Hristos înţelege singuratatea

De la Gospel Translations Romanian

“Dispreţuit era şi cel din urmă dintre oameni; om al durerilor şi cunoscător al suferinţei, unul înaintea căruia să-ţi acoperi faţa; dispreţuit şi nebăgat în seamă.” (Isaiah 53:3)

Uneori ne simţim singuri pe lume. Iisus înţelege acest sentiment. Într-un sens profund uman, El era singur.

Imaginaţi-vă cum a fost pentru Iisus să trăiască în lumea asta. Era fără de păcat (Evrei 4, 15). Asta ar părea o problemă uşor de rezolvat, dar nu prea cred că este aşa. Cred că a fost ceva extrem de tulburător. Sf. Ap. Petru a descris experienţa păcătosului Lot din Sodoma, care era tulburat zilnic şi îşi “chinuia sufletul său cel drept, din pricina faptelor lor nelegiuite” (II Petru 2, 8). Cât de greu o fi fost pentru nepăcătosul Iisus să trăiască într-o lume a păcatului?

Imaginaţi-vă copilăria lui. Imagine what his childhood was like. Probabil era ciudat să iasă în evidenţă aşa, neputându-se integra în niciun grup, nici măcar în propria familie.

Nici chiar părinţii lui nu l-au înţeles pe deplin. Şi nici nu putut să îl protejeze în faţa remarcilor răutăcioase privind ciudata lui neîntinare.

Mă întreb câte din acestea nu au venit din partea fraţilor lui? Fraţii şi surorile lui (Matei 13, 55-56) au crescut pe lângă el conştienţi de motivaţiile şi comportamentele lor păcătoase şi egoiste, în timp ce observau că Iisus nu se expunea astfel. Ce resentimente vor fi avut? Toate acestea nu trebuie să fi fost prea frumoase, având în vedere că proprii lui fraţi nu credeau în El (Ioan 7, 5), posibil până după înviere (Fapte 1, 14).

Iisus era o persoană fără de păcat, trăind alături de părinţi, fraţi, rude şi vecini păcătoşi. Nimeni dintre cei care trăiau pe pământ nu se putea compara cu El. Nicio fiinţă umană nu putea să se aşeze lângă El, să îi pună o mână în jurul umerilor în timp ce plângea şi să îi spun: “Ştiu exact prin ce treci.” Durerea şi suferinţa (Isaia 53, 3) Lui au început mult înainte de Grădina Ghetsimani.

Dar singurătatea lui Iisus a atins punctual culminant în momentul în care a devenit păcat pentru noi (II Corinteni 5, 21) pe cruce, iar Tatăl Lui L-a “dat uitării” (Matei 27, 46). La început a fost înstrăinat din cauza lipsei de păcat, iar apoi din cauza păcatului. Iisus a cunoscut singurătatea şi respingerea supremă.

Şi aceasta Îl face perfect pentru a-ţi înţelege ţie singurătatea. Este Preotul Înalt Care poate să înţeleagă această slăbiciune (Evrei 4, 15).

Dar Iisus nu numai că înţelege singurătatea ta; El o şi distruge. Pentru că El a murit în numele tău, tu nu mai eşti un străin, un necunoscut, ci eşti un prieten al sfinţilor şi membru al Familiei lui Dumnezeu (Efeseni 2, 19). Pentru că Iisus a fost îndepărtat de Dumnezeu şi de oameni, tu te vei bucura de părtăşia Familiei lui Dumnezeu şi a tuturor sfinţilor lui pentru totdeauna.

Fiule al lui Dumnezeu, singurătatea ta trece. Se apropie ziua când vei cunoaşte aşa cum ai fost cunoscut şi tu (I Corinteni 13, 12). Iar sigurătatea aceasta care se evaporă este şi ea cunoscută de Iisus.

Aşa că, “să ne apropiem, deci, cu încredere de tronul harului, ca să luăm milă şi să aflăm har, spre ajutor, la timp potrivit”, fiecare cu nevoile singurătăţii lui (Evrei 4, 16).