Sfârşitul nemulţumirii

De la Gospel Translations Romanian

Ai fost creat pentru o altă lume. Acesta este motivul pentru care mirajul mulţumirii față de lucrurile pământeşti se risipește întotdeauna de îndată ce te apropii de ele.

Această experienţă repetitivă îi face pe oameni să fie cinici. Mulţumirea este un basm, se gândesc ei, care nu se găseşte în lumea reală. Parţial au dreptate şi în acelaşi timp greşesc. Mulțumirea există şi sursa ei reprezintă sursa tuturor basmelor frumoase. Însă nu o vei găsi în plăcerile ce le oferă această lume. Aceste plăceri nu au menirea să aducă împlinire ci doar să îndrepte înspre împlinire, satisfacţie.

Dacă accepţi acest adevăr îţi vei da seama că acesta este sfârşitul nemulţumirii tale. Nemulţumirea ta are un sfârşit şi dacă urmăreşti acest sfârşit în mod corect, într-o zi nemulţumirea ta se va sfârşi.

Istorisirea basmului mulţumirii

A fost odată ca niciodată, pe când lumea era tânără - nu doar tânără ci tânără şi inocentă – un rege şi o regină, care trăiau mulţumiţi în grădina lui Dumnezeu. Aceştia aveau toate din belșug, aşadar nu aveau nevoie de multe, cel puţin nu după standardele noastre. Deoarece aceştia aveau infinit mai mult, ei umblau cu Creatorul lor. El le insufla fiecare moment şi fiecare mişcare cu însemnătate. Ei îl iubeau şi se încredeau în El aşa cum copiii perfecţi iubesc şi se încred într-un tată perfect. Aceştia nu trăiau doar cu fructe ci cu fiecare cuvânt rostit din gura Lui Dumnezeu.

Apoi a venit o zi fatidică când regele şi regina celor vii au ales să mănânce din singurul fruct interzis de către cuvântul lui Dumnezeu. Ei au crezut că este mai multă viaţă în fruct decât în Cuvântul vieţii. Însă în fruct era moarte, moarte care era mai mult decât mortalitate. Mulţumirea pe care ei o căutau în fruct a murit îndată ce au mâncat din el. Într-un singur moment şi-au pierdut inocenţa și au îmbătrânit - au înaintat în vârstă cu mai multe cunoştinţe rele decât cele bune - iar lumea tânără a îmbătrânit alături de ei.

Astfel s-au sfârşit zilele extraordinare de mulţumire cu însemnătate când tot ceea ce aveau nevoie era Dumnezeu, ceea ce El le asigurase şi le promisese. Apoi au început zilele de nemulţumire în van, umblând încotro îi ducea vântul. Basmul s-a transformat într-un coşmar.

Însă, chiar dacă copiii căzuţi au încetat să mai continue în perfecţiunea cucernică, Creatorul - Tatăl a rămas perfect şi în perfecţiune, dragostea statornică a pus în mişcare eucatastrofa răscumpărării care va anula catastrofa pe care regele şi regina au adus-o asupra lor şi asupra urmaşilor lor. Pentru oricare dintre ei care îşi va pune încrederea în el pe deplin, Dumnezeu însuşi va purta pedeapsa care a poruncit-o şi va restaura o neprihănire desăvârşită, nemurire şi toată mulţumirea pe care ar putea-o cuprinde ei vreodată.

Iar în starea lor de rebeliune şi decădere a arătat o milă şi mai mare, deoarece afecţiunii cronice şi de nestins a nemulţumirii lor a lăsat un indiciu: un memento constant despre faptul că mulţumirea există şi există un indicator înspre unde se găseşte aceasta.

Nemulţumirea ta are un sfârşit

Acesta este finalul - ţinta - nemulţumirii: este un memento zilnic frustrant, cronic dar şi plin de milă prin faptul că fructele din copacii lumii nu îl vor putea înlocui pe Dumnezeu. Nu pot; pentru că nu aceasta le-a fost menirea. C.S Lewis a redat aceasta în mod frumos:

„Dacă descopăr în mine o dorinţă pe care nu o poate satisface nicio experienţă din lumea aceasta, cea mai probabilă explicaţie este că eu am fost creat pentru o altă lume. Dacă niciuna dintre plăcerile mele pămanteşti nu o poate satisface, aceasta nu dovedeşte că universul este o fraudă. Probabil că plăcerile pămanteşti nu au fost menite să o satisfacă, ci doar să o stârnească, să sugereze lucrul realˮ. (Creștinismul redus la esenţe, 136-137)

Haideţi să recitim ultima propoziţie:

Probabil că plăcerile pămanteşti nu au fost menite să o satisfacă, ci doar să o stârnească, să sugereze realitatea.

Această introspecție profundă, nu doar că ne ajută să înțelegem rolul plăcerilor pământești, ci ne ajută să înțelegem că singurul mod în care ne putem bucura într-adevăr de plăcerile pământești este: ca și indicatori spre Dumnezeu. În epistola către Timotei, Pavel încearcă să surprindă această idee „Îndeamnă pe bogaţii veacului acestuia să nu se îngâmfe şi să nu-şi pună nădejdea în nişte bogăţii nestatornice, ci în Dumnezeu, care ne dă toate lucrurile din belşug, ca să ne bucurăm de ele.”(1 Timotei 6:17)

Lucrurile de care te poţi bucura vin din mâna Lui Dumnezeu. Însă în acelaşi mod în care Adam şi Eva, care şi-au pus speranţa în fructul oprit care să îi mulţumească cu asemănarea cu Dumnezeu, dacă şi noi ne punem speranţa în bani să ne facă mulţumiţi că ne putem cumpăra lucruri cu ei, vom avea parte de acelaşi rezultat. Banii se vor termina. Însă chiar dacă nu s-ar termina, ceea ce ne oferă plăcere deplină în viaţa această scurtă a lucrurilor pământeşti bune este cunoştinţa că Dumnezeu, Fântâna noastră eternă care nu neglijează niciodată, se îngrijește mereu de acest aspect.

Bunurile pământeşti nu pot să îţi satisfacă dorinţa cronică pentru mulţumire. Acestea sunt create să îţi stârnească dorinţa în aşa fel ca tu să îţi aminteşti că ai fost creat pentru o altă lume.

Sfârşitul nemulţumirii

Luând în considerare că tu ţi-ai pus încrederea în Isus Hristos pentru iertarea păcatelor şi promisiunile lui, împreună cu viaţa veşnică, va veni o zi în care nemulţumirea nesfârşită pe care o experimentezi acum va fi eradicată şi nu va mai fi o căutare a mulţumirii în altceva decât în Dumnezeu. Te vei bucura deplin de toate lucrurile datorită lui Dumnezeu şi de dragul Lui.

În Biblie găsim scris că putem experimenta mulţumirea pe pământ, însă nu mulţumirea deplină pe care o vom experimenta în rai. John Piper descrie această mulţumire astfel: „mulţumire nesatisfăcută” deoarece îl vede pe Hristos ca şi cel mai mare câştig (Filipeni 3:8) şi se încrede şi se odihneşte pe deplin în promisiunile Lui Dumnezeu, în mijlocul unei lumi frânte, cu nevoi constante. Însă cea mai mare mulţumire din lume este să guşti din plăcerile raiului şi aceasta să te elibereze să trăieşti în simplitate. (1Timotei 6:8; Evrei 13:5) şi să înduri suferinţa (Filipeni 4:11-13, 2 Corinteni 12:10) pe pământ pentru că pentru noi a trăi este Hristos şi a muri este un câştig ( Filipeni 1:21).

Am fost creaţi pentru o altă lume. Şi sfârşitul nemulţumirii actuale este să ne îndrepte privirile înspre sfârşitul veşnic al nemulţumirii noastre.