Postind pentru venirea Regelui

De la Gospel Translations Romanian

(Diferenţa dintre versiuni)
Salt la:navigare, căutare
 
Linia 76: Linia 76:
*Pentru a face din disciplina biblică a postului o prioritate a noastră, ca biserică . . .
*Pentru a face din disciplina biblică a postului o prioritate a noastră, ca biserică . . .
 +
*Pentru a oferi mai multor oameni o ocazie de a se dezvolta spiritual prin acest tip de rugăciune. . .
*Pentru a oferi mai multor oameni o ocazie de a se dezvolta spiritual prin acest tip de rugăciune. . .

Versiunea curentă din 2 februarie 2012 12:31

Resurse relevante
Mai mult De John Piper
Index de autori
Mai mult Despre Postirea
Index de subiecte
Despre această traducere
English: Fasting for the King's Coming

© Desiring God

Share this
Misiunea noastră
Aceasta traducere a fost publicată de către Gospel Translations, o formă de pastoraţie accesibilă online, care există pentru a face ca evanghelia centrată pe cărţi şi articole să fie disponibilă gratuit pentru toate naţiunile şi în toate limbile.

Află mai multe (English).
Cum poţi să ne ajuţi
Dacă ştii bine limba engleză, te poţi oferi ca voluntar pentru a traduce.

Află mai multe (English).

De John Piper Despre Postirea
Parte a seriei A Hunger for God

Traducere de Bogdana Lungu

Review Ne poţi ajuta prin Află mai multe (English).



Luca 2:36-38
Şi era o profetesă, Ana, fiica lui Fanuel, din seminţia lui Aşer (ea era mult înaintată în vârstă şi trăise cu soţul ei şapte ani de la fecioria ei, ea însăşi fiind văduvă până la optzeci şi patru de ani), şi nu se depărta de la templu, slujind noapte şi zi cu posturi şi cu rugăciuni; şi ea, suindu-se la templu în acelaşi ceas, Îl lăuda pe Domnul şi vorbea despre El tuturor acelora care aşteptau răscumpărarea în Ierusalim.

Introducere

Ne apropiem de sfârşitul lunii ianuarie şi al chemării de a posti timp de o zi pe săptămână în această lună. Sper să ne facem timp în curând pentru a ne spune unii altora ce a făcut Dumnezeu luna aceasta. Numai ascultând relatarea personalului despre lucrarea uimitoare a Lui Dumnezeu de marţea trecută în cadrul adunării pentru rugăciune, acest lucru îmi dă un mare imbold să perseverez pentru un mod de postire colectiv—despre care vă voi vorbi peste câteva momente.

În cadrul acestei serii de mesaje despre postul biblic am văzut din Fapte 13:3 cum Dumnezeu a schimbat cursul istoriei prin postul fruntaşilor din Antiohia.

Am văzut din Matei 9:15 că Iisus a promis ca atunci când se va fi întors la Tatăl în ceruri, atunci va posti biserica.

Am văzut din Matei 4:4 că omul nu va trăi numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu—că hrana Lui Iisus din timpul postului de 40 de zile a fost revelaţia Lui Dumnezeu prin Cuvântul Său. Şi aceasta este hrana pe care o dorim tot mai mult.

Iar săptămâna trecută am văzut din Ezra 8:21 că Dumnezeu Îşi mântuieşte poporul—inclusiv pe cei mici—prin post.

„Vie Împărăţia Ta!”

Săptămâna viitoare vom studia Predica de pe munte şi vom observa că în Matei 6 Iisus asociază postul cu rugăciunea, şi în mod deosebit cu rugăciunea Tatăl Nostru. Cererile care predomină în rugăciunea Tatăl Nostru sunt: Doamne, sfinţească-Se Numele Tău şi Doamne, vie Împărăţia Ta. Deci postul creştin este un post nu doar pentru progresele imediate de credinţă şi tămăduire şi neprihănire, ci şi pentru ce mai importantă izbândă—întoarcerea glorioasă a Regelui: „Vie Împărăţia Ta!” Sau, aşa cum se rugau primele biserici: „Maranatha!” = „Vino, Doamne!”

Este exact ceea ce nădăjduim, luând în consideraţie ceea ce am văzut în Matei 9:15. Amintiți-vă că Iisus S-a descris drept Mire şi a spus că discipolii Lui nu postesc deoarece Mirele este cu ei. Dar apoi a spus, „Dar vor veni zile când mirele va fi luat de la ei şi atunci vor posti.” Deci Iisus asociază postul creştin cu năzuinţa noastră pentru întoarcerea Mirelui.

Biserica Lui Hristos este îndemnată să sprijine rugăciunea „Vie Împărăţia Ta!” prin seriozitatea postului . ”Vino, Mire!” Postul este o expresie fizică a inimii care tânjeşte după a doua venire a Lui Iisus.

Postul ca o completare a Cinei cea de Taină

Mă întreb dacă voia Domnului este ca postul să fie o completare a Cinei cea de Taină. Iisus a spus, „Faceţi aceasta spre amintirea Mea.” Mâncând ne amintim că Iisus a venit şi a murit pentru păcatele noastre. Dar atunci când nu mâncăm—când postim—spunem: da, dar Mirele nu este aici. El a fost aici şi ne-a iubit cu toată fiinţa Sa. Şi putem mânca şi chiar putem sărbători prin postire deoarece El a venit. Dar ştim de asemenea acest lucru: El nu mai este cu noi, ca în trecut. Iar absenţa Sa este chinuitoare. Păcatul şi suferinţa lumii provoacă durere. Poporul Lui Hristos este slab şi dispreţuit—precum oile în mijlocul lupilor (Matei 10:16). Tânjim ca El să se întoarcă şi să-Şi ocupe tronul şi să împărăţească în mijlocul nostru şi să-Şi apere poporul şi adevărul şi gloria Sa. Deci postul de la Cina cea de Taină exprimă ceea ce s-a întâmplat; iar postul nostru exprimă ceea ce nu s-a întâmplat încă.

Modul în care Iisus ne-a spus să ne pregătim pentru venirea Lui

În Luca 18:7–8 Iisus spune,

Şi Dumnezeu nu-i va răzbuna pe aleşii Săi, care strigă către El zi şi noapte, deşi rabdă îndelung pentru ei? Vă spun că le va face dreptate curând. Dar, când va veni Fiul Omului, va găsi El credinţă pe pământ?

V-aţi gândit serios că Iisus a hotărât un mod de a ne pregăti pentru cea de-a doua venire a Lui? Dumnezeu Îl va trimite pe Fiul Omului şi îi va răzbuna pe aleşii Lui care „strigă către El zi şi noapte.” Ce strigă? Strigă, „Vie Împărăţia Ta!” „Revino, o, Mire preaiubit. Vino să domneşti ca Rege. Vino, răzbună-Ţi poporul. Vino, cunună-Te cu mireasa Ta.”

Şi fiindcă existenţa bisericii şi evanghelizarea naţiunilor fac parte din această pregătire, şi noi strigăm la fel. „Doamne, reînsufleţeşte-Ţi poporul. Doamne, lucrează astfel încât Cuvântul Tău să se răspândească şi să triumfe.” Dacă aveţi ochi pentru a vedea lumea aşa cum este, în contrast cu modul în care ar trebui să fie sub sceptrul Lui Hristos, atunci veţi simţi din belşug nevoia de a posti.

Ana: Postul pentru prima venire a Regelui

Prin îndemnul dat bisericii de a posti pentru venirea Regelui, noi nu cerem ceva nou. Textul din această dimineaţă ne arată o femeie în vârstă care şi-a dedicat aproape întreaga viaţă acestei misiuni sfinte, înainte ca Regele să fi venit prima dată. Luca 2:36–38,

Şi era o profetesă, Ana, fiica lui Fanuel, din seminţia lui Aşer (ea era mult înaintată în vârstă şi trăise cu soţul ei şapte ani de la fecioria ei, 37 ea însăşi fiind văduvă până la optzeci şi patru de ani), şi nu se depărta de la templu, slujind noapte şi zi cu posturi şi cu rugăciuni; 38 şi ea, suindu-se la templu în acelaşi ceas, Îl lăuda pe Domnul şi vorbea despre El tuturor acelora care aşteptau răscumpărarea în Ierusalim.

Maria şi Iosif tocmai Îl aduseseră pe Pruncul Iisus la Templu. Luca ne dezvăluie că două persoane foarte înaintate în vârstă, Simeon şi Ana Îl recunosc pe Prunc. Ceea ce trebuie remarcat referitor la aceste două persoane este faptul că tânjeau şi năzuiau la venirea Lui Mesia. În versetul 25 se spune că Simeon „aştepta mângâierea lui Israel, şi Duh Sfânt era peste el.” Iisus, Mesia este mângâierea lui Israel (vv. 26, 30).

În versetul 37 se spune că Ana de fapt nu plecase niciodată din Templu şi Îi slujea Domnului „cu posturi şi cu rugăciuni.” Cu alte cuvinte, ea era asemenea lui Simeon—tânjea după venirea Lui Mesia; ea postea şi se ruga zi şi noapte deoarece căuta „răscumpărarea în Ierusalim”.

În versetul 38 aceasta vine chiar la momentul potrivit pentru a-L vedea pe Pruncul Mesia, şi Îl laudă pe Dumnezeu şi vorbeşte despre El tuturor celor care „aşteptau răscumpărarea în Ierusalim.” Cu alte cuvinte, Dumnezeu a oferit o întrezărire deosebită a gloriei Regelui celor care tânjeau după „răscumpărarea în Ierusalim”, năzuiau la aceasta şi o căutau. Pentru Ana, acest lucru a însemnat o viaţă trăită în postire, deceniu după deceniu—probabil timp de 60 de ani, de când soţul ei decedase—în timp ce slujea la Templu.

Cred că unul dintre scopurile pentru care Luca ne povesteşte despre Simeon şi despre Ana este acela de a ilustra modul în care oamenii sfinţi şi evlavioşi reacţionează la promisiunea venirii Lui Hristos. Şi modul în care Dumnezeu răspunde la năzuinţele lor. Aceştia văd mai multe decât alţii. Poate nu înţeleg pe deplin toate detaliile venirii Lui Mesia—Simeon şi Ana cu siguranţă nu au înţeles—dar Dumnezeu, în îndurarea Lui le oferă înainte de a muri o întrezărire a ceea ce şi-au dorit cu atâta ardoare să vadă.

Creştinii: Postind pentru a doua venire a Regelui

Acum iată-ne—pe noi, creştinii—de cealaltă parte a venirii Regelui. El a venit şi a plecat din nou. El Şi-a revelat gloria. Şi-a vărsat sângele pentru păcatele noastre. A înviat din morţi. S-a înălţat la ceruri pentru a sta la dreapta Tatălui până ce-i va aşeza pe toţi duşmanii Lui la picioare. A trimis Duhul Sfânt pentru a ne înviora şi sfinţi şi pentru a sălăşlui în noi. A însărcinat biserica să facă discipoli din toate popoarele. Şi a promis în Ioan 14:3, „Vin din nou”.

Cum se compară situaţia noastră cu cea a Anei?

Speranţele ei se bazau pe promisiunile Lui Dumnezeu, la fel ca şi ale noastre. Dar o, cât de mult am văzut noi, în comparaţie cu ea! Cât de multe ştim despre Mesia şi cât de mult putem astfel spera, spre deosebire de ea! Ea nu văzuse niciodată anii în care Iisus Şi-a arătat compasiunea şi puterea, spre deosebire de noi. Ea nu auzise niciodată cuvintele pline de autoritate, înţelepciune şi dragoste, pe care noi le cunoaştem. Ea nu văzuse niciodată cum le-a fost redată vederea orbilor, cum schilozii au putut merge din nou, cum leproşii au fost vindecaţi, cum le-a fost redat auzul celor surzi, cum au fost înviaţi morţii şi cum li s-a vestit Evanghelia celor săraci, aşa cum s-a întâmplat în vremea Lui Iisus. Nu-L văzuse niciodată pe Iisus sfinţindu-Se în Grădina Ghetsimani sau fiind crucificat pentru noi pe Golgota. Nu auzise niciodată cuvintele pline de îndurare, „Astăzi vei fi cu Mine în paradis”, sau cuvintele triumfătoare, „S-a sfârşit!” Nu-L văzuse niciodată înviat din morţi, biruind păcatul, moartea şi iadul.

Dar noi am văzut toate acestea. Iar acum Cel pe care Îl cunoaştem atât de bine nu mai este cu noi. Suntem călăuziţi de credinţă şi nu de lucrurile care se văd. Cel pe care Îl iubim a fost luat de la noi. Petrecerea de nuntă a fost întreruptă. E ca şi cum marşul nupţial ar fi început iar noi am fi pornit pe alee spre El, iar în ultimul minut El ar fi dispărut.

Vom tânji după Hristos într-o măsură mai mică, în comparaţie cu Ana?

Să tânjim după El mai puţin decât Ana? Faptul că El a fost cu noi timp de mai mult treizeci de ani şi că avem Duhul Sfânt acum vă face să tânjiţi după El mai mult sau mai puţin? O, ce incriminare a orbirii noastre, dacă răspunsul este: mai puţin.

Eu spun să tânjim după El şi să năzuim şi să-L căutăm cu mai multă intensitate decât Ana şi Simeon. Să fim mai puţin devotaţi decât aceşti sfinţi pre-creştini? Noi am văzut gloria Sa. Gloria Celui care este singurul născut din Tatăl. Şi să tânjim mai puţin după arătarea Lui? Pavel a spus că va primi cununa dreptăţii împreună cu toţi cei „care iubesc arătarea Sa” (2 Timotei 4:8).

Postind pentru venirea Regelui

Ne-am acomodat atât de bine cu lumea încât ideea de a posti pentru finalul istoriei este aproape de neconceput?

Ce spuneţi voi, cei mai în vârstă? Puteţi gusta mai bine gloriile prezenţei Regelui deoarece acestea sunt mai apropiate în timp? Transformaţi ceea ce aţi gustat în postire pentru venirea Regelui?

Dar voi, cei mai tineri? Îl iubiţi pe Iisus atât de mult încât venirea Lui ar fi cel mai însemnat lucru pe care vi-l puteţi imagina? Sau este un fel de subiect de conversaţie religioasă de la sfârşitul săptămânii, care uneori vă ajută în cazul unei conştiinţe încărcate, dar nu reprezintă o persoană care v-aţi dori să intervină în viaţa voastră?

Dar noi, cei care ne aflăm la mijloc—sau care ne apropiem de capătul superior al părţii de mijloc? Cum ne simţim atunci când ni se spune că postul poate oglindi măsura în care ne dorim ca Mirele să vină? Ne atrage râvna Anei pentru Mesia? Ne dorim apariţia Lui Iisus mai mult decât ne dorim să ne ducem la bun sfârşit planurile de carieră?

Cred că viaţa mea nu va mai fi niciodată la fel după modul în care ne-am concentrat asupra postului din ianuarie 1995. Am văzut prea multe lucruri legate de post şi despre semnificaţia dorinţei de Dumnezeu, şi a foamei pentru Cuvântul Său, şi a foamei pentru siguranţa copiilor, şi a foamei pentru evanghelizarea lumii, şi a foamei pentru Mire, şi despre modul în care Iisus vorbeşte despre exprimarea acestei dorinţe prin postire—am văzut prea multe să mai pot continua acum cu activităţile mele ca de obicei.

Ce vom face ca biserică?

. . . Propun un minister simplu numit Cei patruzeci care postesc.

Cei patruzeci care postesc se referă la un grup de 40 de persoane care postesc o zi pe săptămână, într-o anumită lună a anului 1995. Aceste persoane pot fi diferite de la o lună la alta. Sau unii pot dori să urmeze acest post nu doar într-o singură lună.

La sfârşitul fiecărei luni voi tipări o fişă numită fişa celor patruzeci care postesc, şi voi face 40 de copii care vor fi disponibile după slujba de dimineaţă. După ce toate fişele vor fi înmânate, cei patruzeci care postesc vor fi cunoscuţi—de către Dumnezeu.

Nu există niciun plan pentru a-i selecta pe cei patruzeci care postesc. Astfel vom respecta ceea ce ne-a învăţat Iisus, şi anume că ar trebui să ne ferim ca postul nostru să fie văzut de alţi oameni (Matei 6:16–18).

În fiecare lună voi încerca să găsesc un pasaj special din Scriptură şi un punct focal pentru rugăciunile celor patruzeci care postesc. Acestea vor fi făcute cunoscute cât mai multor persoane, astfel încât oricine dintre voi să li se poată alătura celor patruzeci, dacă doreşte.

Din ceea ce am văzut în dimineaţa aceasta, nu este nevoie de un moment de răscruce în viaţa noastră pentru a ţine post. Tot ce avem nevoie este năzuinţa noastră pentru venirea Mirelui. Doamne, sporeşte dragostea noastră pentru arătarea Ta!