Speranță pentru creștinul nefericit
De la Gospel Translations Romanian
De Phillip Holmes Despre Hedonismul creştin
Traducere de Marius Olar
Ne poţi ajuta prin Află mai multe (English).
Din afară, Chloe pare să aibă o viață bună. Este nemăritată, are o carieră și e destul de activă în biserica ei. Însă este singură, dezamăgită de cariera ei și se simte detașată de biserica din care face parte. Viața pe care o admiră prietenii ei ascunde de fapt nemulțumirea și creștinismul ei lipsit de bucurie.
Chloe a crezut că viața ei va arăta diferit. S-ar fi așteptat ca acum viața ei să fie înfloritoare, însă, din contră, se simțea extrem de nefericită. Credea că va fi măritată, păstrând încă legătura cu colegii ei din facultate, cu copii de crescut și implicată în consilierea femeilor creștine mai tinere decât ea. Însă realitatea prezentă i-a dezamăgit așteptările. Nemulțumirea a condus-o pe drumul întunecat al păcatului, încercând să caute alinare, însă găsind doar moarte.
Singura speranță a lui Chloe de a-și tămădui nefericirea și nemulțumirea este de a învăța arta fericirii și de a accepta o perspectivă biblică asupra lui Dumnezeu. Aceste două lucruri sunt esențiale pentru bucuria ei.
Eu sunt de vină, nu tu
Chloe este asemenea multor creștini care se zbat să facă față greutăților din viața lor. Starea sa sufletească nu o regăsim doar la cei singuri, ci și la cei căsătoriți. În fiecare dimineață, creștini din toată țara se trezesc nemulțumiți cu viața lor — singurătate, căsătorie, carieră, biserică sau comunitate — și și-ar dori să o schimbe cu o alta.
Nemulțumirea noastră duce la gânduri pline de dorințe, însă care nu pot deveni realitate (iar uneori se transformă în gânduri de sinucidere). Încercăm să înlocuim și să eliminăm orice lucru pe care îl percepem a avea legătură cu nemulțumirea noastră:
- “Urăsc să fiu singur(ă), așa că ar trebui să mă căsătoresc.”
- “Soțul meu/Soția mea nu mă satisface, așa că ar trebui să-mi găsesc pe altcineva.”
- “Nu sunt mulțumit(ă) cu locul meu de muncă, așa că ar trebui să demisionez.”
- “Biserica mea nu mă entuziasmează, așa că ar trebui să plec.”
- “Viața este plină de suferință, așa că ar trebui să-i pun capăt.”
- “Dumnezeu nu mă face fericit(ă), așa că ar trebui să-L resping.”
Totuși, problema nu are de-a face cu singurătatea, căsătoria, locul de muncă, biserica sau Dumnezeu. Răspunsul la problema noastră nu are întotdeauna legătură cu schimbarea situației noastre. Jeremiah Burroughs, puritanul, a scris:
- O zicală cunoscută spune că, mulți oameni nu sunt mulțumiți nici atunci când sunt sătui, nici atunci când postesc. . . . Există unii oameni care au o fire atât de irascibilă și urâcioasă, încât indiferent de situația în care se află, sunt insuportabili. Există unii oameni a căror inimă este atât de urâcioasă, încât indiferent de împrejurările în care se găsesc, rămân la fel de urâcioși. (Fericire, Prosperitate și Slava lui Dumnezeu, 1)
Bolnav sau sănătos, singur sau căsătorit, bogat sau sărac, roditor sau sterp, flămând sau ghiftuit — indiferent de situație — putem găsi o cale de a fi nefericiți, indiferent de dificultățile din viața noastră. Inima omului este imposibil de satisfăcut cu circumstanțe sau bunuri vremelnice. Întotdeauna ne dorim mai mult. Întotdeauna credem că viața ar putea fi mai bună. Pe bună dreptate, Charles Haddon Spurgeon a afirmat următoarele: “Rețineți că fericirea omului este în mintea lui, iar aceasta nu are legătură cu mărimea averii. Alexandru cel Mare, deși avea toată lumea la picioare, tânjea în continuare la alte cuceriri.” Totuși, există o cale mai bună — o cale ce duce la adevărata și dulcea fericire.
Dulcea fericire
Nefericirea creștinului și perspectiva noastră asupra lui Dumnezeu sunt direct corelate. Nefericirea strigă: “Meriți mai mult!”, iar apoi șoptește: “Dumnezeu nu îți oferă ceea ce meriți.” Strigătele dintâi sunt în mod vădit false, însă șoaptele din urmă sunt profund adevărate. Satan este cel mai priceput când vine vorba de amestecarea minciunilor cu adevărul.
Este o minciună că meriți mai mult. Afirmația presupune, de asemenea, faptul că tu știi ce este cel mai bine și că darurile lui Dumnezeu nu sunt suficient de bune pentru tine. Minciuna te face să crezi că ești mai înțelept decât Dumnezeu și interpretează direcția pe care El o dă vieții tale ca pe un atac, iar nu ca o binecuvântare și un dar.
Este adevărat că Dumnezeu nu îți dă ceea ce meriți. Noi merităm mânia lui Dumnezeu, însă în fiecare zi primim o nouă îndurare. Cum pot fi boala, suferința și alte tragedii considerate îndurare? Înțelegând faptul că fiecare dimineață în care nu ne trezim în iad este un exemplu de îndurare a lui Dumnezeu față de noi. Chiar și atunci când ne este cel mai rău, Dumnezeu ne arată mai multă îndurare decât merităm. Nu există nenorocire sau tragedie în viața noastră care să fie mai gravă decât mânia sfântă a lui Dumnezeu. La fel, nu există plăcere lumească care să se poată compara cu slava ce urmează a fi descoperită. Iată cum s-a raportat la suferință apostolul Pavel: “Eu socotesc că suferințele din vremea de acum nu sunt vrednice să fie puse alături cu slava viitoare, care are să fie descoperită față de noi.”
Cunoscând acestea, chiar și în cea mai rea zi a noastră, El merită mulțumiri și laude pentru tot ceea ce a făcut pentru noi. Sau, cum obișnuiam să spunem în biserică atunci când eram copii: “Dacă Dumnezeu n-ar mai face nimic altceva pentru noi, El deja a făcut destul.” Această perspectivă asupra bunătății lui Dumnezeu reflectă o inimă smerită înaintea unui Dumnezeu sfânt și bun. Această perspectivă ne ajută să îndurăm suferința, știind faptul că cele mai bune lucruri urmează să aibă loc în viitor.
Însă putem merge chiar mai departe de atât. În lupta noastră de zi cu zi cu nemulțumirile, trebuie să interpretăm tot ceea ce ni se întâmplă drept motive pentru a ne bucura. Din nou, Burroughs scrie:
- Aveți gânduri bune despre Dumnezeu și interpretați pozitiv planurile Lui pentru viața voastră. Este foarte greu să trăiești în tihnă și vesel în mijlocul unor prieteni, atunci când unul dintre ei interpretează cu severitate vorbele și acțiunile altuia. Singura modalitate de a păstra tihna și dulcea fericire în mijlocul comunităților creștine este de a interpreta cât mai corect cu putință lucrurile. Asemenea, cea mai importantă modalitate de a păstra tihna și fericirea în inimile noastre este de a interpreta pozitiv planurile lui Dumnezeu pentru viața noastră. (Fericire, Prosperitate și Slava lui Dumnezeu, 7)
Imaginați-vă cum ar fi dacă noi am crede cu adevărat Biblia atunci când ea ne spune despre cum ne vede Dumnezeu. Ar schimba modul în care interpretăm toate acțiunile Sale și am începe să le vedem ca binecuvântări. Știu că, în mijlocul luptelor mele cu nemulțumirile și păcatele care mă copleșesc, este greu să interpretez ceea ce se întâmplă în viața mea altfel decât ca pe o condamnare și pedeapsă.
Îndurările lui Dumnezeu, bucuria noastră
Asemenea lui Chloe, dacă nu sunt ținute sub control, nemulțumirile legate de viața noastră ne vor conduce în mod inevitabil la nefericire, păcat, vinovăție și depresie. Nefericirea duce în cele din urmă la păcat, păcatul la vinovăție, vinovăția la depresie, iar depresia înapoi la nefericire. Acest ciclu distruge, încetul cu încetul, tot ceea ce întâlnim sau atingem, lâsându-ne lipsiți de bucurie și goi. Pentru a putea scăpa din acest ciclu al morții, căutarea bucuriei devine absolut necesară. Iacov 1:2–4 completează cuvintele lui Burroughs:
- Frații mei, să priviți ca o mare bucurie când treceți prin felurite încercări, ca unii care știți că încercarea credinței voastre lucrează răbdare. Dar răbdarea trebuie să-și facă desăvârșit lucrarea, pentru ca să fiți desăvârșiți, întregi și să nu duceți lipsă de nimic.
Dacă interpretăm bucuroși tot ceea ce ni se întâmplă — boală, moarte, pierdere, sărăcie — ca fiind binecuvântări iar nu pedepse, acest lucru va transforma modul în care trăim ca și creștini. Trebuie să ne îndreptăm privirea către Cuvântul infailibil al lui Dumnezeu pentru a găsi alinarea că El ne iubește cu adevărat și ne face doar bine. Scriptura spune:
- Dumnezeu este Cel care ajută, de aceea nu trebuie să ne temem de nimic. (Isaia 41:13)
- Dragostea lui Dumnezeu este arătată și demonstrată prin faptul că a trimis pe Fiul Său să moară pentru păcatele noastre. (1 Ioan 4:10)
- Nimic nu ne poate despărţi de dragostea lui Dumnezeu — absolut nimic. (Romani 8:35–39)
- Dumnezeu ne iubește cu o dragoste veșnică. (Ieremia 31:3)
- Iisus ne iubește cu aceeași dragoste cu care Tatăl îl iubește pe El. (Ioan 15:9)
Iisus, singurul Fiu al lui Dumnezeu, a fost un om al durerii (Isaia 53:3). A fost disprețuit și respins de oameni, a suferit și a murit pentru fărădelegi de care nu se făcea vinovat, și a atras asupra Lui mânia lui Dumnezeu pentru păcate pe care nu le-a făcut. Dumnezeu a rânduit să se întâmple astfel. De ce? Pentru că Dumnezeu ne iubește (Ioan 3:16). Și deoarece ne iubește, ar trebui să ne așteptăm să suferim în această viață, precum și Hristos a suferit, pentru că “necazul aduce răbdare, răbdarea aduce biruință în încercare, iar biruința aceasta aduce nădejdea. Însă nădejdea aceasta nu înșeală, pentru că dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dat.” (Romani 5:3–5).
Însă mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, “Căci, după cum avem parte din belșug de suferințele lui Hristos, tot așa, prin Hristos avem parte din belșug și de mângâiere.” (2 Corinteni 1:5). Abilitatea noastră de a interpreta pozitiv acțiunile lui Dumnezeu în viețile noastre are o legătură directă cu fericirea și bucuria noastră. Dacă nu reușim să vedem providența Sa ca fiind bună, nu vom fi niciodată fericiți, iar fără fericire, nu vom cunoaște niciodată pe deplin bucuria pe care o are pregătită pentru noi.