12 feluri de a-ţi iubi copilul neascultător

De la Gospel Translations Romanian

Fiul meu Abraham, care vorbeşte din înţelepciunea experienţei şi din Scriptură, a scris articolul care urmează. Am râs şi am plâns când l-am citit. Este atât de grăitor, încât l-am întrebat imediat dacă pot să-l împărtăşesc enoriaşilor mei şi întregii comunităţi creştine. Nu există bucurie mai mare decât să îţi vezi copiii că merg pe urmele Adevărului suprem – şi că îl exprimă atât de bine. În rest, sunt sentimentele curate al lui Abraham. – John Piper

Mulţi părinţi au inimile distruse şi sunt complet uimiţi de fiii sau fiicele lor. Nu înţeleg cum de copilul, pe care l-au crescut atât de bine şi responsabil, ia decizii atât de distructive. Eu nu am fost niciodată unul dintre aceşti părinţi, dar am fost un astfel de fiu. Uitându-mă înapoi la acea experienţă din viaţa mea, ofer aceste sugestii pentru a vă ajuta să vă regăsiţi acei copii rebeli.

1. Arătaţi-i lui Hristos

Adevărata problemă a copilului vostru rebel nu o reprezintă drogurile, sexul, pornografia, lenea, crima, înjurăturile, neglijenţa, homosexualitatea sau apartenenţa de o bandă rock-punk. Adevărata problemă este faptul că vederea lor este întunecată şi nu îl văd clar pe Iisus. Cel mai bun lucru pe care puteţi să-l faceţi pentru ei – şi singurul motiv pentru care ar trebui să urmaţi aceste sugestii – este să Îl prezentaţi lor pe Hristos. Nu este ceva ce puteţi duce la îndeplinire foarte uşor, dar păcatele lor care pe voi vă macină şi îi distrug pe ei vor începe să dispară doar în momentul în care Îl vor cunoaşte cu adevărat pe Iisus.

2. Rugaţi-vă

Doar Dumnezeu este Ce care vă poate salva fiul sau fiica, aşa că nu încetaţi să-L rugaţi să se pogoare asupra lor în aşa fel încât ei să nu poată rezista fără să Îi ceară ajutorul.

3. Recunoaşteţi că ceva merge rău

Dacă fiica voastră Îl respinge pe Iisus, nu vă comportaţi ca şi când totul este în regulă.

Pentru fiecare copil necredincios, este o situaţie diferită. Şi fiecare situaţie va cere respectivilor să se comporte într-un anumit fel. Dar nu este posibil să nu se intervină în nici un fel. Dacă copilul vostru este necredincios, nu ignoraţi situaţia. Vacanţele s-ar putea să vă fie liniştite, dar în viaţa de dincolo veţi da socoteală pentru aceasta.

4. Nu vă aşteptaţi să fie asemenea lui Hristos

Dacă fiul vostru nu e creştin, cu siguranţă nu se va purta ca unul. Ştiţi că a uitat credinţa, aşa că nu vă aşteptaţi să se poarte aşa cum a fost crescut. De exemplu, aţi putea fi tentaţi să spuneţi „Ştiu că încerci din răsputeri să crezi în Iisus, dar nu poţi măcar să admiţi că ceea ce faci zilnic este păcat?”

Dacă el doreşte să creadă în Iisus, atunci are prea puţină importanţă dacă admite sau nu faptul că băutura este rea. Vreţi să îl protejaţi, da. Dar necredinţa lui este cea mai periculoasă problemă – nu părăsirea casei părinteşti. Indiferent de modul în care necredinţa copilului vostru se oglindeşte în comportamentul lui, să nu uitaţi că trebuie să vă axaţi pe problema în sine, nu pe simptomele ei.

5. Primiţi-i acasă

Ţinând cont de faptul că cea mai mare grijă nu o reprezintă acţiunile copilului vostru, ci sufletul lui, nu puneţi prea multe condiţii pentru întoarcerea acasă. Dacă are o cât de mică intenţie de a se împăca cu voi, înseamnă că Dumnezeu vă dă o şansă de a-l împăca cu Iisus. Bineînţeles, există şi situaţii în care părinţii trebuie să dea ultimatumuri: „Să nu intri în casa asta dacă…” Dar acestea sunt încă rare. Nu pierdeţi ocazia de a fi cât mai aproape de copil vostru folosind prea multe reguli.

Dacă fiica voastră miroase a marijuana sau a ţigări, daţi hainele ei cu parfum şi schimbaţi aşternuturile după ce pleacă ea, dar lăsaţi-o să vină acasă. Dacă aflaţi că e însărcinată, atunci cumpăraţi acid folic, mergeţi cu ea regulat la ecograf, mergeţi cu ea la Planificare Familială şi primiţi-o acasă. Dacă fiul vostru este falit pentru că a cheltuit toţi banii pe care i-aţi împrumutat pe femei uşoare şi băutură, atunci iertaţi datoria, ca şi când voi aţi fi cei iertaţi, nu-i mai daţi bani, dar lăsaţi-l să vină acasă. Dacă nu a prea stat pe acasă în ultimul timp pentru că a stat acasă la iubita lui – sau iubitul ei – atunci încercaţi să-l convingeţi să nu mai meargă acolo, ci să vină acasă.

6. Mai bine discutaţi problemele, decât să îl mustraţi

Nu vă arătaţi dezamăgirea.

Ceea ce vă interesează cel mai mult este faptul că fiul vostru se distruge, nu că încalcă nişte reguli. Arătaţi-i acest lucru cât se poate de clar. Probabil că ştie – mai ales dacă a fost crescut ca creştin – că ceea ce face este greşit. Şi, cu siguranţă, ştie şi faptul că aceasta este şi părerea voastră. Deci, nu trebuie să subliniaţi acest lucru. Copilul vrea să ştie cum reacţionaţi voi la greşeala lui. Răbdarea şi speranţa voastră îi vor arăta că aveţi, într-adevăr, încredere în Iisus.

Conştiinţa ei probabil că o condamnă. Părinţii ar trebui să stea blânzi, dar fermi, sperând mereu că copiii lor se vor întoarce.

7. Puneţi-i în legătură cu credincioşi care au mai mult acces la ei

Există posibilitatea ca voi să nu aveţi acces la copiii voştri din două motive: geografic şi relaţional. Dacă fiul vostru cel neascultător este departe de voi, găsiţi o persoană credincioasă care să fie aproape de el şi care să intre în contact cu el. Acest lucru ar putea părea prostesc sau ruşinos pentru fiul vostru, dar merită – ai ales daca acel credincios pe care îl găsiţi poate relaţiona emoţional cu fiul vostru într-un mod în care voi nu o puteţi face.

Distanţa relaţională poate fi şi ea consecinţa faptului că fiul vostru şi-a pierdut credinţa, astfel că relaţia voastră este firavă şi trebuie protejată cu orice preţ. Dar este nevoie şi de mustrări puternice.

Acesta este punctul în care un credincios, care are acces emoţional la fiul vostru, poate fi de mare ajutor. Dacă este vorba despre o persoană în care are încredere fiul vostru şi în jurul căreia îi face plăcere să fie, atunci acea persoană are posibilitatea să îi spună fiului vostru – într-un fel în care ar putea să se facă ascultat – că se poartă prosteşte. Poate că sună dur, dar este un impuls, de care avem toţi nevoie din când în când, iar oamenii dragi nouă sunt singurele persoane car pot să ne mustre într-un fel care să nu fie ofensator.

Mulţi puşti rebeli ai zilelor noastre ar dori să audă că se poartă prosteşte – şi arareori cest lucru poate fi subliniat de către părinţi – aşa că încercaţi să aduceţi în preajma lor şi alţi credincioşi.

8. Respectaţi-le prietenii

Respectaţi-vă copilul în aşa fel cum respectaţi orice alt credincios. S-ar putea ca ei să se întovărăşească cu bande despre care voi nici nu vreţi să auziţi, dar nu uitaţi că ei sunt prietenii copiilor voştri. Respectaţi acest lucru – chiar dacă relaţiile dintre ei sunt bazate pe păcate. Ei reprezintă companii neplăcute pentru copiii voştri, da. Dar este rău şi pentru ei. Nu rezolvaţi nimic dacă vă arătaţi împotriva celor cu care umblă ei.

Atunci când fiul vostru apare la o aniversare de familie cu o altă prietenă – una pe care nu aţi văzut-o niciodată şi probabil că nici nu o veţi mai vedea – fiţi ospitalieri. Şi ea este copilul rebel al altcuiva, şi ea are nevoie de Iisus.

9. Trimiteţi-le mesaje

Mulţumiţi-I lui Dumnezeu, Cel care vă permite să fiţi atât de uşor „conectaţi” la viaţa copiilor voştri!

Când citiţi un anumit lucru în Biblie, care vă încurajează şi vă face să Îl iubiţi şi mai mult pe Iisus, scrieţi câteva rânduri şi trimiteţi-le copilului vostru. Cel mai mare ajutor pentru ei stă în propriile exemple de bucurie în Hristos.

Nu trebuie să-i atrageţi atenţia că aţi trimis ceva de fiecare dată când o faceţi. Voi doar trimiteţi şi lăsaţi mesajele să se adune în cutia poştală a fiului vostru, pentru că niciodată Cuvântul lui Dumnezeu nu rămâne neluat în seamă.

10. Invitaţi-i la masă

Dacă este posibil, nu lăsaţi ca singura legătură pe care o aveţi cu fiul vostru să fie una de tip electronic. Întâlniţi-vă faţă în faţă de câte ori este posibil. Poate consideraţi că acest lucru este stresant şi prea puţin confortabil, dar credeţi-mă când vă spun că este mult mai rău să fiţi în locul fiului vostru – şi el se simte incomod, dar cauza este pentru că se simte vinovat. Aşa că, dacă el doreşte să vă întâlniţi la masă, mulţumiţi-I lui Dumnezeu şi folosiţi ocazia care vi se oferă.

Vă veţi simţi absolut ipocriţi vorbind despre probleme de zi cu zi, când voi doriţi să vorbiţi despre viaţa de apoi, dar încercaţi. Copilul are nevoie să ştie că vă pasă de soarta lui. Apoi, înainte ca masa să ia sfârşit, rugaţi-L pe Dumnezeu să vă dea priceperea să-l întrebaţi despre sufletul lui. Nu aveţi de unde să ştiţi cum va răspunde. Va da ochii peste cap ca şi când aţi fi nişte idioţi? Se va enerva şi va pleca? Sau Dumnezeu a lucrat în sufletul lui de când aţi vorbit ultima oară? Nu veţi şti niciodată răspunsul lui până nu veţi risca să întrebaţi.

(Aici este o notă pentru părinţii copiilor mai tineri: organizaţi-vă timpul în aşa fel încât să ieşiţi regulat să mâncaţi cu copiii voştri. Nu numai că aceasta va conta foarte mult în relaţia voastră emoţională, dar, de asemenea, dacă ajung vreodată într-o fază rebelă, atunci o invitaţie la masă nu ar suna atât de ciudat, pentru că voi deja aveţi această bază formată de mai înainte. Dacă un băiat este învăţat de mic să mănânce cu tatăl lui sâmbăta, îi va fi greu să refuze o invitaţie făcută de tatăl lui – chiar şi la vârsta de 19 ani.)

11. Interesaţi-vă de planurile lor

S-ar putea ca, dacă fiica voastră îl respinge conştient pe Hristos, felul în care îşi petrece timpul să nu fie pe placul vostru. Totuşi, găsiţi punctele interesante din preocupările ei şi, dacă este posibil, încurajaţi-o. Aţi fost la piesele de teatru în care a jucat şi la meciurile de fotbal pe când avea 10 ani; ce puteţi face acum, că are 20, pentru a-i arăta că încă vă pasă de preocupările ei?

Iisus şi-a petrecut timpul cu vameşii şi cu prostituatele, şi El nu era rudă cu ei. Imitaţi-l pe Hristos fiind acei părinţi care îşi pun nişte dopuri în buzunar şi se îndreaptă spre clubul acea de noapte unde se lansează discul fiicei voastre. Încurajaţi-o şi nu vă opriţi niciodată din rugăciune, cu speranţa că într-o zi îşi va folosi talentul pentru mărirea lui Iisus, şi nu a ei însăşi.

12. Arătaţi-I-l pe Hristos

Acest lucru nu poate fi stresant. Este exact ceea ce urmăriţi. Nici o strategie de apropiere de fiul sau fiica voastră nu va avea efect pe termen lung dacă scopul vostru nu este acela de a-i ajuta să îl cunoască pe Iisus.

Scopul vostru nu este acela de a fi copii buni din nou; nu este acela de a-i face să se tundă şi să facă duşuri; nu este acela ca să le placă muzica clasică, în loc de cea zgomotoasă; nu este acela de a nu vă mai simţiţi voi jenaţi la întâlnirile săptămânale de studiere a Bibliei; nu este acela ca ei să voteze în favoarea conservatorilor la următoarele alegeri; nu este nici măcar acela ca voi să dormiţi bine noaptea, ştiind că ei nu vor merge în iad.

Scopul final pentru care voi vă rugaţi pentru ei, îi întâmpinaţi, vă întâlniţi cu ei, le scrieţi, mâncaţi cu ei sau vă interesaţi de preocupările lor este acela de a-şi deschide ochii minţii lor către Hristos.

Şi acesta nu este neapărat singurul scop – este singura speranţă. Când vor vedea minunea lui Iisus, atunci veţi avea satisfacţie. El va înlocui imediat patetica vanitate pricinuită de bani, laudele lumeşti, măririle şi plăcerile pe care îşi mizează actuala existenţă. Numai Harul Lui îi poate smulge din preocupările lor periculoase şi-i poate lipi din nou de El – prizonieri, dar mulţumiţi.

El va face acest lucru pentru mulţi. Credeţi şi nu deznădăjduiţi.