Nicio Osândire în Hristos Isus, Partea 2

De la Gospel Translations Romanian

Romani 8:1-4

Acum dar nu este nicio osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus, care nu trăiesc după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului. 2 În adevăr, legea Duhului de viaţă în Hristos Isus, m-a izbăvit de Legea păcatului şi a morţii. 3 Căci - lucru cu neputinţă Legii, întrucât firea pământească o făcea fără putere - Dumnezeu a osândit păcatul în firea pământească, trimiţând, din pricina păcatului, pe însuşi Fiul Său într-o fire asemănătoare cu a păcatului, 4 pentru ca porunca Legii să fie împlinită în noi, care trăim nu după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului.

Cu cât m-am gândit mai mult la magnitudinea înţelesului versetului Romani 8:1, cu atât mai mult am fost convins că trebuie să rămân încă o duminică la acest verset, înainte de a trece la versetul 2. Romani 8:1 este marea concluzie care rezultă din cele 7 capitole anterioare: „Acum dar nu este nicio osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus.”

Acum trei săptămâni în primul mesaj din acest verset am accentuat sensul cuvântului „acum.” „ACUM dar nu este nicio osândire.” Am spus că sunt două sensuri implicite în acest cuvânt „acum”: „în sfârşit acum” şi „deja acum.”

„În sfârşit acum” se vede în versetul 3: „Căci – lucru cu neputinţă Legii, întrucât firea pământească o făcea fără putere - Dumnezeu a osândit [!] păcatul în firea pământească, trimiţând, din pricina păcatului, pe însuşi Fiul Său într-o fire asemănătoare cu a păcatului.” Cu alte cuvinte, secol după secol Legea a promis viaţa dar a devenit moarte pentru noi toţi pentru că nu puteam să o împlinim (Romani 7:10). Dar în sfârşit acum, aşa cum spune Galateni 3:13, “Hristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcându-Se blestem pentru noi.” Cu alte cuvinte, a venit în sfârşit, un Mijlocitor, un Miel al lui Dumnezeu, un Înlocuitor, un Răscumpărător, Fiul lui Dumnezeu în lume ca să poarte păcatul nostru şi să devină osândirea noastră – ceea ce Legea şi toate prevederile acesteia cu privire la oi şi capre şi boi şi curăţiri nu ar fi putut face niciodată. Deci “în sfârşit acum” nu este nicio osândire pentru cei ce sunt în acest măreţ Răscumpărător şi purtător al osândei, Isus Hristos.

“Deja acum” l-am văzut în versetele 33-34: “Cine va ridica pâră împotriva aleşilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Acela, care-i socoteşte neprihăniţi! Cine-i va osândi? Hristos a murit!” Aici avem o imagine a judecăţii finale viitoare din sala de judecată a Dumnezeului celui Atotputernic. Şi ce ni se spune este următorul lucru: Nimeni nu poate aduce o condamnare împotriva aleşilor lui Dumnezeu. “Cine va ridica pâră împotriva aleşilor lui Dumnezeu? … Cine-i va osândi?” Niciun avocat al acuzării din cer sau iad nu va avea nimic de zis împotriva noastră. De ce? Pentru că Hristos a murit în locul nostru şi Dumnezeu ne-a îndreptăţit pe această bază. Îndreptăţiţi înseamnă, că “ne-a declarat ca fiind drepţi.” Deci noi cei care suntem în Hristos avem “deja acum” verdictul judecăţii finale: Nu suntem condamnaţi, ci suntem îndreptăţiţi – declaraţi neprihăniţi înaintea lui Dumnezeu. Verdictul judecăţii finale a fost dat în 33 AD. “Deja acum” nu este nicio osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus.”

Cuprins 1 Mânie acuzatoare şi împotrivire omnipotentă, 2 milă atot-puternică şi ajutor omnipotent 3 Două obstacole şi două soluţii pentru a crede că Dumnezeu este întotdeauna pentru noi 4 Lucrurile nu sunt ceea ce par a fi

Mânie acuzatoare şi împotrivire omnipotentă,

milă atot-puternică şi ajutor omnipotent

Ceea ce spune Pavel este că toată mânia acuzatoare a lui Dumnezeu şi toată împotrivirea Sa omnipotentă au fost înlocuite cu mila Sa atot-puternică şi ajutorul Său omnipotent. Cu alte cuvinte, dacă eşti în Hristos Isus toate acţiunile lui Dumnezeu îndreptate înspre tine sunt milă atot-puternică şi ajutor omnipotent. Nu sunt un amestec între mânie şi milă. Nu este ca şi cum în unele zile Dumnezeu ţi se împotriveşte cu mânie – şi acelea sunt zile rele – în timp ce în alte zile este de partea ta cu dragoste – şi acelea sunt zile bune. Cu siguranţă nu astfel stau lucrurile şi nu în felul acesta ar trebui să gândim cu privire la lucrurile acestea. S-ar putea ca lucrurile să pară astfel. Dar tocmai de aceea avem nevoie de adevărul revelaţiei lui Dumnezeu în Cuvântul Său. De cele mai multe ori în lumea aceasta de plăceri şi durere, lucrurile nu sunt ceea ce par a fi. Ca să înţelegem cum stau cu adevărat lucrurile şi ce se întâmplă de fapt trebuie să privim prin lentilele Cuvântului lui Dumnezeu.

Deci spun din nou: ceea ce vrea Dumnezeu ca să înţelegem din Romani 8:1 atunci când spune prin apostolul Pavel, “Acum dar nu este nicio osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus,” este că toată mânia acuzatoare a lui Dumnezeu şi toată împotrivirea Sa omnipotentă care era îndreptată împotriva noastră în timp ce eram în păcatul nostru a fost înlocuită în întregime de mila Sa atot-puternică şi ajutorul Său omnipotent. În Hristos Isus Dumnezeu este întotdeauna pentru tine. Întotdeauna! Înspre aceasta se îndreaptă Pavel în Romani 8. Şi ajunge în acest punct în versetul 31 şi spune, “Deci, ce vom zice noi în faţa tuturor acestor lucruri? Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră?” Mesajul lui este că în Hristos Isus “nicio osândire” înseamnă că Dumnezeu este întotdeauna în mod omnipotent pentru noi şi nu împotriva noastră. Întotdeauna!

Acesta este un adevăr care-ţi taie respiraţia. Dacă l-am putea crede, în mod practic, de dimineaţa până seara şi în profunzimea sufletelor noastre – dacă acest adevăr că Dumnezeu este numai pentru noi şi nu împotriva noastră, şi că El este pentru noi cu o milă atot-puternică şi un ajutor omnipotent toată ziua şi toată noaptea, la trezire şi la culcare, o cât de diferit am trăi şi am dormi! Ce libertate! Ce bucurie! Ce pace! Ce îndrăzneală plină de riscuri! Ce lipsă de temere! Ce fel de viaţă jertfitoare de dragoste şi slujire şi milă! Ce răbdare! Ce pace … am avea.

Două obstacole şi două soluţii pentru a crede că Dumnezeu este întotdeauna pentru noi

Însă pare prea bun ca să fie adevărat. Nu pare să se potrivească cu lumea aceasta căzută a păcatului şi bolii. Aşadar daţi-mi voie să vă ajut să credeţi adevărul acesta, şi o voi face abordând două obstacole care-i stau în cale. Voi încerca să vă arăt cum este tratat fiecare dintre aceste obstacole în Cuvântul lui Dumnezeu. Primul obstacol este păcatul rămas în noi şi sentimentele de vină care decurg de aici. Şi al doilea obstacol sunt experienţele bolii care mai sunt în noi şi sentimentele de îndoială sau teamă care decurg de aici. Păcat şi vină pe de o parte, şi boală şi teamă pe de altă parte. Dacă nu este nicio osândire, dacă Dumnezeu nu este împotriva mea, ci El este doar pentru mine cu o milă atot-puternică şi un ajutor omnipotent, ce fac cu păcatul meu şi cu boala mea?

1. Păcat şi vină: luptaţi cu o vină îndrăzneaţă

Mai întâi, daţi-mi voie să vă arăt un text care ne ajută în problema cu păcatul şi sentimentele de vină. Deschideţi împreună cu mine la Mica 7:5-9. Voi face o legătură între acest text şi situaţia din Coreea de Nord.

Săptămâna aceasta am fost în Jackson, Mississippi, şi am vorbit cu un corean a cărui inimă bate puternic pentru câştigarea celor din Corea de Nord. Creştinismul adevărat este o credinţă ilicită în Corea de Nord. L-am întrebat cum stau lucrurile de fapt. El a spus că este o faţadă subţirică de creştinism public în câteva biserici aprobate oficial. Dar de fapt sunt vreo 80,000 de creştini în biserica subterană. A spus că nu cu mult timp în urmă guvernul comunist a anunţat că lucrul acesta este ilegal şi i-a îndemnat pe oameni să-i denunţe chiar pe cei din propriile familii. A spus că au fost chiar şi câţiva copii şi tineri care şi-au denunţat părinţii – trădându-i la moarte.

Vă amintiţi că Isus a spus că acest lucru se va întâmpla, “Fratele va da la moarte pe fratele său, şi tatăl pe copilul lui; copiii se vor scula împotriva părinţilor lor, şi-i vor omorî.” (Marcu 13:12). Aceste cuvinte vin dintr-o profeţie din Mica 7:6, şi care conţine unele dintre cele mai uimitoare cuvinte despre har şi “nicio osândire” din Vechiul Testament. Iată ce spune Mica 7:5-9:

Nu crede pe un prieten, nu te încrede în ruda cea mai de aproape; păzeşte-ţi uşa gurii de cea care îţi stă în braţe! 6 Căci fiul batjocoreşte pe tatăl, fata se scoală împotriva mamei ei, nora împotriva soacrei sale; vrăjmaşii omului sunt cei din casa lui! – 7 Eu însă voi privi spre Domnul, îmi voi pune nădejdea în Dumnezeul mântuirii mele, Dumnezeul meu mă va asculta. 8 Nu te bucura de mine, vrăjmaşă, căci chiar dacă am căzut, mă voi scula iarăşi, chiar dacă stau în întuneric, totuşi Domnul este Lumina mea! 9 Voi suferi mânia Domnului, căci am păcătuit împotriva Lui, – până ce El îmi va apăra pricina şi-mi va face dreptate; El mă va scoate la lumină, şi voi privi dreptatea Lui.

Am predicat un mesaj din acest text în iulie 1988 şi l-am intitulat “Când am căzut mă voi scula iarăşi.” Şi în această predică i-am chemat pe oameni la o “vină îndrăzneaţă.” Şi aceasta este ceea ce vreau să subliniez din nou astăzi. Remarcaţi cuvintele din versetele 8-9. Aceasta este o descriere a ceea ce facem atunci când nu este “nicio osândire” cu toate că am am păcătuit. Cum gândim şi cum acţionăm?

(8) “Nu te bucura de mine, vrăjmaşă, căci chiar dacă am căzut, mă voi scula iarăşi [deci a existat o “cădere” temporară], chiar dacă stau în întuneric [deci este o vreme de întuneric şi de vinovăţie], totuşi Domnul este Lumina mea [deci Domnul care este furios pe el este fără doar şi poate lumina sa]! 9 Voi suferi mânia Domnului [deci Domnul este nemulţumit, şi mânios pe el – dar nu este mânia unui judecător care condamnă, ci a unui Tată care aduce disciplinare plină de lumină! El îl pedepseşte pe copil şi-l trimite în camera sa pentru o vreme, dar nu stinge lumina nădejdii], căci am păcătuit împotriva Lui [deci este un păcat real], – până ce El îmi va apăra pricina şi-mi va face dreptate [deci acest Dumnezeu mânios este PENTRU EL şi nu împotriva lui. Dumnezeu îl va îndreptăţi şi nu-l va osândi!]; El mă va scoate la lumină, şi voi privi dreptatea Lui.”

Aceasta este o imagine care descrie cum să gândeşti şi să acţionezi atunci când ai păcătuit împotriva Tatălui tău a cărui dispoziţie faţă de tine este milă atot-puternică şi dragoste omnipotentă. El nu se va purta întotdeauna cu blândeţe cu tine. Dar te va iubi întotdeauna. Şi va fi întotdeauna pentru tine şi nu împotriva ta.

Deci tratăm cu seriozitate păcatele noastre. Le urâm. Le vedem ca pe o contradicţie a cine suntem noi în Hristos şi o contradicţie a dragostei Tatălui nostru. Ne mărturisim păcatele (1 Ioan 1:9). Ne uităm la cruce acolo unde toată iertarea şi neprihănirea noastră au fost asigurate pe deplin. Acceptăm nemulţumirea şi disciplinarea Tatălui, şi s-ar putea să locuim în întuneric pentru o vreme. Dar dacă vrăjmaşul nostru se bucură şi ne spune în noaptea necazului nostru, “Vezi, Dumnezeu este împotriva ta. El este mânios. Eşti vinovat şi te afli sub condamnarea Sa,” atunci noi vom spune, cu autoritatea adevărului din Romani 8:1 şi pe baza morţii şi neprihănirii lui Isus Hristos, folosind cuvintele din Mica 7: “Nu te bucura de mine, vrăjmaşă, căci chiar dacă am căzut, mă voi scula iarăşi, chiar dacă stau în întuneric, totuşi Domnul este Lumina mea! Voi suferi mânia Domnului, căci am păcătuit împotriva Lui, – până ce El îmi va apăra pricina şi-mi va face dreptate; El mă va scoate la lumină, şi voi privi dreptatea Lui.”

Aceasta este ceea ce vreau să spun prin vină îndrăzneaţă. Nu cunosc o altă cale de a persevera în viaţa creştină în faţa eşecurilor noastre constante – nicio altă cale de a rămâne căsătorit de dragul lui Hristos, de a creşte copii, sau de a fi necăsătorit şi curat, şi de a menţine nădejdea şi rodirea în slujire – decât această vină îndrăzneaţă: Chiar dacă am căzut, mă voi scula iarăşi … chiar dacă am păcătuit, tocmai Cel împotriva căruia am păcătuit va pleda cazul meu şi va face dreptate pentru mine – şi nu împotriva mea, ci PENTRU mine! O Biserică Bethlehem, iubiţi evanghelia! Iubiţi şi trăiţi această evanghelie!

2. Boală şi teamă: poate fi o judecată salvatoare

Dar ce vom spune despre boală şi teamă? Dacă am văzut cum “nicio osândire” îndură perioade de păcat şi sentimente de vinovăţie, să vedem acum cum îndură şi perioadele de boală şi teamă? Deschideţi împreunuă cu mine la 1 Corinteni 11:28-32. Aceasta este avertizarea lui Pavel de a nu trata Cina Domnului cu uşurătate ci de a vă examina ca să vedeţi dacă vă încredeţi în Hristos atunci când o luaţi.

Fiecare să se cerceteze dar pe sine însuşi, şi aşa să mănânce din pâinea aceasta şi să bea din paharul acesta. 29 Căci cine mănâncă şi bea, îşi mănâncă şi bea osânda lui însuşi, dacă nu deosebeşte trupul Domnului. 30 Din pricina aceasta sunt între voi mulţi neputincioşi şi bolnavi, şi nu puţini dorm. 31 Dacă ne-am judeca singuri, n-am fi judecaţi. 32 Dar când suntem judecaţi, suntem pedepsiţi de Domnul, ca să nu fim osândiţi odată cu lumea.

Acum uitaţi-vă cu atenţie la acest ultim verset (32). Când suntem judecaţi – cu slăbiciune sau boală sau chiar moarte – noi suntem, spune Pavel, disciplinaţi de Domnul ca să nu fim “osândiţi odată cu lumea.”

Daţi-mi voie să clarific ceea ce nu doresc să spun: Nu spun că de fiecare dată când vă îmbolnăviţi sau muriţi, este din cauza vreunui păcat anume pe care l-aţi făcut – ca de exemplu să nu luaţi Cina Domnului în chip vrednic. Ci spun că s-ar putea să fie aşa. Şi iată o veste incredibil de bună: chiar dacă este aşa şi când este aşa, această “judecată” de la Domnul este o judecată plină de dragoste. O judecată ca a unui tată. Într-adevăr o judecată scumpă, mântuitoare.

Şi puteţi vedea aceasta foarte clar în versetul 32: “Dar când suntem judecaţi, suntem pedepsiţi de Domnul, ca să nu fim osândiţi odată cu lumea.” Nu pierdeţi lucrul acesta din vedere: Planul lui Dumnezeu în slăbiciunea voastră, sau în boală sau moarte este “ca să nu fiţi osândiţi.” “Nu este nicio osândire” pentru cei ce sunt în Hristos Isus, CHIAR DACĂ boala lor este un indiciu a nemulţumirii şi disciplinării de tată a lui Dumnezeu.

Aceasta este o altă chemare pentru o vină îndrăzneaţă. S-ar putea să fii acolo în salonul de spital şi să te întrebi: “S-a întors Dumnezeu împotriva mea? A devenit El duşmanul meu?” Este ceea ce a strigat Iov în boala sa: “Pentru ce Îţi ascunzi Faţa, şi mă iei drept vrăjmaş?” (Iov 13:24). Dar Iov greşea (Iacov 5:11). Dumnezeu nu devenise duşmanul lui. Şi nu va deveni nici duşmanul tău. Nici chiar dacă îţi dă slăbiciune şi boală şi moarte.

Lucrurile nu sunt ceea ce par a fi

Trebuie să învăţăm adevărul acasta. Lucurile nu sunt ceea ce par a fi. Avem nevoie de Cuvântul lui Dumnezeu ca să ştim ce se întâmplă în realitate atunci când păcătuim şi ne simţim vinovaţi din cauza păcatului şi experimentăm o vreme de indignare a lui Dumnezeu. Trebuie să ştim ce se întâmplă atunci când suntem bolnavi şi pe patul de moarte. Şi ceea ce ştim este că: “Acum dar nu este nicio osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus.” Atunci când am căzut ne vom ridica. Tatăl nostru nemulţumit ne iubeşte cu o milă atot-puternică şi ne dă un ajutor omnipotent, şi ne va scoate la lumină. Şi dacă suntem bolnavi şi pe moarte ştim că dacă acestea sunt tocmai judecata lui Dumnezeu, ele ne sunt date ca să ne scutească de osânda împreună cu lumea pentru că El ne iubeşte cu o dragoste omnipotentă, care învinge moartea. Nu este nicio osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus. Credeţi adevărul acesta. Luaţi-L pe Hristos ca şi Comoara voastră şi trăiţi în El. Bucuraţi-vă în acest adevăr şi în acest Mântuitor! Trăiţi această libertate!