Pentru bucuria voastră/Cum să pot iubi un Dumnezeu care îngăduie atât de mult rău?

De la Gospel Translations Romanian

(Diferenţa dintre versiuni)
Salt la:navigare, căutare
(Pagină nouă: {{info|For Your Joy/How Can I Love a God Who Allows so Much Evil?}}<br> ''Voi, negreşit, v-aţi gândit să-mi faceţi rău, dar Dumnezeu S-a gândit să facă bine prin el.''<br> ...)
m (A protejat "For Your Joy/How Can I Love a God Who Allows so Much Evil?" ([edit=sysop] (indefinit) [move=sysop] (indefinit)))

Versiunea de la data 10 aprilie 2018 19:58

Resurse relevante
Mai mult De John Piper
Index de autori
Mai mult Despre Evanghelie
Index de subiecte
Despre această traducere
English: For Your Joy/How Can I Love a God Who Allows so Much Evil?

© Desiring God

Share this
Misiunea noastră
Aceasta traducere a fost publicată de către Gospel Translations, o formă de pastoraţie accesibilă online, care există pentru a face ca evanghelia centrată pe cărţi şi articole să fie disponibilă gratuit pentru toate naţiunile şi în toate limbile.

Află mai multe (English).
Cum poţi să ne ajuţi
Dacă ştii bine limba engleză, te poţi oferi ca voluntar pentru a traduce.

Află mai multe (English).

De John Piper Despre Evanghelie
Capitolul 5 al cărţii Pentru bucuria voastră

Traducere de Desiring God


Voi, negreşit, v-aţi gândit să-mi faceţi rău, dar Dumnezeu S-a gândit să facă bine prin el.
Geneza 50:20 ESV

În adevăr, împotriva Robului Tău celui sfânt, Isus, pe care L-ai uns Tu, s-au însoţit în cetatea aceasta Irod şi Pilat din Pont cu Neamurile şi cu noroadele lui Israel, ca să facă tot ce hotărâse mai dinainte mâna Ta şi sfatul Tău.
Faptele Apostolilor 4:27-28

Lucrurile ascunse sunt ale Domnului, Dumnezeului nostru.
Deuteronom 29:29

CEL mai profund lucru pe care-l putem spune despre suferinţă şi rău este că prin Isus Cristos, Dumnezeu a intrat în acestea şi le-a transformat în bine. Originea răului este învăluită în mister. Biblia nu ne duce atât de departe pe cât am vrea noi să mergem. Ci mai degrabă, spune: „Lucrurile ascunse aparţin lui Dumnezeu” (Deuteronom 29:29).

Esenţa Bibliei nu este o explicaţie a provenienţei răului, ci o demonstraţie a intrării lui Dumnezeu în acesta şi a transformării lui în opusul a ceea ce este – neprihănire şi bucurie veşnică. De-a lungul Scripturii, au existat indicatori care au arătat că astfel va fi şi pentru Mesia. Iosif, fiul lui Iacov, a fost vândut ca sclav în Egipt. Părea să fie abandonat de şaptesprezece ani. Dar Dumnezeu era în el şi l-a făcut conducătorul Egiptului pentru ca, în marea foamete, să-i poată salva pe cei care l-au vândut. Povestea este rezumată în cuvintele lui Iosif adresate fraţilor săi: „Voi, negreşit, v-aţi gândit să-mi faceţi rău; dar Dumnezeu s-a gândit să facă bine prin el” (Geneza 50:20). Aceasta este o prevestire a Domnului Isus Cristos, părăsit pentru a putea salva.

Sau gândiţi-vă la înaintaşii lui Cristos. Odată, Dumnezeu era singurul împărat al Israelului. Dar oamenii s-au răsculat şi au cerut un împărat uman: „Nu! ci să fie un împărat peste noi” (1 Samuel 8:19). Mai târziu, au recunoscut că „la toate păcatele noastre am mai adăugat şi pe acela de a cere un împărat pentru noi” (1 Samuel 12:19). Dar Dumnezeu era şi în acestea. Din rândul acestor împăraţi, El La adus pe Cristos în lume. Salvatorul fără păcat a avut o origine pământească păcătoasă când a venit să salveze pe păcătoşi.

Dar cel mai uimitor lucru este faptul că răul şi suferinţa au fost tocmai metoda de înfrângere a răului şi a suferinţei. Fiecare act de trădare sau brutalitate împotriva lui Isus era păcătos şi rău. Dar Dumnezeu era şi în acestea. Biblia spune: „Dar Omul acesta, dat în mâinile voastre, după sfatul hotărât şi după ştiinţa mai dinainte a lui Dumnezeu” (Faptele Apostolilor 2:23). Rana de pe spatele Lui, spinii de pe capul Lui, scuipatul de pe obrazul Lui, vânătăile de pe chipul Lui, cuiele din palmele Lui, suliţa din coasta Lui, biciul conducătorilor, trădarea prietenului Său, fuga ucenicilor – toate acestea sunt rezultate ale păcatului şi toate au fost plănuite de Dumnezeu pentru a distruge puterea păcatului. „S-au însoţit [...] Irod şi Pilat din Pont cu Neamurile şi cu noroadele lui Israel, ca să facă tot ce hotărâse mai dinainte mâna Ta şi sfatul Tău” (Faptele Apostolilor 4:27-28).

Nu există păcat mai mare decât să urăşti şi să ucizi pe Fiul lui Dumnezeu. Nu a existat suferinţă mai mare şi nevinovăţie mai mare ca suferinţa şi nevinovăţia lui Cristos. Totuşi, Dumnezeu era în toate acestea. „A fost voia Domnului să-L zdrobească prin suferinţă” (Isaia 53:10 ESV). Scopul Lui prin suferinţă şi rău era tocmai acela de a distruge suferinţa şi răul. „Prin rănile Lui suntem tămăduiţi” (Isaia 53:5). Oare scopul patimilor lui Isus Cristos nu a fost ca Dumnezeu să arate lumii că nu există păcat sau rău prea mare pe care Dumnezeu, prin Cristos, să nu-l poată transforma în neprihănire şi bucurie veşnică? Fiecare suferinţă pe care I-am cauzat-o a devenit o nouă nădejde de salvare. „Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac” (Luca 23:34).