc pe Iisus Hristos în ziua de azi. Două jumătăţi din aceştia nu au o mărturie creştină viabilă în cultura lor. Dacă trebuie să o audă—iar Hristos porunceşte ca ei să audă—misionarii interculturali trebuie să fie trimişi şi susţinuţi financiar. Toată averea necesară pentru a trimite această nouă armată de ambasadori ai veştilor bune se regăseşte în biserica americană. Dacă noi, asemenea lui Pavel, suntem mulţumiţi cu lucrurile simple ale vieţii, mii de dolari de la Betleem şi milioane de dolari de la Conferinţa Generală Baptistă şi sute de milioane de dolari de la biserica protestantă ar fi puşi la dispoziţie pentru a transmite Evanghelia până la graniţele statelor. Iar revoluţia bucuriei pe care ar provoca-o acasă ar fi cea mai bună mărturie locală imaginabilă. Îndemnul biblic este că noi putem şi ar trebui să fim mulţumiţi cu lucrurile simple ale vieţii. Prin urmare, nu căutaţi să vă îmbogăţiţi.

Goana după avuţii duce la distrugere

Al treilea motiv pentru care nu ar trebui să căutăm să ne îmbogăţim este faptul că această preocupare are drept consecinţă distrugerea vieţii noastre. Versetele 9 şi 10:

Dar cei care vor să fie bogaţi cad în ispită şi în cursă şi în multe pofte nebune şi vătămătoare, care îi afundă pe oameni în ruină şi în pieire. Pentru că iubirea de bani este o rădăcină a tot felul de rele; după care unii, umblând, s-au rătăcit de la credinţă şi s-au străpuns pe ei înşişi cu multe dureri.

Niciun creştin hedonist nu vrea să se afunde în ruină şi în pieire şi să fie străpuns cu multe dureri. Din acest motiv, nici un creştin hedonist nu îşi doreşte să fie bogat. Cercetaţi-vă. Atitudinea faţă de bani v-a fost modelată de Biblie, sau aţi preluat-o de la modelul american contemporan de promovare a produselor? Atunci când călătoriţi cu avionul şi citiţi revista companiei de linie aeriană, aproape fiecare pagină prezintă şi promovează o concepţie despre avere care este exact opusul concepţiei din versetul 9. Versetul 9 scoate în evidenţă riscul pe care îl implică năzuinţa de a ne îmbogăţi. Revistele companiilor de linii aeriene exploatează şi promovează dorinţa de a fi bogaţi şi de a avea reprezentări ale belşugului.

De exemplu, în exemplarul din septembrie 1983 a revistei UNITED, o întreagă pagină dedicată promovării scaunelor LA-Z-BOY prezintă un bărbat într-un birou somptuos cu aceste cuvinte în partea de sus: „Costumele lui sunt făcute pe comandă. Ceasul lui este din aur masiv. Scaunul lui directorial este LA-Z-Boy.” Mai jos urmează citatul,

Am muncit din greu şi am avut parte de noroc: Afacerea mea are succes. Am vrut ca biroul meu să reflecte acest lucru şi sunt de părere că am reuşit în această privinţă. Am ales Fotoliul Directorial LA-Z-Boy. Se potriveşte cu imaginea pe care mi-am dorit-o . . . Dacă nu puteţi spune acelaşi lucru despre scaunul dumneavoastră din birou, nu credeţi că e timpul să staţi într-un scaun LA-Z- BOY? La urma urmei, nu v-aţi lipsit de un astfel de scaun destul de mult timp?

Pentru cei care au urechi de auzit, există o filozofie a îndestulării expusă în aceste rânduri care sună astfel: Dacă ai acumulat o avere, doar un neghiob şi-ar refuza reprezentările îndestulării. Dacă versetul 9 este adevărat, iar dorinţa de a ne îmbogăţi ne face să cădem în capcana Satanei şi să avem parte de distrugerea iadului, atunci reclama care exploatează şi promovează acea dorinţă este demonică şi este la fel de distructivă pentru o viaţă care se conformează îndemnurilor biblice ca orice informaţie pe care am putea s-o citim în anunţurile cu conţinut sexual din cotidianul Minnesota Daily. Sunteţi treji şi nedependenţi de ticăloşia economică ingenioasă a stilului de promovare american? Sau aţi fost amăgiţi de minciuna economică omniprezentă astfel încât singurul păcat pe care vi-l puteţi imagina legat de bani este furtul? Cred în libera exprimare şi în libera iniţiativă deoarece nu cred deloc în capacitatea morală a guvernelor civile imorale de a perfecţiona instituţiile create de cetăţeni imorali. Dar, pentru Dumnezeu, lăsaţi-ne să folosim libertatea noastră de creştini pentru a spune NU dorinţei pentru bogăţii şi să spunem DA adevărului:

Evlavia este un mare câştig atunci când suntem mulţumiţi cu lucrurile simple ale vieţii.

Celor care sunt deja bogaţi

Acestea sunt cuvinte adresate în 1 Timotei 6:6–10 celor care nu sunt bogaţi, dar care ar putea fi tentaţi să îşi dorească să fie bogaţi. În versetul 6:17-19 Pavel se adresează unui grup din biserică care este deja bogat. Ce ar trebui să facă un om bogat cu banii lui dacă devine creştin? Răspunsul din versetul 19 este pur şi simplu o parafrazare a învăţăturii Lui Iisus. Iisus a spus să nu strângem comori pe pământ, ci în cer (Matei 6:19, 20). El a spus că ar trebui să folosim banii noştri pentru a ne face pungi care nu se învechesc şi o comoară care nu se pierde, în ceruri (Luca 12:33). El a spus că ar trebui să ne folosim banii pentru a ne asigura că vom fi primiţi în corturile eterne (Luca 16:9). Pavel spune în versetul 19 că oamenii bogaţi ar trebui să îşi folosească banii într-un mod care să le „strângă pentru viitor o temelie bună, ca să apuce adevărata viaţă.” Există un mod de a ne folosi banii astfel încât să pierdem dreptul la viaţa eternă—nu pentru că viaţa eternă ar putea fi cumpărată, ci deoarece modul în care ne folosim banii arată care sunt speranţele noastre.

Pavel oferă trei îndrumări celor bogaţi despre cum să-şi folosească banii pentru a-şi asigura viaţa eternă. În primul rând (v. 17), să nu lase banii să devină o sursă de mândrie. O, cât de înşelătoare este această situaţie! Fiecare dintre noi a cunoscut sentimentul îngâmfat de superioritate care se strecoară după o investiţie inteligentă sau o nouă achiziţionare ori o sumă importantă depusă la bancă. Principala atracţie a banilor este puterea pe care o oferă şi egoul pe care îl hrăneşte. Pavel spune să nu lăsăm să se întâmple aceste lucruri.

În al doilea rând (v. 17), el le spune bogaţilor, „Să nu se încreadă în nesiguranţa bogăţiilor, ci în Dumnezeu, care ne dă toate din belşug”. Pentru bogaţi, acest lucru nu este uşor de realizat. Din acest motiv, Iisus a spus că cel care are bogăţii cu greu va intra în Împărăţia Lui Dumnezeu (Marcu 10:23). Este greu să luăm în considerare perspectivele oferite de avuţii şi să lăsăm în urmă toate acestea pentru a ne întoarce spre Dumnezeu şi pentru a ne pune toate speranţele în El. Este greu să nu iubim darul şi să nu-L uităm pe Cel care-l oferă. Dar aceasta este singura speranţă pentru bogaţi. Dacă nu respectă aceste îndemnuri, sunt pierduţi. Trebuie să se bizuie pe Dumnezeu mai mult decât se bizuie pe darurile Lui. Şi când se bucură de orice lucru pe pământ, trebuie să se bucure pentru El.

În cele din urmă (v. 18), bogaţii trebuie să-şi folosească banii pentru a face fapte bune şi trebuie să fie darnici şi gata să dea. Imediat cum sunt eliberaţi de magnetul mândriei şi cum îşi pun speranţa în Dumnezeu, nu în bani, există doar un singur lucru care se poate întâmpla: banii vor fi disponibili pentru a contribui la sporirea diverselor activităţi misionare în Hristos. Cei înfometaţi vor fi hrăniţi, cei bolnavi vor fi tămăduiţi, cei neştiutori vor fi învăţaţi, iar oamenii la graniţe vor fi evanghelizaţi. Şi asemenea lui Zacheu în vechime, dragostea va sfredeli placarea cu aur a conductei creştine a harului şi o va înlocui cu cuprul simplu şi rezistent.

Mi se pare că ideea de bază ar trebui să fie că în ambele texte Pavel vrea cu adevărat ca noi să apucăm bine viaţa eternă şi să nu o pierdem. Pavel nu se pierde în lucruri neesenţiale. El trăieşte la un pas de eternitate. De aceea vede lucrurile cu atâta claritate. Stă acolo ca paznicul porţii Lui Dumnezeu şi ne consideră hedonişti creştini cu frica Lui Dumnezeu: Vreţi viaţa adevărata, nu-i aşa (v. 19)? Nu vă doriţi ruină, pieire şi dureri sufleteşti, nu-i aşa (vv. 9, 10)? Vă doriţi câştigul pe care îl poate aduce evlavia, nu-i aşa? Atunci folosiţi etalonul monetar al hedonismului creştin cu chibzuinţă: nu vă doriţi să fiţi bogaţi, ci fiţi mulţumiţi cu lucrurile simple ale vieţii. Bazaţi-vă total pe Dumnezeu, feriţi-vă de mândrie, iar bucuria voastră în Dumnezeu să se reverse într-un belşug de dărnicie pentru o lume pierdută şi nevoiaşă.