Femeia care se teme de Domnul va fi lăudată

De la Gospel Translations Romanian

Ziua Mamei

Proverbe 31:30

Am cunoscut o fată
Într-o primăvară verde
Doi ani am cumpănit
Valoarea acelei perle.

C-o faţă dulce şi inimă de aur
Plină de iubire şi de har
Şi-aşa lăsat-am burlăcia
Acum cinzeci de ani l’altar

Nu m-am uitat o dată înapoi
Să văd ce am ratat
Şi dacă Domnul m-a binecuvântat
A fost în ziua când m-am însurat.

Fericiţi fost-au primii patru ani
Copilul întârzia
Iar noi cultivat-am bucuria
Şi câmpul rodit-a credinţa.

Apoi, ca în Geneză, la început
„Să se facă lumină” a venit
Un alt suflet s-a născut,
Al nostru fiu preaiubit.

Dar ochii mi-au văzut mai mult,
Căci Domnul a creat:
Fata de care mă îndrăgostisem,
În mamă a transformat.

Un fel de revelaţie e-aici,
Bătrânii spun etern:
Cristos însuşi este văzut
În felul ei matern!

Opt ani şi încă doi fii fericiţi
Cu totul de nepreţuit,
Sunt ca un sul desfăşurat
Pe care Domnul a scris:

" Dezmierdările sunt înşelătoare
şi frumuseţea este deşartă,
dar femeia care se teme de Domnul
va fi lăudată."

Un acrostih al laudei

Textul pentru mesajul meu din această dimineaţă este luat din Proverbe 31:30, "Dezmierdările sunt înşelătoare şi frumuseţea este deşartă, dar femeia care se teme de Domnul va fi lăudată.” Mai întâi haideţi să observăm contextul său neobişnuit. Ştiţi cu toţii ce este un acrostih, nu? (ACROSTÍH, acrostihuri, s. n. Poezie sau strofă în care literele inițiale ale versurilor, citite vertical, alcătuiesc un cuvânt (nume propriu, dedicație etc.) sau o propoziție. – Din ngr. akróstichon, fr. acrostiche. –n.tr.)

M

Reprezintă milionul de lucruri pe care mi le-a oferit,

A

Vine de la faptul că de aur are inima,

M

Dă mărturie despre dragostea maternă,

A

Este altruismul cu care se dăruieşte.

Acesta este un acrostih. De ce sunt scrise acrostihurile? Pentru că în noi există ceva care adoră să aducă laudă atunci când iubim ceva. Ne place să rânduim pe verticală atributele vrednice de laudă ale celor pe care îi iubim. Ei bine, asta este ceea ce se întâmplă în Proverbe 31. Versetele 10–31 sunt un acrostih. Fiecare verset începe cu o altă literă din alfabetul evreiesc.

Aleph este pentru femeia plină de virtute,

Beth se referă la încrederea pe care i-o arată soţul ei,

Gimmel este munca pe care o depune ca să te ajute,

Daleth reprezintă felul în care îşi caută articolele de menaj.

Şi tot aşa cu toate cele 22 de litere ale alfabetului evreiesc. Acest lucru ne este de ajutor pentru că ne induce ideea că autorul nu îşi consolidează un discurs, aşa cum apostolul Paul o face în Scrisoarea către Romani. Ci înşiruie perle. Şi-a dat lui însuşi misiunea, aşa cum afirmă în versetul 30, de a lăuda femeia care se teme de Domnul. Pentru a face acest lucru el încearcă să se gândească la 22 de lucruri vrednice de laudă pe care să le proclame despre ea.

Prin urmare, consider că o predică ce se fundamentează pe acest pasaj al Scripturii ar trebui să atingă trei lucruri. Ar trebui să îşi propună să le inspire pe femei să se teamă de Domnul, şi să fie ca această femeie prin felul în care îşi îndeplinesc rolul (iar acest lucru este posibil pentru toate femeile, căsătorite sau nu.) În al doilea rând, ar trebui să-i inspire pe ceilalţi, mai ales pe soţi şi pe copii să le laude pe femeile care se tem de Domnul. În al treilea rând ar trebui să conţină laude aduse femeilor evlavioase. De aceea am început cu oda mea dedicată lui Noël, femeia pe care o cunosc cel mai bine şi femeia care se teme de Domnul. Acum, pentru a încerca să ating şi celelalte două scopuri vreau să încerc să răspund la cele trei întrebări despre text: 1) Ce înseamnă să „te temi de Domnul”? 2) De ce este atât de important să lăudăm o femeie care se teme de Domnul? 3) Cum îţi dai seama dacă o femeie se teme de Domnul? Cum arată faptele acest lucru?

Ce înseamnă să te temi de Domnul?

„Dezmierdările sunt înşelătoare şi frumuseţea este deşartă, dar femeia care se teme de Domnul va fi lăudată.” Ce înseamnă să „te temi de Domnul” în viaţa de zi cu zi? Haideţi să ne întoarcem la stadiul incipient al fondării statului Israel ca naţiune. În Exod 20, după ce au fost date cele zece porunci, în versetul 18 se afirmă:

Tot poporul auzea tunetele şi sunetul trâmbiţei şi vedea şi vedea flăcările muntelui, care fumega. La priveliştea aceasta poporul tremura (de frică) şi stătea în depărtare. Ei i-au zis lui Moise: „Vorbeşte-ne tu însuţi şi te vom asculta: dar să nu ne mai vorbească Dumnezeu, ca să nu murim.” Moise a zis poporului: „Nu vă spăimântaţi; căci Dumnezeu a venit tocmai ca să vă pună la încercare, şi ca să aveţi frica Lui înaintea ochilor voştri, pentru ca să nu păcătuiţi.”

O, câtă nevoie avem să medităm la asemenea texte care ne lasă cu gura căscată. „Nu vă spăimântaţi; căci Dumnezeu a venit tocmai ca să pună la încercare.” Veţi trece încercarea doar dacă nu vă temeţi. Însă Domnul doreşte ca frica de El să fie pururi înaintea ochilor voştri. Veţi trece încercarea având frică de Domnul. Textul oferă distincţiile necesare pentru a ne descurca în această situaţie. Frica de care le spunea Moise să se descotorosească era frica de a se apropia prea mult de Dumnezeu şi de a-i auzi vocea. Frica pe care vroia Moise ca ei s-o aibă în faţa ochilor se datora faptului că Dumnezeu este înfricoşător de puternic şi se opune păcatului. Frica de a nu stârni urgia înfiorătoare a lui Dumnezeu împotriva păcatului nu trebuie să ne îndepărteze de Dumnezeu ci să ne atragă spre Dumnezeu pentru a implora milă.

Noël, băieţii şi cu mine le-am făcut o vizită săptămâna trecută lui Dick şi Irene Tiegen. Au un câine mare cam cât Banjamin, care ne-a salutat cu lătrături şi mârâituri din locul unde era legat. Însă după ce ne-am acomodat şi am intrat în casă cu câinele, a devenit prietenos. Apoi am ieşit din nou afară, iar Irene ne-a avertizat: să nu fugiţi de el. Însă în timp ce Karsten se îndrepta spre maşină, câinele îl urmă tropăind în spatele lui, iar el, în loc să încetinească ritmul şi să bată câinele prietenos pe spate, Karsten o rupse la fugă şi imediat câinele începu să latre şi să mârâie. Ce lecţie despre frica de Dumnezeu. Irene era Moise, iar ea ne-a spus nouă, israeliţilor, familiei Piper, „Nu vă temeţi să vă apropiaţi, însă ţineţi frica de câine (frica de Domnul) în faţa ochilor voştri, ca să nu cumva să o luaţi la fugă (ca să nu cumva să cădeţi în păcat).” Cei ce se apropie de Dumnezeu simt o mare bucurie, pe când cei ce fug sunt cuprinşi de groază. Aici se cam termină comparaţia: Irene a dus câinele în beci, însă nimeni nu-l încuie pe Dumnezeu în beci.

Dacă fugiţi de Dumnezeu fiindcă vă este teamă de El, asta înseamnă că nu vă este pe atât de teamă de El pe cât ar trebui. De fapt, fiecare fugă de El este bătaie de joc la adresa Lui, pentru că vă imaginaţi că puteţi să-l depăşiţi pe acest ciobănesc german. Dacă vă este cu adevărat frică de El şi ţineţi la viaţa dumneavoastră, opriţi-vă din fugă, întoarceţi-vă şi îmbrăţişaţi-l de dragul vieţii dumneavoastră, iar el vă va linge pe faţă. Frica de Domnul este frica de a fugi din compania Lui pe calea păcatului. Prin urmare, frica de Domnul este plină de pace, siguranţă şi speranţă. Ne ţine aproape de inima plină de milostivire a lui Dumnezeu, fortăreaţa noastră, refugiul nostru, sanctuarul nostru, pavăza noastră, soarele nostru. Isaia 8:13 spune, „Domnul Oştirilor. De El să vă temeţi şi să vă înfricoşaţi. Şi atunci El va fi un locaş sfânt.” O potrivită frică de Domnul ne ţine sub umbra aripilor sale, unde nu trebuie să ne fie frică.

Aşadar, frica de Domnul este însoţită de o imensă binecuvântare. Ascultaţi psalmii. Psalmul 25:14, „Prietenia Domnului este pentru cei ce se tem de El; şi legământul făcut cu El le dă învăţătură.” Psalmul 31:19, „O, cât de mare este bunătatea Ta, pe care o păstrezi pentru cei care se tem de Tine, şi pe care o arăţi celor ce se încred în Tine, în faţa oamenilor!” (Observaţi că a se teme de Domnul şi a se încrede în El sunt noţiuni paralele. Cei care au în faţa ochilor frica de Domnul nu vor fugi de El ci se vor încrede în El.) Psalmul 34:7, „Îngerul Domnului tabără în jurul celor ce se tem de El şi-i scapă din primejdie.” Psalmul 103:11, „Ci cât sunt de sus cerurile faţă de pământ, atât este de mare bunătatea Lui pentru cei ce se tem de El.” Versetul 13, „Cum se îndură un tată de copiii lui, aşa se îndură Domnul de cei ce se tem de El.” (Îmbrăţişează-i gâtul, iar el îţi va linge faţa.) Psalmul 145:19, „El împlineşte dorinţele celor ce se tem de El.”

Promisiunile pe care le face Dumnezeu celor care se tem de El sunt atât de ferme încât predicile cu tema frica de Domnul şi predicile care abordează speranţa în Dumnezeu sunt inseparabile. Şi uite-aşa, psalmistul le uneşte, de exemplu, în psalmul 33:18, „Iată, ochiul Domnului priveşte peste cei ce se tem de El, peste cei ce nădăjduiesc în bunătatea Lui.” Psalmul 147:11, „Domnul iubeşte pe cei ce se tem de El, pe cei ce nădăjduiesc în bunătatea Lui.” O femeie care se teme de Domnul nu va fugi de Dumnezeu pentru a-şi satisface dorinţele şi pentru a-şi linişti tulburările. Ea îl va aştepta pe Domnul. Ea va spera în Domnul. Va rămâne aproape de inima Domnului şi se va încrede în promisiunile Lui. Perspectiva de a păşi pe calea păcatului va fi prea înfricoşătoare ca s-o urmeze; iar beneficiile de a rămâne sub umbra celui Atotputernic prea măreţe pentru a le părăsi.

De ce să lăudăm o asemenea femeie?

„Dezmierdările sunt înşelătoare şi frumuseţea este deşartă, dar femeia care se teme de Domnul va fi lăudată.” De ce? Aceasta este cea de-a doua întrebare pe care ne-o punem: de ce este lauda atât de importantă? Aş sugera trei motive pentru a lăuda o femeie care se teme de Domnul: 1) ne simţim bine când facem acest lucru; 2) îi dă cinste lui Dumnezeu; 3) întăreşte mâna ei în Domnul. În primul rând, ne simţim bine. David spune în psalmul 37:4, „Domnul să-ţi fie desfătarea şi El îţi va da tot ce-ţi doreşte inima.” Aceasta implică şi sensul, „Desfată-te cu tot ce-i place Domnului, şi, prin urmare, găseşte-ţi plăcerea în femeia care se teme de Domnul. Dar ce este lauda? C. S. Lewis subliniază foarte frumos în cărticica sa ce abordează psalmii că lauda nu este simpla expresie a bucuriei, ci consumarea bucuriei. O bucurie nu este pe deplin exprimată decât sub forma laudei. Bucuria pe care o găsesc în soţia mea îşi găseşte punctul culminant atât când o exprim într-un poem cât şi când o laud în adunarea cea mare. Aşadar, un bun şi puternic îndemn pentru a lăuda o femeie care se teme de Domnul este faptul că aduce cu sine un sentiment de bine. Exprimă şi completează bucuria pe care o aduce o asemenea femeie.

S-ar putea să fie de ajutor să menţionăm în treacăt alternativa urâtă de a lăuda pentru a ne creşte dorinţa de a o evita. Lewis spunea, „Lauda este sănătatea interioară făcută auzită.” Am văzut de mii de ori acest lucru verificându-se. Din cauza toanelor, a nepotrivirilor şi a zgârceniei lumii nu este exprimată lauda. Oamenii au o boală interioară a sufletului care produce critică, plângeri, murmure, mormăieli, sarcasm, suspiciune şi o lipsă generală de bucurie. Câteodată îmi vine să iau astfel de oameni (şi uneori şi pe mine însumi), să-i scutur şi să le spun, „Hei, trezeşte-te! Sigur că în lume sunt multe lucruri putrede. Însă Isus Cristos a murit şi a înviat tocmai pentru ca poruncile, ≪Bucuraţi-vă mereu≫ şi ≪Daţi mulţumită pentru orice lucru≫ să nu fie naive, ci profund realiste. Haideţi să deschidem ochii; există frumuseţi naturale şi morale pentru care să aducem laudă în această lume pentru că Dumnezeu a creat-o şi este la lucru în ea. Rupeţi-o cu obiceiul de a mormăi. Formaţi-vă obişnuinţa de a aduce laudă. E de zece ori mai plăcut.”

Nu doar că îţi dă un sentiment de bine să o lauzi pe femeia care se teme de Domnul; îi face, de asemenea, cinste lui Dumnezeu, lucru care este cel mai important dintre toate. Nu trebuie să ne gândim în acest caz că lăudând-o pe femeie îi dăm ei ceea ce îi aparţine lui Dumnezeu. Toată cinstea, ca şi lauda (1 Corinteni 1:31), ar trebui să fie în Domnul. Însă din moment ce Domnul a creat lumea şi se află la lucru în noi, creaturi căzute în păcat, este posibil să îl lăudăm indirect lăudând ceva care îl preamăreşte. Dacă lăudaţi manierele pe care le au la masă fii mei, Noël şi cu mine ne vom simţi onoraţi. Aşadar, Dumnezeu este cinstit prin laudele pe care le primeşte poporul său pentru harurile pe care El le-a dăruit şi care, prin însăşi natura lor îl preamăresc. Prin urmare, când lăudăm o femeie care se teme de Domnul, îl lăudăm pe Dumnezeu.

Un al treilea motiv pentru a lăuda aceste femei care se tem de Domnul este pentru a le întări mâna în Domnul. Să presupunem că atunci când câinele începe să mârâie la Karsten, el s-ar opri din fugă, s-ar apropia de câine şi i-ar îmbrăţişa gâtul cu braţul, după care s-ar îndrepta încet spre maşină. Şi să presupunem că i-aş striga, „Foarte bine, Karsten. Minunat. Aşa se procedează. Chiar mi-a plăcut!” Ce efect ar avea acest lucru asupra lui Karsten? I-ar întări mâna şi inima pentru a merge înainte şi a nu renunţa. Aşa se întâmplă şi cu cei ce se tem de Domnul şi îşi pun nădejdea în El. Mereu vor exista ispite care să ne îndepărteze de la frica de Domnul: ispitele de a ne teme de nesiguranţa financiară mai mult decât ne temem de Dumnezeu (cf. Proverbe 23:17), de a ne teme că vom fi respinşi de colegii noştri mai mult decât ne temem de Domnul, de a ne teme că ne pierdem timpul cu fapte bune mai mult decât ne temem de Domnul. Suntem permanent ispitiţi să îl părăsim pe uriaşul ciobănesc german şi să fugim după vreun pudel prostănac. Permanent trebuie să avem mâna întărită în Dumnezeu. Avem nevoie să auzim o persoană care ne spune cu bunătate, „Foarte bine. Îmi place foarte tare felul în care pui tu în practică frica de Domnul.”

Iar acum ascultaţi, soţi şi copii—un cuvânt special pentru voi, versetul 28: „Fii ei se scoală şi o numesc fericită; bărbatul ei se scoală şi-i aduce laude.” Copii, tineri, gândiţi-vă serios preţ de un minut. Să presupunem că mâine mama voastră va muri într-un accident de maşină, iar voi va trebui să participaţi la înmormântarea ei joi. Ce v-aţi dori joi să-i fi spus astăzi? Spuneţi-i. „Fii ei se scoală şi o numesc fericită.” Spuneţi-i şi veţi întări mâna ei în Domnul. Dar voi, soţilor? Ştiţi ce aş spune dacă mi-aş pierde soţia săptămâna aceasta? „Oare de ce m-am supărat pe ea pentru aşa nişte fleacuri? De ce am făcut atâta caz din aşa nişte lucruri de nimic? De ce am lăsat critica şi cicăleala să îmi usuce expresia mea de recunoştinţă şi laudă?” O, cât de multă nevoie avem să trăim în lumina morţii noastre. Cum mi-a spus miercuri, „Moartea pune toate lucrurile într-o lumină nouă.” „. . . bărbatul ei se scoală şi-i aduce laude.” Lăudaţi-o, lăudaţi-o, lăudaţi-o cât aveţi parte de ea. Şi îi veţi întări inima în Dumnezeu, îi veţi da cinste Domnului şi veţi adăuga multă bucurie vieţii voastre.

Cum arată o femeie care se teme de Domnul?

Iar acum, la final, ne întrebăm, cum puteţi recunoaşte o femeie care se teme de Domnul?Cum arată în acţiune? Cred că asta intenţionează să ne comunice acrostihul versetelor 10–31. Cum este o femeie care se teme de Domnul? Pentru ce fel de lucruri o putem lăuda? Voi menţiona doar patru lucruri pe care bărbatul înţelept a ales să le ridice în slăvi la femeia care se teme de Domnul (şi pe care vreau să le subliniez la soţia mea!). Mai întâi de toate, o femeie care se teme de Domnul nu se nelinişteşte de viitor. Uitaţi-vă la versetul 25. Îmi place acest rând şi vă aduc laudă vouă, tuturor femeilor, care sunteţi aşa: „Ea este îmbrăcată cu tărie şi slavă şi râde de ziua de mâine.” Satana îi plimbă prin faţa ochilor spectrul necazurilor pe care le va aduce ziua de mâine, însă ea îşi ridică privirile spre Dumnezeu cel Atotputernic de la dreapta ei (minunatul ei ciobănesc german!) şi râde de nebunia Satanei. Ea îşi împlineşte propria viaţă Proverbe 14:26, „Cine se teme de Domnul are un sprijin tare în El, şi copiii lui au un loc de adăpost la El.”

Frica sa de Domnul o face neînfricată în faţa oamenilor. Însă acest lucru nu o face naivă. Ea ştie că Domnul a rânduit anumite mijloace pentru siguranţa noastră. De exemplu, versetul 21, „Nu se teme de zăpadă pentru casa ei, caci toată casa ei este îmbrăcată cu cărămiziu.” Iarna este un lucru înfiorător în Minnesota, iar Dumnezeu a rânduit ca noi să facem mai mult decât să ne rugăm ca să nu îngheţăm. Trebuie să facem sau să ne cumpărăm haine. Când o femeie se teme de Domnul, nu se va nelinişti de ziua de mâine, ea va face ceea ce Dumnezeu a rânduit ca ea să facă şi se va încrede în El în totalitate pentru ca El să-i arate mila Sa.

În al doilea, femeia care se teme de Domnul are o înţelepciune practică. Versetul 26, „Ea deschide gura cu înţelepciune şi învăţături plăcute îi sunt pe limbă.” Am fost învăţaţi încă de la şcoala generală că „frica de Domnul este începutul înţelepciunii” (Proverbe 9:10), aşadar nu este nicio surpriză că femeia care se teme de Domnul „îşi deschide gura cu înţelepciune.” Şi nu este oare o legătură foarte strânsă între înţelepciunea practică, plină de har şi eliberarea de neliniştea produsă de viitor. Cei mai înţelepţi oameni pe care îi cunosc sunt oameni care speră în Domnul şi şi-au liniştit sufletul ca un copil la sânul mamei sale. Însă oamenii care sunt cei mai neliniştiţi, cei mai tensionaţi şi agitaţi cu privire la ziua de mâine sunt cei pe al căror sfat mă bazez cel mai puţin. Dragi femei, de înţelepciune are nevoie familia, prietenii şi asociaţii voştri, iar aceasta nu poate lua naştere decât dintr-o inimă ce poate râde de viitor pentru că se teme de Domnul.

În al treilea rând, femeia care se teme de Domnul este puternică. Versetul 25, „Ea este îmbrăcată cu tărie şi slavă.” Versetul 17, „Ea îşi încinge mijlocul cu putere şi îşi oţeleşte braţele.” Trebuie că este puternică din punct de vedere moral. Proverbe 23:17 spune, „Să nu-ţi pizmuiască inima pe cei păcătoşi, ci să aibă totdeauna frică de Domnul.” Femeia care continuă în frica de Domnul va avea puterea de a rezista la toate ispitele de a invidia, de a dori ceea ce nu ar trebui să aibă. Frica de Domnul îi va creşte, de asemenea, puterea intelectuală. Frica de Domnul este impulsul spre înţelepciune şi incită mintea să caute cunoaşterea ca pe o comoară ascunsă. Iar frica de Domul îi va creşte chiar şi puterea fizică. Unul din motivele pentru care lăsăm trupurile noastre să se moleşească şi să îşi iasă din formă este pentru că suntem plictisiţi şi nu mai simţim  încântare sau speranţă cu privire la viitor. Însă femeia care se teme de Domnul este încrezătoare, plină de speranţă şi nerăbdătoare să păşească în viitor, avându-l pe Domnul la dreapta ei. Acest fel de speranţă ne încurajează şi ne dă putere şi măreşte tăria celor mai slabi dintre noi.

În al patrulea rând, o femeie care se teme de Domnul nu va trăi doar pentru ea însăşi, ci pentru ceilalţi, mai ales pentru soţul ei, dacă este căsătorită. Versetele 11, 12, „Inima bărbatului se încrede în ea şi nu duce lipsă de venituri. Ea îi face bine şi nu rău, în toate zilele vieţii sale.” O femeie care se teme de Domnul nu va da peste cap viaţa familiei ei achiziţionând lucruri frivole, ci va avea încrederea totală a soţului ei pentru că ea este pentru el şi nu împotriva lui. Acolo unde este cu putinţă ea va suplimenta veniturile soţului ei şi nu îl va irosi. Însă, soţiilor, cu mult mai important decât sprijinul financiar este susţinerea morală a soţului vostru. Versetul 23 pare deplasat într-un cântec de laudă adus femeilor. Spune, „Bărbatul ei este bine văzut la porţi, când şede cu bătrânii ţării.” În ce sens este acesta un cuvânt de laudă adus soţiei care se teme de Domnul? Proverbe 12:4 dă un răspuns: „O femeie cinstită este cununa bărbatului ei, dar cea care-i face ruşine este ca putregaiul în oasele lui.” O soţie care se teme de Domnul măreşte stima faţă de soţul ei la porţile cetăţii. În doisprezece ani şi jumătate de căsnicie soţia mea nu a făcut sau spus vreodată ceva în public care să mă fi făcut să mă ruşinez. Am absolută încredere în ea în calitate de reprezentant a ceea ce crede familia noastră. Nu există vreun loc unde să mă duc şi să îmi fie ruşine să o iau pe Noël cu mine. Ea este coroana capului meu şi un inel de mare preţ pe mâna mea cea dreaptă. Ea este pentru mine 100% pentru că este o femeie care se teme de Domnul. Şi mă rog ca fiecare soţie aici prezentă, sub privirile lui Dumnezeu, să dea acest fel de sprijin soţului ei.

Iar acum, un ultim indiciu al femeii care se teme de Domnul: indiferent că este căsătorită sau nu, ea trăieşte pentru binele celor nevoiaşi. Versetul 20: „Ea îşi întinde mâna către cel nenorocit, îşi întinde braţul către cel lipsit.” Dumnezeu s-a apropiat şi a luat viitorul în grija lui, dându-i siguranţă. Iar acum ea se apropie de cei care au cea mai mare nevoie de ajutor. Această femeie descrisă în Proverbe 31 este cumsecade şi stimată, însă ea nu permite ca statutul ei să împiedice asocierea ei cu cei săraci.

„Dezmierdările sunt înşelătoare şi frumuseţea este deşartă, dar femeia care se teme de Domnul va fi lăudată.” Ea păstrează înaintea ochilor săi frica de a fugi de Dumnezeu şi de a cădea în păcat, aşadar stă aproape de Dumnezeu şi de îndurarea Sa. Ea ar trebui lăudată de noi toţi pentru că acest lucru va întări mâna sa în Dumnezeu, îi va aduce cinste Domnului şi va face vieţile noastre şi mai fericite. Iar ea poate fi recunoscută pentru că este încrezătoare şi nicidecum neliniştită cu privire la viitor, are pe buze o înţelepciune plină de har, se încinge cu putere, îi face cinste soţului ei sprijinindu-l şi îşi întinde mâna către cei nevoiaşi. „Femeia care se teme de Domnul va fi lăudată!”