Mărturisirea mea fericită de a nu avea niciun merit

De la Gospel Translations Romanian

Revizia pentru 12 iulie 2018 19:48; Pcain (Discuţie | contribuţii)
(dif) ←Versiunea anterioară | afişează versiunea curentă (dif) | Versiunea următoare → (dif)
Salt la:navigare, căutare

Resurse relevante
Mai mult De John Piper
Index de autori
Mai mult Despre Smerenie
Index de subiecte
Despre această traducere
English: My Happy Confession of Having No Merit

© Desiring God

Share this
Misiunea noastră
Aceasta traducere a fost publicată de către Gospel Translations, o formă de pastoraţie accesibilă online, care există pentru a face ca evanghelia centrată pe cărţi şi articole să fie disponibilă gratuit pentru toate naţiunile şi în toate limbile.

Află mai multe (English).
Cum poţi să ne ajuţi
Dacă ştii bine limba engleză, te poţi oferi ca voluntar pentru a traduce.

Află mai multe (English).

De John Piper Despre Smerenie

Traducere de Desiring God

Aceasta este mărturisirea mea:

M-am născut într-o familie credincioasă prin niciun merit propriu în absolut.

Mi s-a dat o minte pentru a gândi și o inimă pentru a simți prin niciun merit propriu în absolut.

Am fost adus în cadrul ascultării Evagheliei prin niciun merit propriu în absolut.

Răzvrătirea mea a fost supusă, povara îndepărtată, orbirea înfrântă și starea de moarte trezită prin niciun merit propriu în absolut.

Astfel am devenit un credincios în Hristos prin niciun merit propriu în absolut.

Si așa sunt un moștenitor al lui Dumnezeu cu Hristos prin niciun merit propriu în absolut.

Acum când depun efort pentru a-I face pe plac Domnului care M-a cumpărat, aceasta nu este niciun merit in absolut pentru mine, deoarece

… nu sunt eu, ci harul lui Dumnezeu, care este în mine. (1 Corinteni 15:10)

…Dumnezeu lucrează în mine ce-I este plăcut. ( Evrei 13:21)

...El împlinește orice dorință de bunătate prin puterea Lui. (2 Tesaloniceni 1:11)

Și, prin urmare, nu există niciun motiv de laudă în mine, ci numai în harul măreț al lui Dumnezeu.

Cine se laudă să se laude în Domnul. (1 Corinteni 1:31)