De ce muncim zi și noapte

De la Gospel Translations Romanian

Revizia pentru 15 iulie 2015 18:55; Pcain (Discuţie | contribuţii)
(dif) ←Versiunea anterioară | afişează versiunea curentă (dif) | Versiunea următoare → (dif)
Salt la:navigare, căutare

Resurse relevante
Mai mult De David Mathis
Index de autori
Mai mult Despre Muncă şi vocaţie
Index de subiecte
Despre această traducere
English: Why We Labor Day and Night

© Desiring God

Share this
Misiunea noastră
Aceasta traducere a fost publicată de către Gospel Translations, o formă de pastoraţie accesibilă online, care există pentru a face ca evanghelia centrată pe cărţi şi articole să fie disponibilă gratuit pentru toate naţiunile şi în toate limbile.

Află mai multe (English).
Cum poţi să ne ajuţi
Dacă ştii bine limba engleză, te poţi oferi ca voluntar pentru a traduce.

Află mai multe (English).

De David Mathis Despre Muncă şi vocaţie

Traducere de Dorina Doce


Este înțelept ca în mod periodic să ne oprim și să ne reîmprospătăm motivațiile, de ce facem ceea ce facem. Pentru cei dintre noi care avem zi liberă de Ziua Muncii (oricât de ironică ar fi denumirea acesteia) găsim mai jos o triadă de încurajări de la Apostolul Pavel care ne reamintește nouă, creștinilor de ce muncim.

1) Muncim ca să nu fim o povară pentru cei din jur. (2 Tesaloniceni 3:8)

Dacă nu îți faci partea să îți hrănești propria gură și vrei în continuare să o hrănești, atunci înseamnă că te bizui pe altcineva să se îngrijească de hrană pentru tine. În aceeași măsură pentru îmbrăcăminte, adăpost și Internet. Una dintre motivațiile creștinilor pentru a munci este tocmai pentru a se putea îngriji de ei înșine (și familiile lor 1Timotei 5:8), fără a fi o povară pentru cei din jur.

Pavel relatează din perioada petrecută cu Tesalonicenii, împreună cu slujitorii faptul că nu „am mâncat de pomană pâinea nimănui; ci, lucrând şi ostenindu-ne, am muncit zi şi noapte, ca să nu fim povară nimănui dintre voi (2 Tesaloniceni 3:8).” Zi și noapte au muncit la confecționarea corturilor în timp ce îl vesteau pe Hristos răstignit fără să împovăreze pe nimeni.

Este tragic când creștinii profită unii de ceilalți. Nu se cuvine ca lumea să își facă această impresie despre creștini din cauza unora care au devenit pasivi în proclamarea Lui Hristos și a învățăturii Lui. Da, există momente când boala sau dizabilitatea sau alte circumstanțe atenuante ne rețin de la muncă, însă în general urmașii Tâmplarului care sunt apți se silesc la locul de muncă ca să își acopere nevoile și să nu devină o povară pentru ceilalți.

2) Muncim ca să putem împărtăși cu ceilalți. (Efeseni 4:28)

Al doilea text pătrunde mai adânc față de primul. Nu doar că noi ca și creștini nu vrem să fim povara nimănui însă dorim să depășim așteptările. Să nu suplinim doar nevoile noastre dar să câștigăm îndeajuns să putem împărtăși cu ceilalți.

Pavel le scrie Efesenilor 4:28 „Cine fura, să nu mai fure; ci mai de grabă să lucreze cu mînile lui la ceva bun, ca să aibă ce să dea celui lipsit.” Acesta este harul transformator la locul de muncă, nu doar împlinirea a ceea ce este drept, ci depunerea unui efort în plus pentru a te pune în poziția de a arată milă celor din jur.

Viziunea creștină asupra muncii este îndreptată în mod profund înspre ceilalți. Nu doar că nu dorim să îi împovărăm pe cei din jur, dimpotrivă dorim să le luăm poverile. Perspectiva creștină nu se referă la ridicarea poverii mele ci la a fi capabil să te ajut pe tine cu povara ta - în mod special când putem să dăruim din inimă celorlalți, fără să fim constrânși de o terță parte care ia din ce este al celor ce muncesc și dă celor ce nu muncesc.

3) În Isus, osteneala noastră nu este zadarnică. (1 Corinteni 15:58)

Cel de-al treilea text și cel din urmă se aplică în mod specific „slujirii” creștine - ajutorarea celorlalți, în Cuvânt și faptă, în mod explicit în Numele Lui Isus. Iată încurajarea bună, îndesată și clătinată care o găsim în 1 Corinteni 15:58 „De aceea, preaiubiţii mei fraţi, fiţi tari, neclintiţi, sporiţi totdeauna în lucrul Domnului, căci ştiţi că osteneala voastră în Domnul nu este zadarnică.”

Este un lucru profund să știm că osteneală nostră nu este zadarnică, să fim încredințați că eforturile și energia noastră nu sunt irosite, să fim convinși că munca noastră contează. Cum putem fi convinși? „În Domnul” - în Isus, concentrați asupra Lui, împuterniciți de El, zeloși pentru a-i da slava Lui.

Fie ca Dumnezeu să ne ajute să luăm decizia de a ne odihni cum se cuvine astăzi și mai apoi să ne dea harul să o luăm de la capăt mâine - pentru bucuria noastră, pentru binele celor din jur și pentru slava Celui ce s-a ostenit pentru mântuirea noastră veșnică.