Am văzut gloria Lui, plin de har și adevăr!

De la Gospel Translations Romanian

Ioan 1:14-18

Şi Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit între noi, iar noi am văzut gloria lui, glorie ca a unicului născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr. 15 Ioan a dat mărturie despre el şi a strigat: "Acesta era cel despre care v-am spus: Cel care vine după mine a ajuns înaintea mea pentru că era mai înainte de mine". 16 Într-adevăr, noi toţi am primit din plinătatea lui har după har. 17 Pentru că Legea a fost dată prin Moise, harul şi adevărul au venit prin Isus Cristos. 18 Nimeni nu l-a văzut vreodată pe Dumnezeu; Fiul, care este spre pieptul Tatălui, el l-a revelat.

Să începem cu versetul 14 pentru a înțelege ideea principală a acestui paragraf. „Şi Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit între noi, iar noi am văzut gloria lui, glorie ca a unicului născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr.” Reveniți la versetul 1 pentru a vă reaminti la cine se referă Cuvântul. „La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Cuvântul era Dumnezeu”, (Ioan 1:1). Deci Cuvântul se referă la Dumnezeu, Fiul.

Spun „Fiu” pentru că așa reiese și din versetul 14: „Şi Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit între noi, iar noi am văzut gloria lui, glorie ca a unicului născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr”. Deci Cuvântul este Fiul lui Dumnezeu, „singurul născut”.

Cuprins 1 Un singur Dumnezeu, trei persoane 2 Dumnezeu a devenit Om – fără a înceta să fie Dumnezeu 3 Cuvântul a locuit între noi 4 Glorie ca a unicului născut din Tatăl 5 Ce înseamnă aceasta pentru noi? 6 Cultivarea unei culturi relaționale 7 Întrupare și aplicare 8 În Isus vedem gloria lui Dumnezeu 9 Plin de har... 10 ... și adevăr 11 A vedea frumusețea spirituală 12 Un amestec de har și adevăr fără seamăn 13 Născuți din nou prin Evanghelie 14 A vedea gloria

Un singur Dumnezeu, trei persoane

Musulmanii se poticnesc la acest cuvânt, Fiul, la fel ca mulți alții. Unii dintre aceștia cred că Dumnezeu a avut o relație sexuală cu Maria și astfel a apărut un fiu. Dar nu asta e ceea ce ne spune Biblia. În Ioan 1:1 găsim: „La început era Cuvântul”. Acela este Fiul lui Dumnezeu. Iar el nu a avut un început. El era acolo la început. El era acolo de la începutul începutului până în eternitate. Și versetul 3 ne spune: „Toate au luat fiinţă prin el şi fără el nu a luat fiinţă nimic din ceea ce există”. Asta înseamnă că el nu a fost făcut. Nu este parte din creație în niciun fel. Deci iată ce știm despre Fiul lui Dumnezeu: 1) El este Dumnezeu. 2) Tatăl este, de asemenea, Fiul. 3) Fiul nu este Tatăl; el se afla cu Tatăl. 4) El este necreat și veșnic.

Mai sunt atât de multe de spus despre doctrina Trinității – învățătura conform căreia Dumnezeu există ca un singur Dumnezeu în trei persoane, Tatăl, Fiul și Sfântul Duh. Dar deocamdată țineți minte acestea și păstrați-le în inima voastră. Fiul și Tatăl sunt un singur Dumnezeu, dar două Persoane. Au o singură natură divină. Sunt un singur Dumnezeu cu două centre de conștiință.

Dumnezeu a devenit Om – fără a înceta să fie Dumnezeu

Acum, conform versetului 14 – și acesta este unul din cele mai importante evenimente din istorie – Cuvântul, Fiul a devenit om fără a înceta să fie Dumnezeu. Iată, deci, ce vom cerceta în următoarele două săptămâni: cum știm că este așa și ce înseamnă acest lucru pentru noi personal?

„Şi Cuvântul s-a făcut trup.” Aceasta înseamnă că dumnezeiescul Cuvânt, Fiul cel divin al lui Dumnezeu, a devenit om fără a înceta să fie Dumnezeu. Cum știm aceasta? Și ce înseamnă pentru noi? Astăzi ne vom petrece timpul căutând răspunsuri în versetul 14.

Cuvântul a locuit între noi

Primul motiv pentru care Cuvântul divin nu a încetat să fie Cuvântul divin când a căpătat formă umană este afirmația din versetul 14 conform căreia Cuvântul „a locuit între noi”. Subiectul verbului „a locuit” este „cuvântul”. Și Cuvântul este Dumnezeu. Deci modul cel mai firesc de a înțelege aceasta este că Dumnezeu, Cuvântul, a locuit printre noi. De aceea îngerul a spus în Matei 1:23: „Iată, fecioara va zămisli şi va naşte un fiu şi îi vor pune numele Emmanuel, care înseamnă Dumnezeu-cu-noi”. Cuvântul, Fiul, nu a încetat să fie Dumnezeu când a devenit om.

Glorie ca a unicului născut din Tatăl

Al doilea motiv pentru care credem aceasta este următoarea propziție cuprinsă în versetul 14: „iar noi am văzut gloria lui, glorie ca a unicului născut din Tatăl”. A cui glorie? Gloria Cuvântului – cuvântul care este Dumnezeu. Și ce fel de glorie este aceasta? Este: „glorie ca a unicului născut din Tatăl”.

Când Ioan spune că gloria Cuvântului întrupat este „glorie ca a unicului născut din Tatăl” înseamnă aceasta o imitare a gloriei? Nu este aceasta adevărata glorie a Fiului, ci doar una asemănătoare cu a Fiului, ca a Fiului? Nu cred asta. Dacă spun, de exemplu, „Am o carte de dat și aș vrea să ți-o dau ție ca prima mea alegere”, nu veți răspunde „Nu sunt cu adevărat prima ta alegere, ci doar ca prima ta alegere”. Nu. Nu asta înseamnă „ca” atunci când spun: „ți-o dau ție ca prima mea alegere”. Înseamnă: ți-o dau ție pentru ca fiind cu adevărat prima mea alegere. Când Ioan spune: „am văzut gloria lui, glorie ca a unicului născut din Tatăl” aceasta înseamnă „am văzut gloria lui, glorie așa cum este ea cu adevărat – gloria unicului născut din Tatăl”.

Știm asta deoarece, din nou, în prima parte a versetului 14 Ioan spune simplu și direct: „noi am văzut gloria lui” – fără alte calificative. A cui glorie? Gloria Cuvântului veșnic, a Fiului. „Şi Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit între noi, iar noi am văzut gloria lui.” Deci minunea întrupării nu este cu nimic diminuată. Cuvântul a devenit trup și a făcut aceasta fără a înceta să fie Dumnezeu. El revelează gloria lui Dumnezeu.

Ce înseamnă aceasta pentru noi?

Versetele 15-18 ne dau și mai multe motive de a crede în Cuvântul care a devenit trup fără a înceta să fie Dumnezeu. Vom ajunge acolo săptămâna viitoare, toate cu voia Domnului. Deocamdată, să cercetăm versetul 14 pentru a afla ce înseamnă pentru noi Cuvântul devenit trup, ce înseamnă că Fiul lui Dumnezeu devenit om fără a înceta să fie Dumnezeu. De ce pun această întrebare? Mai întâi, pentru că textul ne dă răspunsul. Dar mai este un motiv.

Cultivarea unei culturi relaționale

Vă amintiți că acum două luni am ținut câteva predici în care îl imploram pe Domnul să se folosească de acele mesaje pentru creșterea a ceea ce am numit cultura relațională a bisericii noastre? Am explicat aceasta referindu-mă la Filipeni 2:3-4: „Să nu faceţi nimic din duh de ceartă sau din laudă deşartă, ci, cu umilinţă, fiecare să-l considere pe celălalt mai presus de sine, fără ca cineva dintre voi să caute numai ale sale, ci şi ale altora”. Cu alte cuvinte, să creștem ca biserică prin felul în care ne deschidem și îi servim pe ceilalți și ne gândim la interesele altora.

Și vă amintiți pe ce se baza această mentalitate relațională de servitor? Versetele următoare explică: „Să aveţi în voi acea atitudine e care este în Cristos Isus El, fiind din fire Dumnezeu, nu a considerat un beneficiu propriu egalitatea sa cu Dumnezeu, ci s-a despuiat pe sine luând firea sclavului, devenind asemenea oamenilor, iar, după felul lui de a fi, a fost socotit ca un om”, (Filipeni 2:5-7). Altfel spus, baza unei iubiri umile, destinată a servi – și cultura relațională reînnoită la Betleem era: Cuvântul a devenit trup și a locuit printre noi – și a murit pentru noi.

Întrupare și aplicare

Motivul pentru care vă atrag din nou atenția este pentru ca să nu spunem: „Bun, am făcut micul nostru exercițiu relațional astă-vară și acum am ajuns la teologie.” Nu. Singura teologie care are vreo importanță este de felul celei din Filipeni 2, care este exact la fel cu cea din Evanghelia după Ioan. Ea ne ajută să-l cunoaștem pe Cristos și să fim transformați de Cristos în numele iubirii (13:34; 15:12) – ceea ce înseamnă că transformă biserica noastră din punct de vedere relațional. Ne face mai iubitori, mai serviabili, mai asemănători servitorilor, mai puțin mândri, mai puțin egoiști, mai puțin închiși în noi, mai grijulii.

Deci când spun: „Haideți să nu ne îndepărtăm de versetul 14 până nu ne întrebăm ce înseamnă pentru noi Cuvântul devenit trup” puteți simți emoția din spatele acestei întrebări. Sunt întotdeauna atent la diferența pe care această formidabilă teologie o produce în viețile noastre personale și relaționale.

În Isus vedem gloria lui Dumnezeu

Deci, ce înseamnă pentru noi Cuvântul devenit trup? Versetul 14 spune: „am văzut gloria lui, glorie ca a unicului născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr”. Înseamnă că în Isus Cristos putem vedea gloria lui Dumnezeu. Și mai înseamnă că, gloria lui Dumnezeu revelată în Isus Cristos nu ne consumă în păcatul nostru. Din contră, gloria vine de la un Isus „plin de har și adevăr”. Asta înseamnă că gloria lui Dumnezeu în Cristos este propria lui dispoziție grațioasă îndreptată către noi fără a-și compromite veridicitatea și fidelitatea față de sine. Iar această dispoziție grațioasă este foarte, foarte mare. De aceea folosește termenul „plin” – acesta fiind un calificativ al unicului născut, cel care ne revelează gloria. Gloria vine de la Fiul lui Dumnezeu care este plin de îndurare față de noi, păcătoșii, fără a compromite adevărul lui Dumnezeu.

Plin de har...

Iată cu adevărat o veste bună. Dumnezeu ar fi putut alege să devină trup în calitate de judecător și călău. Și cu toții am fi fost găsiți vinovați înaintea lui și am fi fost condamnați la peadeapsa veșnică. Dar el nu a devenit trup în acest fel. Cuvântul, Fiul, același cu Dumnezeu, a devenit trup pentru a ne arăta gloria divină care, asemenea lui, este plină de har și adevăr. Cuvântul lui Dumnezeu a devenit trup pentru a ne da din harul lui. Cuvântul a devenit trup pentru ca această îndurare față de noi să fie pe aceeași treaptă cu veridicitatea lui Dumnezeu. Iar aceasta nu va fi o milă pur sentimentală, fadă sau lipsită de onestitate.

Va fi o milă dreaptă, venită de la Dumnezeu și costisitoare. Va duce drept la moartea lui Isus pe cruce. De fapt, de aceea a și devenit el trup. Trebuia să aibă un trup pentru a muri. Trebuia să fie uman pentru a muri ca un Dumnezeu-om în locul nostru (Evrei 2:14-15). Cuvântul a devenit trup pentru ca moartea lui Isus Cristos să fie posibilă. Pe cruce plinătatea harului a strălucit cel mai puternic. Pe cruce a avut loc și acolo s-a plătit prețul.

... și adevăr

Și motivul pentru care s-a întâmplat prin moarte este deoarece Fiul lui Dumnezeu este plin de har și adevăr. Dumnezeu este îndurător față de noi și adevărat față de el însuși. De aceea, când Fiul lui vine, el este plin de har și adevăr. Iar când Isus a murit, Dumnezeu nu s-a dezis de sine, pentru că păcatul a fost pedepsit. Când Isus a murit, Dumnezeu a fost îndurător cu noi, deoarece Cristos a suferit pedeapsa, nu noi.

„cuvântul a devenit trup” înseamnă pentru noi că gloria lui Dumnezeu ne-a fost revelată ca niciodată înainte, și anume în plinătatea harului și plinătatea adevărului care a strălucit cel mai puternic în moartea lui Isus pentru păcatele noastre.

A vedea frumusețea spirituală

Aveți grijă să nu spuneți „Ei bine, eu nu am fost acolo să-l văd și astfel, nici gloria nu mi se arată mie. Voi, oamenii religioși, puteți să vorbiți cât vreți despre gloria Fiului lui Dumnezeu dar el nu este aici pentru a fi văzut”. Aveți grijă. Nu vă gândiți la gloria din versetul 14 ca la o simplă strălucire sau frumusețe. Isus nu a fost strălucitor sau frumos la trup. „Nu avea nici chip, nici frumuseţe, ca să ne uităm la El, şi nici o înfăţişare, ca să ne fie drag” (Isaia 53:2).

Și nu vă gândiți la gloria din versetul 14 ca la o simplă demonstrație de miracole. Au fost oameni care au văzut miracolele, oameni care știau că au avut loc, dar nu au văzut nimic frumos sau glorios. Oameni care vroiau să-l ucidă (Ioan 11:45-48).

Nu, gloria revelată a Fiului, gloria cuvântului, gloria lui Isus Cristos la prima lui întrupare, este mai ales o glorie spirituală, o frumusețe spirituală. Nu este ceva ce putem vedea cu ochii fizici, ci cu ochii inimii (Efeseni 1:18). Ne uităm la felul în care vorbește, se poartă, iubește și moare și, prin har, vedem o frumusețe sau o glorie divină adeverită prin sine.

Un amestec de har și adevăr fără seamăn

Sf. Paul a exprimat aceasta în 2 Corinteni 4:4: „pentru cei necredincioşi, cărora dumnezeul veacului acestuia le-a întunecat minţile ca să nu vadă strălucirea evangheliei gloriei lui Cristos, cel care este chipul lui Dumnezeu”. „Gloria lui Cristos, cel care este chipul lui Dumnezeu” este ceea ce Ioan 1:14 numește „glorie ca a unicului născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr”.

Și amintiți-vă, Sf. Paul se adresează unor oameni care nu l-au văzut niciodată pe Isus cel omenesc, iar Ioan și-a scris evanghelia pentru oameni care nu l-au văzut niciodată pe Isus cel omenesc – oameni ca noi. Gloria din Ioan 1:14 și gloria din 2 Corinteni 4:4 este aceea pe care o vedeți spiritual când auziți povestea lui Isus.

Nu trebuie să-l vedeți fizic. Isus a spus în Ioan 20:29: „Fericiţi cei care nu au văzut şi au crezut”. Îl întâlniți pe Isus în Evanghelia după Ioan și în celelalte scrieri ale Bibliei. Și când îl întâlniți, prin istorisirile inspirate ale cuvintelor și faptelor lui, gloria sa strălucește prin acea frumusețe autonomă a amestecului unic de har și adevăr.

Născuți din nou prin Evanghelie

Nu întâmplător versetele 12-13 descriu faptul de a fi născut din nou, iar versetul 14 descrie contemplarea gloriei Fiului lui Dumnezeu. Ioan 1, 12-14:

Însă celor care l-au primit, celor care cred în numele lui le-a dat puterea de a deveni copii ai lui Dumnezeu, care nu din sânge, nici din voinţa trupului, nici din voinţa bărbatului, ci din Dumnezeu s-au născut.

Amintiți-vă versetul 4: „În el era viaţa şi viaţa era lumina oamenilor”. Când o nouă viață spirituală este dăruită, o nouă lumină apare. Lumina nu este o lumina fizică. Este strălucirea spirituală a gloriei Fiului lui Dumnezeu la care face referire versetul 14. În acest fel ajungem să vedem!

Și cum are loc această viață spirituală nouă? Versetul 13 spune că se întâplă când suntem născuți nu din om, ci din Dumnezeu. Se întâmplă când ne naștem din nou. În felul acesta ajungem la credință, îl primim pe Cristos și devenim copii ai lui Dumnezeu (Ioan 1:12).

Prin evanghelie – ascultând povestea povețelor și faptelor salvatoare ale lui Isus – Dumnezeu creează în noi viața spirituală. Suntem născuți din Dumnezeu prin evanghelie (1 Petru 1:23-25). Și această viață spirituală nouă vede lumina gloriei lui Cristos (Ioan 1:4). Iar lucrul acesta est eimediat. De aceea Ioan o numește „lumina vieții” (Ioan 8:12). Când vă este dată viața spirituală, atunci vedeți gloria spirituală.

A vedea gloria

Sau altfel spus, conform versetului 12, această nouă viață și viziune crede în lumină și primește lumină în forma adevărului și gloriei lui Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu. Iar în această viață și lumină și credință și acceptare spune versetul 12 că obținem dreptul de a fi numiți copiii lui Dumnezeu. Aceasta înseamnă că noi suntem copiii lui Dumnezeu pentru că această viață și lumină și credință primite reprezintă dreptul nostru de a fi copiii domnului.

Deci, vi-l aduc înainte pe Fiul lui Dumnezeu întrupat: Cuvântul a devenit trup și a locuit printre noi fără a înceta să fie Dumnezeu. Vedeți gloria lui, glorie ca a singurului Fiu din Dumnezeu, plin de har și de adevăr. Vedeți-l, pentru gloria pe care o întrupează, și trăiți. Amin.