Cugetări despre îndemnul la pocăință al lui Isus

De la Gospel Translations Romanian

Revizia pentru 21 martie 2016 19:45; Pcain (Discuţie | contribuţii)
(dif) ←Versiunea anterioară | afişează versiunea curentă (dif) | Versiunea următoare → (dif)
Salt la:navigare, căutare

Resurse relevante
Mai mult De John Piper
Index de autori
Mai mult Despre Pocăinţă
Index de subiecte
Despre această traducere
English: Thoughts on Jesus' Demand to Repent

© Desiring God

Share this
Misiunea noastră
Aceasta traducere a fost publicată de către Gospel Translations, o formă de pastoraţie accesibilă online, care există pentru a face ca evanghelia centrată pe cărţi şi articole să fie disponibilă gratuit pentru toate naţiunile şi în toate limbile.

Află mai multe (English).
Cum poţi să ne ajuţi
Dacă ştii bine limba engleză, te poţi oferi ca voluntar pentru a traduce.

Află mai multe (English).

De John Piper Despre Pocăinţă
Parte a seriei Taste & See

Traducere de Mihaela Ghimici

Review Ne poţi ajuta prin Află mai multe (English).


Scrisori de la Cambridge # 2

În timpul acestui an sabatic la Cambridge, Anglia, lucrez la o carte cu titlul provizoriu Ceea ce cere Isus omenirii. Îndemnul la pocăiță este esențial în mesajul lui Isus. Este la fel de important și are un sens apropiat poruncii: "Trebuie să fiți născuți din nou" (Ioan 3: 7). Una dintre preocupările mele este aceea de a demonstra că pocăința despre care vorbește Isus nu se referă la un anumit comportament, ci la o schimbare lăuntrică care dă naștere unui comportament nou, punându-L pe Dumnezeu în centrul atenției și preamărindu-L pe Hristos. Iată câteva cugetări care pot ajuta la a explica mai bine înțelesul pocăinței.

Din vremea aceea, Isus a început să predice, spunând: "Pocăiți-vă, pentru ca s-a apropiat Împărăția cerurilor." (Matei 4:17)
N-am venit să chem la pocăință pe cei drepți, ci pe cei păcătoși. (Luca 5: 32)
Bărbații niniviteni se vor ridica la judecată cu generația aceasta și o vor condamna: pentru că ei s-au pocăit la vestirea lui Iona; și, iată, aici este mai mult decât Iona. (Matei 12: 41)
Dacă nu vă pocăiți, toți veți pieri la fel. (Luca 13: 3, 5)

Primul îndemn al ministerului public al lui Isus a fost: "Pocăiți-vă." El a dat această poruncă, fără deosebire, tuturor celor care doreau să-L asculte. A fost un apel la o schimbare lăuntrică, radicală față de Dumnezeu și față de om.

Există două aspecte care ne arată că pocăința este o schimbare lăuntrică a minții și a inimii, și nu doar o simplă părere de rău cauzată de păcat sau o simplă îmbunătățire a comportamentului. În primul rând, sensul cuvântului grecesc a termenului tradus "Pocăiți-vă" (metanoeo) demonstrează acest lucru. Cuvântul este compus din două părți: meta și noeo. Cea de a doua parte (noeo) se referă la minte și la gândurile, percepțiilor, dispozițiile și intențiile acesteia. Prima parte (meta) este un prefix care înseamnă, de cele mai multe ori, mișcare sau schimbare.[1] Deci, sensul de bază al termenului "Pocăiți-vă!" este acela de a experimenta o schimbare a percepțiilor, dispozițiilor și a intențiilor gândirii.

Celălalt aspect care confirmă acest sens al termenului "Pocăiți-vă!" este felul în care Luca 3: 8 descrie relația dintre pocăință și un nou comportament. Spune, "Faceți roade, vrednice de pocăință." Apoi, dă exemple de aceste roade: "Cine are două cămăși să dea celui care nu are; și cine are mâncare să facă la fel" (Luca 3: 11, 12). Acest lucru înseamnă că pocăința are legătură cu ceea ce se întâmplă în interiorul nostru, schimbare care conduce la roadele noului comportament. Pocăința nu înseamnă fapte noi, ci o schimbarea lăuntrică care determină aceste fapte noi. Isus ne îndeamnă să experimentăm această schimbare lăuntrică.

De ce? Răspunsul Său este pentru că suntem păcătoși. „N-am venit să chem la pocăință pe cei drepți, ci pe cei păcătoși” (Luca 5: 32). Ce înțelegea Isus prin păcat? În parabola fiului risipitor, Isus descrie păcatul fiului în felul următor: "El și-a risipit averea trăind în destrăbălare. . .[și] ți-a mâncat averea cu desfrânatele "(Luca 15: 13, 30). Dar când fiul risipitor se pocăiește, spune: "Tată, am păcătuit împotriva cerului și împotriva ta și nu mai sunt vrednic să fiu numit fiul tău ". De aceea, risipindu-vă viața în mod nechibzuit și în desfrânare nu este doar dureros, ci este și o jugnire împotriva cerului - împotriva lui Dumnezeu. Aceasta este esența păcatului. Păcatul este o insultă adusă lui Dumnezeu.

Vedem acest lucru și în felul în care Isus i-a învățat pe ucenicii Săi să se roage. Le-a spus că ar trebui să se roage astfel: "Şi iartă nouă păcatele noastre, pentru că și noi iertăm oricui ne este dator" (Luca 11: 4). Cu alte cuvinte, păcatele iertate de Dumnezeu sunt comparate cu cele pe care oamenii le fac împotriva noastră, iar acestea se numesc datorii. Prin urmare, interpretarea pe care Isus a dat-o păcatului a fost aceea că dezonora pe Dumnezeu și ne făcea datori să restabilim onoarea divină pe care o defăimasem prin comportamentul și atitudinea noastră, astfel minimalizându-L pe Dumnezeu. Această datorie este plătită de Isus însuși. "Fiul Omului (a) venit. . . să-și dea viața ca răscumpărare pentru mulți" (Marcu 10: 45). Dar, pentru ca noi să ne bucurăm de acest dar, El ne spune că trebuie să ne pocăim.

A se pocăi înseamnă a experimenta o schimbare a modului de a gândi, un mod care Îl vede pe Dumnezeu ca fiind adevărat, frumos și demn de toată lauda și supunerea noastră. Această schimbare a mentalității Îl include, în același fel, și pe Isus. Ştim acest lucru, deoarece Isus a spus: "Dacă ar fi Dumnezeu Tatăl vostru, m-ați iubi, căci am venit de la Dumnezeu." A-L vedea pe Dumnezeu cu o mentalitate nouă, înseamnă a-L vedea și pe Isus cu o mentalitate nouă.

Nimeni nu este exclus de la îndemnul la pocăință al lui Isus. El a explicat acest lucru în mod clar, când un grup de oameni a venit la el cu știri despre două calamități. Oameni nevinovați fuseseră uciși în timpul masacrului lui Pilat și în momentul căderii turnului din Siloam (Luca 13: 1-4). Isus a folosit această ocazie pentru a atrage atenția și acestor mesageri: "dacă nu vă pocăiți, toți veți pieri la fel" (Luca 13: 5). Cu alte cuvinte, să nu credeți că aceste evenimente înseamnă că unii oameni sunt păcătoși și au nevoie de pocăință, iar alții nu. Toți au nevoie de pocăință. La fel cum toți au nevoie să se nască din nou, deoarece "ce este născut din carne este carne" (Ioan 3: 6), așa că toți trebuie să se pocăiască pentru că toți sunt păcătoși.

Când Isus a spus: "Nu am venit să chem la pocăință pe cei drepți, ci pe cei păcătoși" (Luca 5: 32), nu a vrut să spună că unele persoane sunt suficient de bune pentru a nu avea nevoie de pocăință. El s-a referit la faptul că unii se încredeau în ei înșiși că sunt drepți (Luca 18: 9); însă, între timp, alții deja se pocăiseră și se îndreptățiseră întru Dumnezeu. De exemplu, tânărul bogat dorea "să se îndreptățească" (Luca 10:29), în timp ce "vameșul. . . se bătea în piept, spunând: "Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!" [și] acesta a coborât acasa îndreptățit [de către Dumnezeu]" (Luca 18: 13-14).

Prin urmare, nici unul nu este exclus. Toți au nevoie de pocăință. Iar nevoia este urgentă. Isus a sups: „Dacă nu vă pocăiți, veți pieri și voi la fel." Ce a vrut să spună cu ”veți pieri”? A vrut să spună că judecata finală a lui Dumnezeu va cădea asupra acelora care nu se pocăiesc. „Bărbații niniviteni se vor ridica la judecată cu generația aceasta și o vor condamna: pentru că ei s-au pocăit la vestirea lui Iona; și, iată, aici este mai mult decât Iona" (Matei 12: 41). Iisus, Fiul lui Dumnezeu, avertizează oamenii cu privire la judecata ce va veni, și ne oferă ajutor dacă ne vom pocăi. În cazul în care nu ne vom pocăi, Isus poate să ne spună doar: "Vai de tine" (Matei 11: 21).

Acesta este motivul pentru care îndemnul la pocăință face parte din mesajul Său principal, și anume că Împărăția lui Dumnezeu este aproape. "S-a împlinit timpul și s-a apropiat Împărăția lui Dumnezeu; pocăiți-vă și credeți în Evanghelie "(Marcu 1: 15). Evanghelia - vestea cea bună - este că domnia lui Dumnezeu a ajuns la noi prin intermediul lui Isus pentru a-i salva pe păcătoși, înainte de a-i judeca la A Doua Sa Venire. Astfel, îndemnul la pocăință se bazează pe milostiva ofertă de a ne ierta, și pe îngăduitorul avertisment că, într-o zi, cei care refuză oferta, vor pieri prin judecata lui Dumnezeu.

După ce a înviat din morți, Isus s-a asigurat că apostolii săi vor îndemna la pocăință întreaga omenire. El a spus: "Așa este scris, și așa trebuia să pătimescă Hristosul și să învieze dintre morți a treia zi, și să se predice în Numele Său pocăința și iertarea de păcate la toate neamurile, începând de la Ierusalim" (Luca 24 : 46-47). Prin urmare, îndemnul lui Isus la pocăință este adresat tuturor neamurilor. Este adresat nouă, oricine am fi și oriunde ne-am afla, revendicându-și dreptul asupra noastră. Îndemnul lui Isus pentru fiecare suflet este: Pocăiește-te. Fă o schimbare în profunzimea interiorului tău. Înlocuiește toate percepțiile, dispozițiile și intențiile ce necinstesc pe Dumnezeu și Îl fac pe Hristos să pară neînsemnat, cu cele care îl cinstesc pe Dumnezeu și Îl preamăresc pe Hristos.

Pentru Hristos și împărăția Sa,

Pastorul John


  1. De exemplu, meta este utilizat ca prefix în cuvântul metabaino (a se transfera sau a se schimba dintr-un loc în altul), metaballo (a-și schimba modul de a gândi), metago (a conduce sau a se muta dintr-un loc în altul), metatithemi (a transporta dintr-un loc în altul sau a pune într-un alt loc, a transfera), metamorphoo (a se schimba într-un mod vizibil pentru ceilalți, a se transfigura), metastrepho (a provoca o schimbare a stării sau a condiției, a altera), metaschematizo (a schimba forma cuiva, a transforma, a schimba) etc.